Cum să ne schimbăm? Și când?

July 20th, 2018

ZeroPlus - Cum să ne schimbăm? Și când?

Cum schimbi atitudini sau obiceiuri care știi clar că nu-ți servesc dar ești atât de obișnuit cu plăcerea sau durerea pe care o aduc încât nu poți să le schimbi?

Cum știi când să încerci să schimbi realitatea și când este mai bine să o accepți?

Varianta text a podcast-ului de mai sus:

Am primit pe Facebook, zilele trecute, câteva întrebări și aș vrea să răspund aici la două dintre ele. Prima este de la Irina Niculae care întreabă: cum schimbi atitudini, obiceiuri care știi clar că nu-ți servesc dar ești atât de obișnuit cu plăcerea sau durerea pe care o aduc că nu poți  sau încă nu vrei să le schimbi?

Irina, lucram odată cu un client și după ce mi-a povestit ceva din viața ei ceea ce îi întreb de multe ori pe clienții de coaching: Vrei să schimbi asta? Și ea mi-a zis: Andrei, vreau să schimb, dar nu vreau! Înțelegi? Și i-am zis că înțeleg, este ceva ce aud destul de frecvent că vreau ceva dar defapt vreau altceva, se întâmplă și oamenii vin cu lucruri de genul ăsta în coaching. Și cred că este important să traducem asta.

 Când spunem că vrem să schimbăm ceva dar defapt nu vrem sau vrem să schimbăm ceva dar realitatea este că nu schimbăm, ce spunem defapt este conștient vreau să schimb, vreau să mă schimb dar văd că nu-mi iese. Ceea ce ne sugerează că subconștientul nu prea vrea. Ambele sunt parte din noi. Avem partea conștientă și partea de subconștient îmi spun Vreau să schimb asta la mine și mă uit în realitatea și văd că totuși, schimbarea nu se întâmplă deși eu spun că vreau conștient, atunci este destul de clar că e de la subconștient. Sunt niște frâne acolo.

Apoi mai este ideea că schimbarea de orice fel, mică, mare, din orice parte a vieții noastre, nu se întâmplă decât într-un singur context. Atunci când devine mai costisitor pentru noi să nu ne schimbăm decât să ne schimbăm. Cu alte cuvinte, mă doare faptul că sunt în locul ăsta dar realitatea este că mi se pare că m-ar durea mai tare dacă aș încerca să mă schimb, așa că nu mă schimb, dar asta nu schimbă cu nimic  faptul că aici ceva nu-mi place, mă doare.

                Ca să răspund la întrebarea cum schimbi atitudini, obiceiuri care știi clar că nu-ți servesc:

  1. Dacă nu te schimbi, deși știi cum (ai know how-ul, știi care sunt pașii, ai claritatea)și totuși nu te schimbi, nu vrei să te schimbi cu adevărat. Află de ce? De ce subconștientul tău trage frâna de mână. Este o parte acolo pe care nu o conștientizezi și ai nevoie să o înțelegi mai întâi, ca să ai șansa să te schimbi.
  2. Apoi ai nevoie să înclini balanța, să te joci cu balanța asta, ai nevoie să ajungă să te doară mai mult faptul că stai unde ești decât te-ar durea să te schimbi. Și asta înseamnă că lucrezi, în primul rând, cu conștientizarea tuturor motivelor pentru care ai vrea să te schimbi și toate prețurile pe care le plătești fiindcă nu te schimbi.

Este un proces de cântărire, dar până nu se înclină balanța asta, realitatea este că schimbarea nu se va produce. Iar procesul ăsta este într-adevăr mai greu de unul singur fiindcă nu avem nivelul de obiectivitate de care avem nevoie. Suntem subiectivi cu noi. Toți suntem. Și avem nevoie de multe ori de o părere din afară care poate să fie un coach dar poate să fie și un prieten de multe ori. Sunt variante doar că avem nevoie să umblăm la balanța asta.

A doua întrebare este de la Diana Segărceanu care întreabă așa: În ce situație trebuie să păstrezi atitudinea dar trebuie să schimbi altceva? Și ce poate fi altceva?

Din punct de vedere psihologic, sufeința apare atunci când există un mismatch, o nealiniere, o nepotrivire între două lucruri: realitatea în care trăim, pe de-o parte și modelul din capul nostru despre cum ar trebui să fie lucrurile defapt. Avem aceste două lumi și în momentul în care nu sunt aliniate pe un anumit subiect, asta generează suferință.

Ar trebui arată că ne raportăm fix la această comparație și de obicei când folosim ar trebui arată că ne raportăm la modelul din capul nostru, la o credință din capul nostru. De cele mai multe ori ar trebui, trebuie să fac asta, nu trebuie să fiu nu știu cum, arată o credință limitativă. Adică ceva ce credem noi despre noi, despre lume, despre cum ar trebui să funcționeze lucrurile care de cele mai multe ori ne limitează. Este o credință limitativă.

De obicei, atunci când avem acest mismatch, nepotrivire între cele două, realitate și modelul din capul nostru, default-ul nostru, ceea ce încercăm noi prima dată să facem este să schimbăm realitatea. Ar trebui să-mi pot permite X, realitatea este că nu-mi permit, există un mismatch în capul meu, concluzie, Păi hai să muncesc mai mult ca să ajung să-mi pot permite X. Să ajung să aliniez realitatea cu cum cred eu în capul meu că ar trebui să fie.

Doar că uneori nu prea merge. Se mai întâmplă să nu meargă. Te trezești dimineața, ai 1.60m, doar că ar trebui să ai 1.90m. Ăsta este modelul din capul tău. Atunci, în situațiile de genul ăsta, are sens să te întrebi dacă chiar ar trebui? Și dacă chiar ar trebui să am 1.90m de ce ar trebui? Și dacă nu cumva sunt alte lucruri mai importante? Dacă nu cumva, cum spuneam mai devrem, în modelul tău despre lume există o credință limitativă care spune că trebuie să fii înaltă ca să poți să te consideri frumoasă.

Adică începi să umbli la model, să-ți schimbi atitudinea față de înălțime, în cazul ăsta. Fiindcă înălțimea o schimbi ceva mai greu și nu întotdeauna merită efort. Deci ca să răspund la întrebarea când trebuie să schimbăm atitudinea dar să păstrăm altceva, răspunsul este că nu trebuie niciodată. Este posibil totuși ca uneori să vrem să ne păstrăm stitudinea față de ceva, modelul din capul nostru și să încercăm să facem tot posibilul să modificăm realitatea. Iar în alte dăți este mai înțelept să schimbăm modelul, să ne schimbăm atitudinea față de ceva.

Și vă veți întreba, pe bună dreptate, Păi bine, cum știu când să forțez schimbarea realității și când să accept că e mai bine să mă opresc din asta?

Well, aici și eu și Marcus Aurelius suntem de aceeași părere, doar că el a zis-o primul, parafrazez că nu am citatul exact. A zis ceva de genul Doamne, dă-mi răbdarea să accept ceea ce nu sunt capabil să schimb, dă-mi puterea să schimb ceea ce pot schimba și dă-mi înțelepciunea să-mi dau seama care-i care.Lăsând gluma la o parte, cred că ăsta este unul din lucrurile care fac diferența între oameni. Unii oameni chiar șriu când e cazul să se oprească, alți oameni chiar șriu când e cazul să nu se oprească. Și ajung în locuri diferite. Și asta e fair. Arată un echilibru, din punctul meu de vedere, în lumea asta. E corect fiindcă ceea ce ne face unici este tocmai faptul că în situații identice, având aceleași date, unul dintre noi o va lua în stânga, celălalt în dreapta. Și vom ajunge în locuri foarte, foarte diferite.

Tagged , ,

§ One Response to Cum să ne schimbăm? Și când?

  • Victor Razvan Visan says:

    Singura strategie de schimbare pe care am observat-o ca funcționează este acțiunea. Vorba ‘cea – in loc sa așteptăm să avem starea mentala necesara sa ne schimbam mai bune facem un prim pas care ne poate schimba starea mentala.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *