Ce as face daca, student fiind, nu m-as putea angaja fiindca “nu am experienta”?

April 23rd, 2007

As cauta un om foarte tare pe domeniul de care sunt interesat si m-as tine dupa el pana m-ar primi sa lucrez PE GRATIS pe langa el, macar pentru cateva luni. Daca as fi destul de bun probabil ca mi-ar da un post in cateva luni, daca nu in mod cert am invatat ceva in timpul asta si, in plus, am capatat experienta pe care o pot pune si in CV. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc si acum cred ca as putea face asta, daca as gasi un astfel de om. Desi… :)

Tagged

§ 0 Responses to Ce as face daca, student fiind, nu m-as putea angaja fiindca “nu am experienta”?"

  • Mihnea says:

    Sa inteleg ca nu te subscrii acelei mentalitati tipice generatiei noastre, si anume ‘sa fii platit bine inca din prima zi’? :)

    These are the things people tend to learn the hard way, as far as I believe.

  • Andrei Rosca says:

    Mihnea, in niciun caz. Si daca va fi sa ma angajez vreodata, oricat de bun m-as considera pe domeniul ala, nu as cere 50 de milioane si masina la scara din prima, cum fac acum absolventii de facultate si mastere. M-as angaja, mi-as face treaba cat pot de bine, as demonstra si as avea pretentia sa mi se recunoasca munca. Atat.

  • mihai says:

    Cu mici exceptii, voluntariatul este vazut ca o porcarie. Pacat, pentru ca, asa cum zici si tu, poti obtine experienta la CV si ti-ar fi mai usor sa te angajezi, plus ca inveti ceva fascinant.

  • Eros says:

    Voluntariatul, internshipul, ucenicia, sunt cuvinte cu miez, si nu inseamna musai “forta de munca ieftina” cat mai ales “dezvoltarea unei relatii de durata”.

    Mi-am inceput viata de om al muncii din primul an de facultate, “voluntariind” la un ziar, cate 17 ore pe zi, 5 zile pe saptamana… Ma RUGAM de ei sa ma lase acolo, nu ceream bani, nu ceream nimic, vroiam doar SA INVATZ. Si am invatzat…

    Acum sunt pus in pozitia de a angaja la randul meu, si-mi vin la interviuri oameni amorfi, cu ZERO dorinta de a invatza, cu aproape ZERO nivel profesional, mai ales cu ZERO experienta, si cu niste pretentii salariale through the roof… Imi vine sa cred ca eu am fost fraierul generatiei mele, cand vad cum gandeste prazul verde din ziua de azi…

  • Mihnea says:

    Sa inteleg ca viralul la Coke Zero da rezultate, Eros. :)

    La treaba cu voluntariatul as obiecta – sigur ca da, acumulezi experienta, te mai si distrezi, inveti ceva… Dar una e voluntariat si alta e internship (unde ai exponential mai multe sanse de a ramane in cadrul organizatiei respective).

    Si eu am inceput intr-un internship, chiar cu nuante de concurs. Am prestat, am dat randament, si mi-a iesit. Dar voluntariatul (in cadrul unor diverse organizatii studentesti, de exemplu) m-a dezamagit, si sunt de parere ca e foarte important sa profiti de momentul in care ai o alternativa fezabila de a incepe o cariera in domeniul spre care tragi.

    Din pacate, cunosc multi oameni care sunt capabili, dar care inca (pentru motive necunoscute mie) nu au renuntat la voluntariat – si isi cam pierd timpul, sincer.

  • Andrei B says:

    Ai raspunsul ideal, Andrei, si eu as face la fel. Nu ai nimic de pierdut si totul de castigat.
    Daca te-ai tine de capul cuiva si l-ai convinge ca tot ce vrei e sa inveti, tot ai gasi pana la urma pe cineva sa te bage in seama.
    As sta cu ochii cascati si urechile ciulite si as baga la cap tot tot tot. As pune intrebari continuu, chiar daca in sinea mea as crede ca stiu raspunsul (nu exista intrebari proaste, nu-i asa?) . Mi-as nota zilnic ce practici ii definesc pe profesionistii de succes cu care as lucra (si as baga bine de seama ca succesul nu e definit de masina pe care o conduc sau ceasul de la mana, ci de respectul celor din jur), cum abordeaza si analizeaza problemele, cum rezolva conflictele, cum actioneaza in situatii de criza, cum se poarta cu clientii, si nu in ultimul rand, ci mai degraba in primul rand, cum se poarta cu cei din jur. Cred ca as tine un jurnal pentru toate astea, ca mai tarziu sa mi le aduc aminte exact.
    Ai dreptate, cateva luni e tot ce iti trebuie.. o vacanta de vara ar fi inceputul ideal. Daca te tii de treaba, e imposibil sa nu iti ceara sa ramai pentru ca devii deja competent si pentru orice firma e mult mai simplu sa tina pe cineva care stie ce trebuie sa faca decat sa antreneze pe cineva de la zero, din nou.
    Putini isi dau seama cat de mult ar avea de castigat.

  • unu' altu' says:

    Imi place atitudinea ta in aceasta privinta, Andrei.
    Supun atentiei 2 situatii (le poti numi exceptii de la regula):
    – proaspatul absolvent TREBUIE sa se angajeze, neavand o alta sursa de venit decat un eventual job (caz intalnit la majoritatea celor care vin din provincie);
    – nu poti avea acces la oamenii “foarte tari” pe domeniul care te intereseaza.

    Eu unul m-am confruntat cu ambele cazuri.

  • Andrei B says:

    @ unu’ altu’ – fara suparare, dar daca cineva a ajuns sa termine scoala si nu s-a gandit din vreme ce o sa faca dupa, cum o sa isi adune ceva experienta ca sa poata intra pe piata de munca, imi pare rau, dar eu unul nici nu as angaja o asemenea persoana. Daca nu ai o perspectiva clara ce anume vrei sa faci in viata si o lalali pana in anul 4-5 sperand ca poate iti pica ceva din cer… cine e de vina? Dar chiar si asa, tot ar putea incerca sa gaseasca o pozitie temporara pentru vara de dupa absolvire cu speranta ca experienta acumulata ii va deschide o alta usa cand prima oportunitate o sa apara.

    Nici nu e nevoie de oamenii “cei mai tari”. Ar fi ideal si extrem de benefic, dar nu realist pentru majoritatea lumii. Dar daca ar reformula “o persoana pe care o respecti foarte mult din punct de vedere profesional” – cum ar fi? Sa zicem ca nu ai nici un contact (desi de prin anul 2 trebuia sa incepi sa aduni carti de vizita si sa intretii regulat contacte cu anumite persoane), tot exista organizatii care au nevoie permanenta de voluntari pentru diverse sarcini – si aici lista de NGO si fundatii e lunga. Ce multa lume nu stie este ca majoritatea skills pe care le deprinzi in orice fel de pozitie sunt foarte usor transferabile. Totul este sa stii sa le prezinti atractiv pentru cine le evalueaza.

  • Elena says:

    La mine nu s-a pus problema sa ajung studenta pentru a ma angaja.Imediat dupa terminarea liceului, fara pic de experienta, mi-am incercat norocul.Am ajuns intr-o firma unde am stat cateva luni pana sa mi se spuna ca ma angajeaza.Nici nu prea speram ca se va intampla asta.Cand s-a scos postul la concurs au venit mai multi candidati.Unii se dadeau in spectacol si aveau pretentii exagerate pentru ce puteau oferi.Angajatorii au vazut ca veneam la “serviciu” in fiecare zi, fara ca ei sa ma fi asigurat in vreun fel.Au vazut ca invat, ca pun intrebari, ca vreau si ca pot sa fac ceea ce mi se cerea.In timpul asta am muncit pro bono.Gandeam ca nu am nimic de pierdut, doar timp, si, probabil, si angajatorii au considerat la fel.
    La mine serviciul a trebuit sa se impleteasca si cu facultatea.Am avut numai de invatat din asta.Intalnindu-ma cu fosti colegi de liceu care au stat in facultate pe banii parintilor, incep sa-i vad ca sunt preocupati de ce vor face dupa facultate, multi trecand prin ea doar pentru a nu sta acasa.
    Partea cu experienta este o prejudecata adesea intalnita la angajatori si un complex al celor care vor sa ocupe un post.

  • gabi says:

    Ar mai exista un caz: esti in anul 3 (Facultatea de Constructii, cea din Tei..the real one!) si te gandesti ca ai putea sa iti gasesti un job, fie el si part time, pentru experienta. Cine a facut “constructiile” stie ce inseamna un job in anul 3, poate chiar 4 si 5, cand nu ai timp nici macar de tine. Esti tot timpul cu prezenta la facultate, k altfel nu intri in examene, ai proiecte, la care numai tu poti sa lucrezi, pentru k in niciun caz nu le poti lua de pe internet, ai laboratoare de onorat. La constructii, daca ai lipsit 1 saptamana, mai ai nevoie de 3 k sa recuperezi tot.. Atunci eu cum fac sa am si experienta, dar sa termin si facultatea la timp, ca sa pot aplica ce invat?

  • Elena says:

    Gabi, nu am ajuns la nu stiu ce nivel in cadrul vreunei firme incat sa crezi ca am uitat de unde am plecat.Sunt inca studenta.Inca invat si la job si pentru facultate.Nu e usor.Acumulez informatii, tocmai pentru a-mi fi mai bine pe viitor.Dupa facultate, o sa urmez alte cursuri care sa ma ajute mai mult in domeniul in care activez, pentru a-mi creste sansele de promovare.Pot sa-ti spun ce-am observat la firma.Pe timpul verii se colaboreaza cu elevi, studenti.Angajatorii isi pot face o idee ce vor viitorii candidati, iar acestora le cresc sansele de a se angaja.Exista vacante, iar in Bucuresti sunt mai multe oportunitati.Totul e sa vrei sa inveti.

  • Ana Maria says:

    Si eu am inceput tot cu un internship. Am lucrat in perioada aia 14 ore pe zi, 6-7 zile pe saptamana, cu o pasiune de om nebun :)

    Ce sa zic? A meritat. Am adunat experienta multa intr-un timp scurt, am fost angajata pana la urma in acea companie si am reusit in cateva luni sa lucrez la proiecte la care nici nu indrazneam sa visez.

  • Pyuric says:

    Hmm. Sunt primu’ an de facultate si am facut practica deja la stiri la un post tv, la o agentie de media, la o firma de PR, si acu sunt la o revista care tre sa se lanseze si la o firma care se ocupa de organizare de evenimente. Mi-e mila de cei care se plang ca nu gasesc unde sa faca practica…pur si simplu le e lene sa caute de fapt.

  • Andrei Rosca says:

    De acord, Pyuric

    PS: iti citesc blogul :)

  • […] de către angajatorii care nu vor să îi lase să place aÅŸa usor. ÅžtiÅ£i povestea cu "nu am experienţă" sau "salariile sunt mici" sau alte scuze lacrimogene ale oamenilor care îÅŸi […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *