Corect sau incorect

June 27th, 2008

Sunt unii oameni care afirma cu foarte mare convingere ca nu exista lucruri corecte si incorecte, bine si rau.

Ii invidiez sincer. Mi-ar placea sa am siguranta lor. Fiindca, de cele mai multe ori, societatea e cea care ne defineste binele si raul, corectul si incorectul.

Sunt lucruri pe care le consideram incorecte si evitam sa le facem nu fiindca ne-am incalca niste principii, nu fiindca ni s-ar parea imorale, ci fiindca o mare parte dintre oamenii din jurul nostru ne-ar acuza pentru asta. Nu ne e neaparat frica de ei, de cele mai multe ori ne conformam fiindca vrem sa fim acceptati de societate, avem nevoie sa ni se confirme ca suntem si noi parte a ceva, o rotita dintr-un sistem care functioneaza.

Apoi, mai sunt nonconformistii, persoanele care, dintr-un motiv sau altul, aleg sa nu-si deseneze corectul si incorectul pe conturul oferit de ceilalti. Se ambitioneaza si se lupta cu uniformitatea mentalitatilor, ataca pattern-uri si incearca sa schimbe ceva, sa “calibreze” lumea asa cum cred ei ca ar trebui sa fie.

Unii reusesc, altii nu. Insa pana si cei care reusesc au lucruri pe care le considera corecte sau incorecte, pe baza parerii generale a societatii. Ca sa ai o oarecare stabilitate, ca sa te poti raporta la ceva, ai nevoie sa pastrezi cateva elemente ale sistemului neschimbate. Trebuie sa ai niste premise. Iar pana le schimbi, premisele sunt cele oferite de societate.

Citesc ce am scris si suna complicat. Daca doar ar suna, ar fi excelent, doar ca suna mult mai simplu decat este de fapt. Sunt unii oameni care afirma cu foarte mare convingere ca nu exista lucruri corecte si incorecte, bine si rau. Ii invidiez sincer. Daca as putea avea siguranta lor, probabil ca as putea gandi mai clar, mai lipsit de prejudecati, mai liber.

Tagged ,

§ 0 Responses to Corect sau incorect"

  • justmeanny says:

    Imi place sincer cum gandesti si cum scrii, dar probabil asta ti s.a mai spus de 1000 si o suta de ori…
    Citind ce ai scris ma gandeam la acea replica a lui Isus: “cine e nevinovat sa arunce primul cu piatra”.
    E o generalizare seaca intr-adevar insa nu cred ca exista om in lumea aceasta care sa nu considere ca el stie ce e corect si ce e incorect( si implicit ca exista acesti doi termeni), care sa nu judce pe cel de langa el si pe sine insusi, indiferent din ce categorie face parte(rebel, conservator sau emancipat).
    In toata diversitatea noastra, teoria si propria conceptie si perceptie despre viata ne domina pe toti…Avem tendinta sa ne cream permenent un tipar care practic reprezinta siguranta noastra si care ne determina sa gandim cee bine si rau, daca nu7 pt societate, macar pt noi insine.

  • Probabil că am înÅ£eles altceva decât ai vrut tu să spui, Andrei, si atunci îmi cer anticipat scuze de neînÅ£elegere.

    Dacă am înÅ£eles ok, atunci dacă fiecare ar lupta pentru noncomformismul personal pentru sistemul “bine-rău” al său, am ajunge la o oarecare anarhie. Tocmai acest ÅŸablon mai accentuat sau mai fad a permis o coagulare a societăţii. Dacă nu am mai cred că pe lângă griuri există ÅŸi alb ÅŸi negru, atunci ne-am pierde niÅŸte repere. Iar dacă nu ar exista binele ÅŸi răul, ar trebui create, tocmai pentru a înÅ£elege că există ÅŸi ceva între ele. AÅŸa ÅŸi cu prejudecăţile. Unele sunt bune, altele nu, dar ÅŸi cele netrebnice au rostul lor, de a lumina existenÅ£a echilibrului dintre ele.

    Oamenii siguri pe ei nu sunt întotdeauna fiinţe de admirat. Dale Carnegie spunea într-una din cărţile sale că asasinii sunt unii dintre cei mai siguri pe ei oameni. Asta le-o fi dând lor o siguranţa, dar nu se poate constitui într-un exemplu pentru ceilalţi.

  • Andrei Rosca says:

    justmeanny: multumesc, nu mi s-a mai spus de 1000 si o suta de ori si chiar daca s-ar fi intamplat, tot mi-ar fi facut placere sa citesc asta. :)

    Lucian, nu stiu exact ce ai inteles, insa eu nu am tras nicio concluzie, nu am zis ca unii fac bine si altii rau. Nici macar nu i-am ridicat in slavi pe cei care nu se incadreaza in sabloane. Si n-am facut asta fiindca nu stiu cum e mai…bine (din nou) sa faci.

    Sunt de acord cu tot ce ai scris, mai ales cu necesitatea existentei unor limite care chiar daca nu trebuie folosite pentru a tinde spre, definesc locul dintre ele, loc de care avem atata nevoie.

    Si Hitler era sigur pe el. Imi plac mult oamenii siguri pe ei, insa intr-adevar nu e suficient sa ai calitatea asta.

  • Pana la urma, moralitatea este o chestiune ce este sanctionata de fiecare individ. Daca nu esti religios sau daca nu aderi intr-un sistem exterior tie de dogme, ajungi sa iti construieste propriul sistem de valori. Iar atunci tu esti propriu tau judecator si cel care decide daca o fapta facuta este buna sau rea. Din punctul meu de vedere, pentru a putea opera si a nu trai intr-o nesiguranta perpetua, trebuie sa acceptam si impunerea unor nuante de alb si negru, poate artificial, poate derivand dintr-o grila de valori autoconstruita. Desigur, responsabilitatea este enorma, insa sa rationalizezi la infinit in nuante de gri mi se pare periculos si pentru propria integriate si, mai ales, ii poate rani profund pe cei din jur.

  • Ionela says:

    Suna complicat si este si mai complicat, intradevar. De ce? Pentru ca noi insine prin natura umana nu suntem deloc “simpli”, indiferent daca suntem constienti sau nu de acest lucru.
    Suntem finte duale, aceasta se stie: bine si rau, fericire si tristete, optimism si pesimism ( sau cum ar fi spus Paler: “uneori ma culc sfant si ma trezesc sobolan”), acestea si multe altele ne compun ca indivizi. Prin urmare, notiunile de bine si rau, corect si incorect sunt la fel de valabile si reale ca si noi, aproape tangibile. Se poate spune chiar ca inainte de fi devenit fenomene de sine statatoare, ele au fost mai intai exteriorizate din “intregul” uman. Si oare acest fapt nu inseamna ca ne lasam condusi, supusi de creatiile proprii?
    Animalul social pe care nu il recunoasteam ca fiind propriul “eu” decand poate atunci cand gresim, si chiar si atunci folosindu-l drept scuza , se cunoaste prea bine pe sine si de acea stie ca are nevoie de reguli, de standarde in interiorul carora sa isi construiasca existenta, de corect si incorect. Altfel, e tentat sa recurga mai repede la natura animala decat al ea sociala. Stie acest adevar si accepa tacit reguli externe.
    Pe de alta parte, notiunile de bine si rau nu sunt independente si nu actioneaza separat. Ele se completeaza mai degraba, pentru a pastra un oarecare echilibru dar se si contrazic intr-o masura potivita pentru a-l determina pe om sa aleaga. Aici apare notiunea de “gri”, care ar reprezenta a treia culoare. Cei ce nu cred in alb si negru aleg aceasta ultima varianta dar oare nu-si reneaga atunci popria structura?

  • Gabi says:

    Ionela:
    faina disertatie! :P
    so…in fiecare rau e si un pic de bine si in fiecare bine e si un pic de rau.
    Insa, Andrei face ce trebuie sa faca. Adica, apasa pe claxon pentru “pietonii” neatenti :)
    Codurile Penal, Civil, Adiminstrariv, etc. chiar daca nu sunt complete, ele exista :) si se aplica.

  • Dani_ela says:

    Am mai auzit asta:”ca societatea este cea care defineste ce este bine si ce este rau”.
    Poate este asa, ea,societatea ne-a invatat si binele si raul?! sau in ea,in societate, am invatat sa facem binele si raul, sa le diferentiem in functie de ce ne place sau nu.

    Eu personal nu fac ceva rau pentru ca societatea este cea care ma judeca! nu fac un anumit rau pentru ca poate ma acuza/atentioneaza constiinta mea.

    Daca am respecta cele 10 porunci ce s-ar intampla? ar fi bine pentru noi, pentru cei din jurul nostru sau pentru toti?
    Daca toata lumea ar face bine, raul ar trebui scos din dictionar?
    Eu asociez raul cu :distrugere , binele cu: constructie de ce vreti voi chiar si de caractere pozitive.

  • geni says:

    Asa e, nu se poate face o distinctie prea mare, din moment ce natura omului le contine pe amandoua. Socrate nu spunea:”iubeste-ti prietenul cu masura, ca intr-o zi s-ar putea sa-ti fie dusman si uraste-ti dusmanul cu masura, ca-ntr-o zi s-ar putea sa-ti devina prieten.”??

  • Andrei, eu cred ca dihotomiile provin doar din unghiul din care privesti. Bine/rau, corect/incorect sunt principii opuse care sunt fiecare in parte asociate unei paradigme. Niciodata nu vei putea fi corect dintr-un punct de vedere majoritar. Poti fi doar corect fata de un anumit principiu sau data de o anumita persoana. A fi incorect fata de o persoana poate inseamna a fi corect fata de o alta persoana. Totul tine in esenta de o alegere – conteaza sa alegi fata de cine doresti tu sa fii principial corect, bun, etc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *