Inspira, expira, inspira, expira…

November 9th, 2007

Stiti, din cand in cand (din fericire destul de rar) ma enervez si in momentele alea imi vine a-nu-stiu-cata oara sa scriu un post care sa inceapa cu 2-3 injuraturi revoltate, adresate majoritatii. Nu o fac fiindca imi dau seama ca ar viza pe mult prea multi si m-ar face sa par mai arogant decat sunt. In plus, citeam acum vreo 2 luni intr-o carte ca e okay daca vrei sa te lupti cu toata lumea asta, doar sa ai grija ca in niciun moment sa nu te bati cu mai mult de 30% dintre ei in acelasi timp.

Imi vine sa izbucnesc fiindca in anumite momente simt ca nu mai suport oamenii care isi plang de mila, oamenii care procrastineaza constant si stiu asta, oamenii care fac aceeasi greseala de 1000 de ori si tot nu se prind ca ceva trebuie schimbat. Sa nu fiu inteles gresit! Ceea ce ma enerveaza atat de tare nu e faptul ca au defectele astea, in special fiindca stiu cat de multe am eu de imbunatatit la mine. Ma deranjeaza faptul ca isi constientizeaza defectele si zac in ele ca nesimtitii in loc sa incerce macar sa schimbe ceva.

“Be the change you want to see in world” a lui Gandhi poate fi inteleasa superficial ca o fraza usor siropoasa ce ar fi putut da titlul unei carti tipice de self-help american, sau poate fi inteleasa si atat.

Tagged ,

§ 0 Responses to Inspira, expira, inspira, expira…"

  • Ionut Ciurea says:

    Andrei, iar ti s-au umflat buclele in t? :P

    Serios, stiu ce zici, mai patesc si eu. Cu timpul, si in meseria in care sunt, am invatat sa fiu mai “nesimtit” si sa-i las pe ceilalti sa fie asa cum vor ei sa fie. :)

    Iti dau o carte sa citesti pentru asta, vrei? :P

    Chiar, mai e valabila faza cu recenzii de la invitati pe bookblog? Scriu o recenzie la mine pe site si poti sa o preiei pe bookblog.

  • Elena says:

    Nici eu nu pricep de ce unii in loc sa actioneze stau si-si plang de mila, se complac in mocirla in care se scalda. Unii vad in greseala repetata o chestie ce vine de la sine, careia nu trebuie sa-i atribuie semnificatii. Se obisnuiesc sa greseasca, iar, daca au vreo idee unde gresesc spun ca soarta e potrivnica. Poate ca unii sunt mai putin exigenti cu sinele si paseaza responsabilitatea nerealizarilor la altii. Degeaba stii unde gresesti daca nu faci nimic sa indrepti lucrurile.

  • Åži până la urmă, ce îţi pasă Å£ie de oamenii aceia? Poate că nu trebuie băgaÅ£i în seamă ÅŸi atât, legea selecÅ£iei naturale va face dreptate.
    Sunt unele lucruri/persoane în viaţă pe care pur şi simplu nu merită. A le acorda atenţie este, poate, începutul înfrângerii.

  • Andrei Rosca says:

    Ionut: scrie :) si da-mi si cartea da’ sa nu cumva sa o fi citit deja.

    Lucian: poate ca da.

  • Hrisant says:

    Andrei, nu cred ca e o rusine sa recunosti ca scopul postarilor este evolutia ta deoarece numai asta depinde de tine 100%…pe cand evolutia altora e ceva in care fiecare are drept de veto.
    Poate postarea asta a ta ar fi putut avea un titlu mai hazos cum ar fi: Nu pot sa ma supar pe tine numai pentru ca ai decis sa eviti succesul

  • macsuta says:

    bine strumfat! de acord cu tine! bun articolul!

  • simonique says:

    Daca mi-ar fi citit cineva postul asta fara sa-mi zica cine l-a scris as fi crezut ca-i al meu :)…cat despre cei care spun “ce-ti pasa?”…eu sufar mereu din cauza ca oamenii din jur nu stiu sa profite din plin de ce le ofera viata…poate sunt o proasta dar nu pot merge inainte fara sa privesc in jur…

  • diana says:

    andrei, pentru ca exista oameni ca astia tu scrii acum. :) poate ca au nevoie sa fie zguduiti puternic si daca n-ar mai fi cine s-o faca, am trai cu totii un dezastru. right? :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *