IMTO Iasi – un succes

Am asteptat sa vad reactiile de dupa IMTO Iasi. De obicei, dupa astfel de evenimente imi place sa astept o zi-doua sa se linisteasca putin apele si sa pot scrie “la rece”. M-am gandit mult fiindca nu stiam nici cu ce sa incep, nici despre care lucruri sa scriu si despre care sa nu scriu. Nu fiindca ar exista lucruri despre care cred ca ar fi bine sa nu scriu (nu exista), ci fiindca unele n-ar fi tocmai de interes.

In tren, am scris un post cu gandul de a il publica atunci cand ajung in Iasi. Am fost prins cu tot felul de lucruri si n-am mai apucat. Postez mai jos ce am scris in tren si fiindca se anunta a fi un post ceva mai lung, va ajut cu niste linkuri astfel incat sa puteti sari la partea care va intereseaza. :)

Drumul spre Iasi
Cum a fost la IMTO
Prezentarea mea

Mergand spre Iasi, am zis sa fac impreuna cu Adi un experiement. Am scris, in acelasi timp, cate un post despre aceleasi experiente. Pe al lui il puteti citi aici. Cred ca ar fi interesant de citit in paralel :)

Joi, ora 16:17
Sunt in trenul catre Iasi, cu Bobby si Adi. Dupa ce am ras vreo 2-3 ore, dupe ce lui Adi i-au dat lacrimile de vreo doua ori, s-a lasat tacerea si fiecare si-a scos “tastatura” sa mai scrie cate ceva. Bine, de fapt, eu incercam sa ma mai uit o data pe prezentarea pe care o am de facut maine la IMTO. Doar ca uitandu-ma la colegii de compartiment, imi dau seama ca nici macar intr-o zi cu soare si cer senin, lucrurile nu sunt atat de simple cum par.

Traim intr-o jungla. Dupa ce a devorat vreo 2 pungi de chips-uri, Bobby citeste BusinessWeek si asculta muzica turceasca. Asta doar aparent. Daca ma intrebati pe mine, se uita suspect de des catre punga mea de chips-uri si de cate ori imi bag si eu castile in urechi il vad cum schimba priviri cu subinteles cu Adrian Ciubotaru. Cred ca incep sa inteleg Miorita.

Din cand in cand, Adrian imi da citate din postul pe care tocmai il scrie, pe laptopul lui a carui baterie tine 4 ore, dupa cum am fost deja pusi la curent. Din nou, daca ar fi sa imi dau cu parerea, as zice ca se va lega de PDA-ul meu si de pofta de mancare a lui Bobby. Asa e el, previzibil. :) Si daca se va intampla cumva ca de data asta sa nu am dreptate in legatura cu el, sa stiti ca ati fost martorii unei situatii exceptionale, care nu face decat sa intareasca regula.

poze facute de Adrian Ciubotaru in momente de maxima inspiratie

Trenul ar trebui sa ajunga la 18:30 si urmeaza 2 zile pline pentru mine. In seara asta, dupa ce imi iau in primire camera, in ordinea prioritatilor, ma vad cu Mihaela, dupa care urmeaza o intalnire cu Ciprian si cativa dintre speakerii de maine.

Maine conferinte toata ziua, iar seara ar trebui sa ma mai vad cu cativa oameni; sper sa reusesc. Sambata la 12:00 trebuie sa fiu in Bucuresti pentru o “intalnire” care se anunta cel putin interesanta, deci probabil ca voi parasi Iasiul cu noaptea in cap.

16:45
Eu si Adi suntem destul de siguri ca trenul in care calatorim e folosit si pentru a transporta un detinut periculos. Altfel ar fi inexplicabila prezenta tipului in costum si cu ochelari de James Bond, care tot patruleaza (a se citi “alearga”) pe aici. Adi a incercat chiar sa il imortalizeze intr-o poza; se pare ca a reusit. Acum nu mai ramane decat sa facem astfel incat pozele din aparat sa ajunga in siguranta in Bucuresti.

17:03
Bai, cat de mult imi place ideea de bookblog. :) Daca fac parte dintr-un proiect care imi place atat de tare, ar trebui sa incep sa ma gandesc mai serios la narcisism? Nu ma provocati, ca tocmai am terminat Eul detestabil a lui Paler si in tren citesc Jung, deci exista mari sanse ca, daca incep, sa nu mai termin azi.

Scriu doar idei, asa cum imi vin.
– a fost o conferinta la nivelul celor din Bucuresti
– Ciprian a stiut sa aleaga ca speakeri oameni deschisi si asta a contat mult; au fost un pic cam multi vorbitori iar daca ar mai fi fost si plictisitori cred ca pe la ora 15-16 mai ramaneau 10 oameni in sala; nu s-a intamplat, foarte multi au stat pana la sfarsit
– ma asteptam sa gasesc oameni care vor sa invete ceva, proactivi, care au intrebari; si asa a fost! Chiar vorbeam cu Bobby si spuneam amandoi ca se vede ca in Iasi nu se prea organizeaza asa ceva, in Bucuresti exista deja un soi de plafonare si de supra-saturare a pietei de evenimente de gen.
– ca speaker, nici daca as vrea nu m-as putea plange de nimic; Hotelul Unirea e chiar misto, mult mai tare decat pare de afara iar Ciprian s-a preocupat de multe detalii. Detalii cu care si ramai, de fapt, dintr-o experienta. Detalii care fac diferenta.
– felicitari Ciprian, ai aratat ca se poate! Felicitari si pentru asumarea publica a celor cateva probleme organizatorice care, asa cum spunea Bobby, sunt inerente. In ciuda lor, conferinta a fost un succes. Iar asta s-a vazut cel mai bine pe fetele oamenilor din sala.

– a fost prima prezentare la care am urcat pe scena fara pic de emotii si am coborat cu. Interesant :)
– vreau sa incep prin a multumi bloggerilor din sala; au fost doar vreo 2 care au avut de facut mici observatii critice; le multumesc si lor fiindca au fost critici constructive, nu au dat cu pietre; criticile astea ne fac sa vrem sa fim mai buni. Uneori e groaznic sa fii perfectionist :) nu va doresc; oricum, acum, la rece, sunt destul de multumit.
– uitandu-ma prin sala spre sfarsitul prezentarii am vazut ca oamenii erau obositi; a fost si motivul pentru care am ales sa nu mai iau intrebari din sala; in plus, mie imi plac oamenii care vin si intreaba in pauze, se vede ca sunt cu adevarat interesati. Si de data asta au fost cativa care voiau sa stie mai mult sau sa mai intrebe ceva si cu care am discutat dupa conferinta. Spun asta a nu-stiu-cata oara: daca veniti la conferinte doar pentru a asculta speakerii, gresiti! De zece ori mai mult conteaza networkingul si intrebarile pe care le puneti (sau le-ati putea pune) in pauze.
– multumesc, Irina. :)
– multumesc si celorlalte doua persoane care au venit si mi-au multumit dupa, multumesc Dana
– stiam ca mi-am ales un subiect si o prezentare care, pe de-o parte, vor enerva niste manageri (noroc ca n-au fost asa multi in sala iar cu Dragos m-am inteles pana la urma – adevarul era undeva la mijloc), iar pe de alta parte a fost o prezentare care parea mult mai de suprafata decat a fost si eram convins ca poate produce doua tipuri de efecte: poate sa insemne foarte mult pentru unii iar pentru altii va fi doar o prezentare placuta, dar fara cine stie ce insight-uri. Speram doar ca oamenii care ar putea rezona cu acele idei sa fie in sala. Si cel putin 3-4 au fost. In primul rand, pentru ei am venit acolo.
– foarte probabil ca nu voi mai participa la conferinte o perioada; cred ca trebuie sa pastram un echilibru intre a vorbi si a face.