Fericirea unui cersetor

February 28th, 2006

In ultimele zile am tot discutat cu diferite persoane pe tema “fericirii”. Ce inseamna? Cum o atingi? Cum stii ca ai atins-o? etc. Asa ca m-am hotarat sa caut si alte pareri si am gasit urmatoarele idei care mi s-au parut interesante:

” Fericirea nu este ceva care se castiga sau este meritata. Fericirea nu este o chestiune morala, asa cum nu este nici circulatia sangelui; amandoua sunt necesare pentru a te simti sanatos si bine; fericirea este pur si simplu o stare de spirit in care gandim placut in majoritatea timpului”.

“Multi oameni sinceri nu cauta fericirea pentru ca li se pare ceva egoist dar urmarirea fericirii nu este o forma de egoism. In schimb ce poate fi mai josnic si mai nedemn decat sa fii vesnic nemultumit , nehotarat si sa mormai intruna, indiferent din ce motiv? Ce poate fi mai jignitor pentru ceilalti?” (Dr. Maxwell Maltz)

“Noi nu traim niciodata, ci doar speram sa traim; asteptam cu nerabdare sa fim fericiti, ceea ce inevitabil duce la faptul ca nu suntem” (Pascal)

Acestea fiind spuse, ramane totusi o intrebare care ma “chinuie”: oare nu cumva pescarul care traieste pe malul unui rau, intr-o casa izolata, doar cu familia sa, este mai fericit decat mine ? Oare nu cumva oamenii care au pretentii mai mici si pe care ii poti multumi cu mai putin sunt cei care duc o viata mai fericita? Pentru acel pescar faptul ca are ce pune pe masa in fiecare zi, are un acoperis deasupra capului si are o familie care il iubeste poate reprezenta idealul de fericire. Daca ati fi convinsi de asta, si ati putea, nu ati alege sa faceti instantaneu schimb cu el ?

Oricum, inainte sa ne plangem de viata pe care o avem ar trebui sa ne gandim un pic la “problema pescarului” care poate fi adaptata foarte usor realitatii in care traim. Deci, reluand ideea, nu va frustreaza faptul ca un cersetor care traieste pe strazile din Bucuresti poate simti o fericire mult mai intensa atunci cand isi gaseste o scara de bloc in care sa doarma intr-o noapte ca asta decat simtiti voi atunci cand vine ziua de salariu sau de dividende si incasati 20,30 sau 200 de milioane ?

Pana la urma, el are atat de putine in comparatie cu noi si totusi noi suntem cei vesnic nemultumiti in timp ce el e bucuros si recunoscator pentru fiecare bucata de paine si pentru fiecare loc in care poate sa isi petreaca noaptea…

Mi se pare un pic ilogic si injust. Si tind sa cred ca nu sunt singurul care gandeste asa.

Tagged , ,

§ 0 Responses to Fericirea unui cersetor"

  • Subiectiv says:

    hmm… fericirea e o chestiune discutata si rasdiscutata, careia pina la urma nu i s-a dat nici o definitie completa. imi place teoria stoicilor greci, cum ca fericirea este o suma de bucurii. pe de alta parte, fericirea vine din lucrurile marunte. fericirea este pentru pescarul acela, vorba ta, pentru ca grijile lui se reduc la altceva decit grijile noastre. pe el il intereseaza viata lui. pe noi ne intereseaza sa avansam, avem scopuri, avem o gramada de principii si de prejudecati. el face parte din categoria, sa-i zicem asa, mediocritate. noi nu vrem sa fim mediocri, vrem mai mult, vrem sa devenim cineva. fericirea este simpla, pentru oameni simpli. noi nu vrem sa fim oameni simpli, ceea ce ne transforma in nefericiti. pescarul are cele mai mari sanse sa fie fericit intr-o proportie infinit mai mare decit noi. noi gustam doar firimituri din fericirea lui, in momente extrem de rare, si atunci din lucruri marunte. uite-asa, incet-incet, intelegi si problema pomului cunoasterii binelui si raului din facerea lumii. e un soi de lege a compensatiei. cu cit ai mai mult din ceva, cu atit ai mai putin din altceva.

  • Andrei Rosca says:

    Si fiindca tot ai adus vorba despre pomul cunoasterii binelui si raului am sa mai fac si eu o completare. Cateva randuri luate de pe un site gasit intamplator (www.artadeatrai.ro). Aici discutia a pornit de la citatul „Fericiţi sînt cei săraci cu duhul pentru că a lor va fi Împărăţia Cerurilor” si uite ce spun ei:

    “Doar cei care îşi pot împuÅ£ina gîndurile au ÅŸansa de a face ca fericirea să le inunde sufletul. Iar cei care au gînduri puÅ£ine nu sînt neapărat proÅŸti. ProÅŸti sînt cei care au gînduri incorecte despre realitatea în care trăiesc. ProÅŸti sînt cei care habar nu au ce se află dincolo de minte, dincolo de spaÅ£iu ÅŸi timp dincolo de carne ÅŸi oase. Cei care sunt săraci în gînduri pot contempla adevărul în forma lui nudă, neacoperit de cuvinte pestriÅ£e ÅŸi strîmte.” si, dupa parerea mea, au mare dreptate.

  • Mihai says:

    Cred ca as fi fericit daca as vedea ca fiecare nu mai poarta ranchiuna pe altcineva sau ca este atent cu cei din jur. Am scris si in posturile mele cat de nefericit sunt in Romania (tocmai am fost stropit din cap in picioare de un taximetrist, am cheltuit ultimul leu pe saptamana asta).

    Am fost 3 luni in Londra si cu bani putini, nu am fost la distractie, ci la voluntariat. Si eram mai fericit, fiind oamenii erau de calitate, isi cereau scuze, iti dadeau prioritate, te ajutau, nu se suparau pe tine. 3 luni de zile pot zice ca am trait in paradis. M-am adaptat extrem de repede si eram fericit ca ma pot plimba prin parcuri, sunt respectat ca pieton, mi se cer scuze cand sunt calcat pe picior etc. Bun venit in Romania, in iad, si la 6 luni dupa tot nu m-am adaptat.

    Fiecare cred ca vede fericirea pe baza propriilor lui principii si ale propriilor aspiratii; o definire a fericirii ar fi absurda, ar insemna 6 miliarde de posibilitati (si in crestere).

  • Andrei Rosca says:

    Si eu zic ca fericirea e relativa.

  • licitat says:

    sunt de acord ca fericirea e relativa
    cred ca depinde de dorintele si asteptarile fiecaruia si de gradul de satisfacere a acestora.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *