Il sustin pe Tudor Giurgiu

March 13th, 2007

Tudor Giurgiu este tanarul Presedinte-Director General la TVR, un tip pe care l-am auzit vorbind la mai multe evenimente. Eu cred in el. Aveti mai jos un e-mail trimis de el prietenilor de la Oricum.

“Dragi prieteni,

Urmare a unei campanii de presa murdare si a unor numeroase atacuri „sub centura” doresc sa va trimit un text (in atasament) care miine va fi trimis si principalelor cotidiane din tara.

Consider ca e important sa ofer niste explicatii unor oameni cu care fie am colaborat in diverse imprejurari, fie imi sint pur si simplu aproape. Sau altora care poate nu ma cunosc atit de bine si care, in mod sigur, sint consternati de ceea ce aud sau citesc in ultimele saptamini.

Va multumesc,

Tudor Giurgiu”

Atasamentul:

“TVR – Între restauraţie şi reformă

Cînd am luat hotărîrea să accept propunerea de a prelua postul de Preşedinte-Director General la TVR m-am gîndit tot timpul că e imposibil să nu pot schimba ceva în bine în instituţie şi în percepţia publică asupra TVR. Am spus „da” după multe ezitări, cele mai multe legate de păreri ale unor prieteni care îmi spuneau că mă voi duce într-un „cuib de viespi şi de interese”, că nu se poate face nimic care să dureze şi că mulţi alţi preşedinţi au plecat de-acolo cu reputaţia şifonată. Cu alte cuvinte, „misiune imposibilă”, cum îmi spunea Ducu Darie

La un an şi opt luni „după”, sînt mîndru de ce am reuşit să fac şi cred că rezultatele se văd pe post fără alte comentarii. TVR a început să fie remarcată şi pentru alt gen de programe în afara festivalurilor muzicale şi a transmisiunilor sportive. Ne-am propus mize mai mari şi asta a început să deranjeze, TVR a început să iasă din letargie.

Succesele au avut însă şi ele un preţ: am vrut să fac poate prea multe deodată, am făcut greşeli poate inerente, nu m-am asigurat să am din timp oameni „de-ai mei” care să verifice ce şi cît semnez, cum şi cît cheltuie instituţia.

În plus, am subestimat forţa ascunsă şi dorinţa de răzbunare a celor daţi la o parte sau „afară”, „deranjaţi” de faptul că m-am „prins” cum funcţionează sistemul. Deranjaţi că nu m-am „împrietenit” cu ei aşa cum îşi doreau.

În ultimele 30 de zile, am aflat însă despre mine că sînt afacerist bun, manager prost, că am făcut afaceri colosale in TVR, că am cultivat interese şi prietenii, că mi-am „tras” constant bani din serialul „La urgenţă”, aud chiar voci care spun că mi-am făcut plinul de peste 1 milion de euro. Am mai aflat că adun bani din procentele împărţite producătorilor independenţi care au lucrat la TVR si că împreună cu soţia devalizez alte conturi TVR în beneficiul unor viitoare proiecte cinematografice. Că sînt omul Caţavencilor, al lui Vîntu, de Tăriceanu ce să mai discutăm? Sau că sînt un fariseu nenorocit şi de fapt sînt omul lui Băsescu, fiind „adus” in TVR de Mona Muscă. Că sînt escroc, am falimentat televiziunea cu faţa asta de student şi enumerarea poate continua cu sprijinul unor jurnalişti „imparţiali” şi al „unui ziar vertical”…

Stau să mă gîndesc dacă să înghit lăturile sau să scuip si eu; să mă mai lupt sau să mă retrag.

M-am săturat de speculaţii de doi bani şi de ABSOLUTA convingere că a fi PDG în TVR înseamnă mai presus de toate, îmbogăţiri rapide şi spectaculoase, şpagă şi gîndul doar la semnul „adunării”.

M-am săturat să mi se spună că predecesorii mei au „lucrat” dibace, magistral, iar eu am fost „vulnerabil”.

Rîd cînd îmi aduc aminte de momentele cînd băteam la poarta TVRului prin 2004 să mă milogesc pentru sprijinirea unei co-producţii de film documentar finanţată „pe bune”, fără şpăgi, de către ARTE, BBC şi France2. La TVR, „preţul de intrare”, rostit candid de o doamnă in chip de porte-parole într-o ceainărie de prin Dorobanţi, era pe-atunci de 30.000 Euro. Nu s-a mai legat…N-am „făcut” afacerea.

Am fost naiv crezînd că a fi PDG in Romania nu te obligă neapărat să pleci din ţară în turnee politice cu diverse ministere, să cauţi prietenia şefilor de ziare, să participi la sindrofii şi serate cu oameni de afaceri sau politicieni. În plus, n-am vrut să intru în suveica internă, să fac pactul de neagresiune şi să cumpăr „liniştea” unui mandat sigur de 4 ani. Probabil că dacă aş fi acceptat (la insistenţele fostei directoarei economice) să semnez un contract „cu cîntec” in toamna lui 2005, nu curgea azi atîta cerneală aiurea.

Mă deranjează că imaginea mi-e maculată aproape zilnic de oameni puşi să scrie la comandă de cei care vor să-mi arate că pot fi uşor pus la zid si executat cu aceleaşi arme aplicate şi împotriva altora. Mă enervează că hoţii strigă „Prindeţi hoţul!”. Lucian Pintilie numea toate astea „mizerii administrative”.

Tocmai pentru că vreau să ies din ele şi să nu dau satisfacţie celor care se bucură că Giurgiu a intrat vezi-Doamne la apă, ii voi ruga pe toţi cei care au cîştigat proiecte, licitaţii, concursuri, finanţări în TVR pe perioada acestui mandat să spună dacă au avut parte de condiţionări, obligaţii, compensaţii pentru alte servicii, dacă le-a cerut Giurgiu „dreptul” sau nu. Dacă am primit eu bani şi de la cine. Aş vrea să merg pînă la capăt şi să le cer acelaşi lucru şi celor care nu au putut intra în „sistemul TVR” înainte de vara lui 2005. Să spună dacă au avut parte de condiţionări, dacă li s-a cerut „ceva” şi de către cine.

E singura soluţie de a arăta că (totuşi) TVR a început să se schimbe, că a dispărut nevoia de a cotiza pentru a intra „înăuntru”. TVR merge înainte şi sper să iasă mai întarită şi puternică din toate clinch-urile ultimelor săptămîni. TVR nu e nici în colaps, nici în faliment, oricît vor să ne convingă concurenţii noştri. TVR este între cele 8-9 televiziuni publice europene care au declarat pierderi financiar-contabile în 2005 sau 2006, între ele şi France Televisions, aprox. 15.8 milioane Euro, YLE (Finlanda), aprox. 33 milioane Euro, VRT (Belgia flamandă), aprox. 5.9 milioane Euro, RTP (Portugalia), aprox. 7.3 milioane Euro. Toate aceste televiziuni funcţionează fără să fie sub spectrul falimentului, au o ofertă de programe remarcabilă, plătesc salariile la timp, lucrează cu mulţi „independenţi”, produc în continuare seriale, managementul e stabil şi nu au parte de anchete parlamentare din 2 în 2 ani. RTVE (Spania) merge constant de 6 ani în „minus”, în 2005 a avut 618 milioane Euro deficit, moment în care managementul a iniţiat un amplu proces de reformă al organizaţiei. O analiză similară arată că în Portugalia, pierderea s-a redus faţă de anii precedenţi doar pentru că taxa TV s-a mărit astfel că veniturile totale au crescut cu 17.1 %.

Un studiu recent al Observatorului European al Audiovizualului de la Strasbourg indică foarte clar două motive principale ale acestor „pierderi” financiare: investiţii susţinute, de nivel mare în tehnică care să asigure condiţii optime pentru trecerea la televiziunea digitală precum şi subfinanţarea respectivelor televiziuni publice. TVR nu face excepţie la ambele capitole.

O posibilă concluzie personală dupa evenimentele ultimelor săptămîni e că „undeva” nu se doreşte ca TVR să fie o companie de media stabilă şi puternică. Exista o sensibilă dorinţă de a lăsa lucrurile aşa cum sînt (sau cum au fost), atît organizaţional cît şi din perspectiva mizelor pe care TVR trebuie să le joace. Nu există din păcate conştiinţa că televiziunea publică trebuie sprijinită şi nu „îngropată” funcţie de diverse interese politice sau concurenţiale. Sprijinul e necesar mai ales acum cînd, o spun cu toată fermitatea, în ultimul an oferta de programe TVR s-a apropiat foarte mult de ce trebuie sa ofere un adevărat serviciu public de televiziune. Mai avem mult de lucru dar ştim ce e de făcut; în plus, vom începe o reformă organizaţională inevitabilă avînd ca scop eficientizarea modului în care se lucrează azi în TVR.

Vintilă Mihăilescu îmi scria acum cîteva zile: „Îţi urez rezistenţă multă sau renunţare rapidă…”

Merg pe prima variantă.

Tudor Giurgiu”

Mentiune: nu il cunosc pe Tudor Giurgiu si nu am cunostinte in TVR deci nu stiu cat de bun sau slab manager este. In afara de textul de mai sus, am mai auzit de bine despre el de la vreo doua persoane si l-am mai vazut vorbind in cateva locuri si mi s-a parut un tip destept. Atat.

Tagged ,

§ 0 Responses to Il sustin pe Tudor Giurgiu"

  • Darius says:

    Nu îl cunosc personal pe Tudor Giurgiu ÅŸi nici pe cineva din “cealaltă tabără”. Deci îmi exprim opinia de martor mai mult sau mai puÅ£in informat.

    M-am bucurat când, pur si simplu, un tânăr a luat frâiele TVR. Pentru cum era şi pentru cum sigur putea să devină.

    Da, într-adevăr era o funcţie grea, dar una în care orice tânăr cu ambiţii ar trebui să se simtă constrâns să facă TOTUL.

    M-a dezamăgit în calitate de co-tânărean de-al lui, că a permis episoadele cu Rodica Culcer. Sub NICI O FORMÄ‚, oricât de greu ar fi, cu orice riscuri, nu trebuia să lase chestii de alea să se întâmple. Că “nu era o bună comunicare”, nu au povestit ei la vreme, astea-s prostii. M-a dezamăgit că lasă orice vechi rahat teverist (nu mă refer la cineva, ci la tertipuri teveriste, situaÅ£ii etc.) mai poate încă să existe. La AIA trebuia să se concentreze.

    Sunt convins că e o treabă grea, cu multe implicaÅ£ii ÅŸi dificultăţi, da’ era logic că aÅŸa va fi. Partea cu “am acceptat cu multe ezitări” mi se pare separat ca o scuză de dirigintă la clasa a 5-a.

    Åži… de fapt, cam atât. O părere de-a mea, subiectivă, puÅ£in informată cu detalii se substrat, dar pur ÅŸi simplu un telespectator dezamăgit de cum a eÅŸuat el, INDIFERENT de condiÅ£ii.

  • Andrei Rosca says:

    Darius, posibil sa ai dreptate. Eu sunt, din punctul asta de vedere, chiar mai putin informat decat tine fiindca ma uit la tv MAXIM o ora pe saptamana si, cand ma uit, de obicei nu ma uit la TVR. Insa cu stirile sunt la curent si tipul mi s-a parut sincer.

    Cum ai spus si tu, probabil ca nu e o treaba usoara si stiu din proprie experienta ca uneori, oricat de mult ti-ai dori sa le faci pe toate ACUM, nu se poate. Trebuie sa le iei treptat, pe pasi. Poate ca Giurgiu nu a ajuns inca la pasul Rodica Culcer, poate ca au fost alte lucruri mai importante de facut, lucruri ce nu sunt la fel de vizibile pe sticla

  • Zu says:

    Tudor Giurgiu imi ridica niste semne de intrebare pentru ca:

    – da foarte multe declaratii. Cum are o problema, da fuga la presa sa se dezvionvateasca. Din unghiul meu se vad cam multe vorbe si mai putine fapte. Se justifica un pic cam mult.

    – pentru un om care cauta sa lupte cu coruptia si nepotismele actioneaza destul de ciudat: angajeaza si incurajeaza angajarea unor oameni pe care ii cunoaste si ii crediteaza. Nu este un secret, el sau oamenii pe care i-a angajat au facut declaratii in acest sens.

  • Darius says:

    Corectă ÅŸi semnalarea lui Zu, prima parte. (adică mă refer la aia, prima, că vroiam s-o zic ÅŸi eu, da’ am pierdut din vedere)

    Apoi, uite, să nu se-nÅ£eleagă că-s un prost care nu a făcut nimic, dar cârcoteÅŸte. Sunt, până la partea cu cârcâtitul – chiar n-o fac cu rea intenÅ£ie.

    De exemplu, eu am auzit numai lucruri bine despre el. Şi-l admiram. Probabi de aia mă simt dezamăgit.

    Indiferent de condiÅ£ii, scuze etc., problema se pune că a eÅŸuat sau nu? Da, a eÅŸuat, punct. (nu decisiv, că nu se crapă ceru’, da’ până în acest punct, a dat-o-n bară). Restu’ detaliilor – cum îl afectează, ce se putea, ce nu, ce-a fost corect, cine are ÅŸi unde dreptate – Å£in de el, personal, ÅŸi cei implicaÅ£i, că noi clar n-o să aflăm sigur niciodată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *