Despre asteptari neimplinite

October 25th, 2006

Au inceput sa ma irite la culme oamenii care cred ca totul li se cuvine. Babele care sufera de vedetism tarziu. Am sesizat de mult timp diferenta dintre babe si femei in varsta dar parca de ceva timp incoace se adanceste prapastia dintre cele doua categorii. Ambele categorii merg spre extreme. Pentru comparatie am sa iau doua exemple:Asteptari

1. Zona Dristor acum o luna si ceva: urc in tramvaiul 34 care era aproape full. Nu se statea chiar pe scara dar nici nu aveai prea mult loc, asa ca am ales sa stau aproape de usa, altfel riscam sa ma dau jos dupa Piata Sudului. La urmatoarea statie usile se deschid, lumea coboara, urca 2-3 persoane si vad o femeie in varsta (probabil de etnie rroma, undeva pe la 70 de ani, cred). Avea intr-o mana 3-4 sacose de rafie pline (nu stiu daca erau si grele dar oricum erau voluminoase). Cu cealalta mana incerca sa urce in tramvai un carucior metalic (in genul celor pentru butelii). Aveam castile in urechi (cred ca ascultam o emisiune a lui Bobby). Fiindca eram chiar langa usa, nu mi-a fost prea greu sa apuc caruciorul si sa il urc in tramvai. Femeia mi-a multumit (sau cel putin asa mi s-a parut fiindca a dat din cap si a spus cateva cuvinte pe care nu le-am inteles din cauza castilor).

2. Ieri, in troleibuzul 90, relativ gol, stateam pe unul dintre scaunele din spate. Pe ultima usa urca o baba pe la 55-60 de ani cu ceva greutate in maini. In timp ce se tot “chinuia” sa urce scarile, se tot uita in stanga si in dreapta la lume. Spun “chinuia” fiindca nu mi s-a parut ca voia sa urce scarile. Parea mai degraba ca asteapta sa vina cineva sa o ajute. Si cineva chiar se ridica de pe scaun si o ajuta sa ridice sacosa.

Acum, de ce una e femeie in varsta iar alta e baba, desi femeia in varsta era clar mai batrana decat baba?

Pai sa va spun si sfarsitul fiecarei parti:

1. Cateva persoane i-au facut loc femeii, sa isi poata aseza caruciorul si sacosele. Am ramas langa usa, cu castile in urechi. Un minut mai tarziu simt ca cineva pune o puna pe mine (ceea ce ma deranjeaza foarte tare in mijloacele de transport in comun, fiindca suntem in Romania si, in general, exista un singur motiv pt care cineva te atinge in tramvai). Asa ca pun repede mana pe butonul de pauza al mp3-playerului (sa nu pierd ceva important :) ) si ma intorc. Langa mine aparuse femeia de mai devreme care imi spune: “Ia, mama! Astea sunt pentru tine!” si imi intinde niste flori. Un buchet mic de flori de camp, legate cu sfoara, care se tine in galeata si se vinde in general cu 2 ron pe marginea bulevardelor. Ii spun ca nu e nevoie dar insista si ma roaga sa le iau. Imi dau seama ca e un gest care vine din suflet si cedez.

2. Ajunsa in troleibuz, baba ii multumeste femeii care a ajutat-o, fara sa se uite la ea si spune cu sila: “Mda. Nici un barbat nu m-a ajutat!”

In timp ce in primul caz nu pot sa spun ce sentimente m-au incercat fiindca a fost o aglomerare de senzatii de bine, in al doilea caz stiu exact ce am simtit. Si tare mi-ar fi placut sa ii dau o mana (sau un picior) de ajutor babei macar la coborare daca la urcare nu m-am simtit.

Ma deranjeaza fiindca unii oameni uita ca trebuie sa fie recunoscatori. Uita ca nimeni nu este obligat sa faca gesturi frumoase. Iar faptul ca nu faci gesturi de genul asta nu inseamna ca trebuie sa fii invinovatit. E adevarat ca normalitatea este relativa dar nu cred ca asta inseamna sa nu mai apreciem gesturile frumoase. Din punctul meu de vedere este total anapoda sa pretinzi oamenilor sa se poarte frumos cu tine. Este foarte normal si chiar e dreptul tau sa pretinzi oamenilor sa nu se poarte urat, sa te trateze corect. Dar de aici, pana la a imputa oamenilor ca nu mai fac gesturi frumoase e distanta mare.

Si exemple sunt multe. Poate ca am sa scriu la un moment dat despre relatii si despre monotonia lor. De ce cred eu ca dragostea devine plictisitoare, de ce exista mitul celor 3 ani de iubire si de ce, daca 5 luni la rand cumperi cate un trandafir persoanei iubite, in cea de-a sasea luna ei i se pare un gest absolut normal, uneori nici macar nu iti mai multumeste si chiar o va deranja foarte tare daca cumva omiti sa cumperi acel trandafir. Sigur, am generalizat un pic. Slava Domnului, nu toata lumea este asa.

Tagged ,

§ 0 Responses to Despre asteptari neimplinite"

  • Just me... says:

    Sper daca am timp sa revin si eu la ultimele idei, incepusem eu ceva pe 360, dar in ultima perioada din lipsa de timp nu am avut cum sa termin analiza relatiilor pe care o incepusem. oricum, nice post, si sunt perfect de acord cu tine. reactiile tale oricum sunt normale si nu cred ca exista cineva care nu le-a incercat pe pielea lui. Asta e tara noastra…de fapt unii oameni, sa nu bagam in aceeasi oala toti oamenii din tara asta. Sa ii schimbi? Niciodata, m-am convins de asta acum doua luni. Poate voi face un post si de ce si cum am ajuns sa ma conving singura de faptul ca un om daca nu vrea poti sa il poleiesti si cu aur ca nu se schimba. Toate cele bune…

  • cristi v says:

    ai zis bine!
    in afara de chestia cu relatiile. in rest te sustin

  • andreea says:

    perfect d acord cu aceasta clasificare: babe si femei in varsta. dupa cateva luni de mers cu troleul in buc poti chiar sa scrii o carte pe tema asta la cate exemplare intalnesti :)))

  • Andrei Rosca says:

    Andreea: vrei sa scriem ? :)

  • andreea says:

    oh da..sa ma razbun pe toate babele :)))) numa’ de saptamana asta cate pot zice :D

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *