Andrei Roșca

antreprenor (entrepreneur – din fr. entreprendre, a intreprinde):

Termenul este imprumutat din limba franceza. In engleza, “antreprenor” se refera la acea persoana care este dispusa sa porneasca o noua companie sau un nou proiect si care isi asuma intreaga responsabilitate pentru rezultate.[...]

A lua calea antreprenoriatului este de cele mai multe ori dificil si riscant, rezultatul fiind ca multe dintre noile afaceri esueaza. De obicei, termenul “antreprenor” se refera la cineva care creeaza valoare prin oferirea unui serviciu sau a unui produs, creand o nisa noua pe piata. [...] Robert B. Reich considera leadership-ul, managementul si construirea de echipe ca fiind calitatile esentiale ale unui antreprenor.
sursa: wikipedia.org

The cover-your-butt mentality of the workplace will get you only so far. The follow-your-gut mentality of the entrepreneur has the potential to take you anywhere you want to go or run you right out of business – but it’s a whole lot more fun, don’t you think? – Bill Rancic

Din punctul meu de vedere, antreprenorii sunt Dorian Grey-i indragostiti de sisteme care schimba ceva. Sunt arhitecti sau, cel putin, aspiranti la statutul de arhitecti. Cred cu tarie in faptul ca antreprenorii autentici nu fac doar sa construiasca niste companii, nu fac numai sa creeze locuri de munca, nici macar nu inventeaza produse. Ei construiesc lumi. Redefinesc realitati. Unii dintre ei gasesc metode exceptionale de a rezolva probleme vechi de cand lumea, altii gasesc solutii care ne fac tuturor viata mai usoara. Iar cativa dintre ei, suficient de putini pentru a fi considerati exceptii, insa destul de multi pentru a face o diferenta, schimba radical lumea in care traiesc.

Antreprenorii sunt inadaptati. Ca majoritatea dintre noi, veti spune. Corect. Doar ca vointa de adaptare care caracterizeaza majoritatea este canalizata in alte directii in cazul antreprenorilor.

Chiar daca, aparent, cei mai puternici antreprenori sunt cei cu o foarte mare flexibilitate, de fapt, revolutiile de orice fel au fost facute de oamenii intr-atat de incapabili de adaptare incat au fost nevoiti sa isi creeze un intreg sistem, o lume care sa ii accepte asa cum sunt. Si, uneori, doar uneori, acea lume construita de ei s-a dovedit a fi de o mie de ori mai buna decat cea la care, initial, fusesera incapabili sa se adapteze.

Nu in ultimul rand, antreprenorii sunt vanzatori. Vand produse, vand servicii, vand idei si, cel mai important, vand directii, viziuni, vise. Le vand sau, mai degraba, tranzactioneaza incredere. Cauta cu o disperare bine camuflata macar doi-trei oameni care sa aiba incredere in ei atunci cand n-au nimic, pentru ca mai tarziu, cand ajung sa aiba totul, sa faca tot posibilul sa nu uite de unde au plecat. Uneori reusesc, alteori nu.

Dar mare parte dintre ei stiu sa isi seteze tinte suficient de sus incat drumul catre acele tinte sa fie atat de bestial incat sa nu le permita nici macar pentru o secunda sa se gandeasca la un alt loc in care le-ar placea sa fie, la un alt job pe care le-ar placea sa-l faca, la o alta viata.

Sunt oameni care iubesc ceea ce fac, o fac cu pasiune, vor sa schimbe ceva in jurul lor si, de ce nu, traiesc suficient de bine din asta pentru a se putea gandi si la bunastarea altora.

Toata viata ne straduim sa micsoram distanta dintre ceea ce suntem si ceea ce vad in noi oamenii care ne iubesc. – Octavian Paler

E remarcabil cat de mult iti poate fi influentata viata de doar cateva persoane. Simpla lor prezenta in apropierea ta te poate duce de la o potentiala mediocritate la o probabila excelenta, in doar cativa ani. Ma mai intreb uneori, cand imi amintesc, cati dintre noi am mai fi ceea ce suntem azi daca acele doua, trei, sau poate patru persoane nu ar fi existat, ori ar fi fost un pic mai altfel decat sunt.

Iar unii dintre ei, oamenii care au declansat in noi acea furtuna atat de necesara stralucirii, nici macar nu vor sti vreodata cat de mult din ceea ce suntem le datoram. Poate ca nici macar nu si-au propus sa faca asta. Tot ce au avut de facut a fost sa vada in noi o stralucire pe care noi simteam ca nu o avem.

Mi se pare din ce in ce mai pertinenta o observatie pe care Octavian Paler a facut-o intr-una dintre cartile lui, poate ca in joaca, asa cum obisnuiesc scriitorii sa mai faca uneori; sau poate ca nu. Toata viata ne straduim sa micsoram distanta dintre ceea ce suntem si ceea ce vad in noi oamenii care ne iubesc. Si cu cat distanta este mai mare, cu atat ne vom transforma mai mult in oameni.

Sigur ca destinatia, a fi om, e una catre care merita sa te indrepti zambind. Insa in drumul catre acea destinatie in noi se dezlantuie o furtuna ce dicteaza mentalitati, pasiuni, intensitatea cu care simtim ceea ce ni se intampla si, in general, lucrurile pe care le asociem cel mai mult cu ideea de a trai.

Am vrut sa public o carte. In format fizic, pe hartie, intre doua coperti. Nu sunt absolut sigur de motivele pentru care am vrut sa fac asta. Stiu insa sigur care NU sunt motivele. Nu m-am visat niciodata scriitor. Sunt cativa (din ce in ce mai multi) scriitori si poeti pe care ii respect, insa niciunul in locul caruia mi-as fi dorit sa fiu. Pe ei, probabil ca asta i-a facut fericiti. Pentru mine, insa, a scrie carti mi s-ar parea prea putin.

Stiu, cartile schimba oameni. Cred in asta. Dar mai cred si in faptul ca sunt unele lucruri care pot schimba lumea din jurul nostru mai rapid decat cartile. Cineva imi scria intr-un mail zilele trecute: “eu am crezut ca ati facut bookblog tocmai pentru a promova cartile”. Gresit. Eu nu de asta am vrut sa existe bookblog, in ciuda faptului ca iubesc cartile. Eu am vrut sa schimb lumea din jurul meu (incepand cu mine). Si vreau asta in continuare. Intamplator sau nu, cartile mi s-au parut o buna modalitate de a incepe. O modalitate de a incepe ceva mult mai mare.

Revenind, insa: statutul de scriitor nu m-a emotionat niciodata. Ii admir, ii respect, dar eu nu asta am vrut sa ma fac atunci cand eram mic. Deci, pentru mine, “a scrie” nu e un motiv bun pentru a scrie. Nici celebritatea, nici adulatia nu-s. Eu sunt antreprenor si ma simt antreprenor. Iar termenul inseamna mult mai mult decat a avea o firma si a face niste bani. Din punctul meu de vedere, e o mentalitate. Te nasti cu cateva trasaturi iar pe restul (majoritatea) le castigi, te auto-educi.

Unii dintre noi se misca mai repede, altii mai incet. Unii invata mai totdeauna din greseli, altii nu invata niciodata. Iar majoritatea ne straduim sa nu le mai repetam.

Aproape am terminat o carte. Nu o voi mai publica in format fizic, cel putin nu deocamdata. Insa o voi publica aici, pe blog. Fiindca eu cred ca toti avem responsabilitatea de a da ceva mai departe. Iar o parte dintre experientele prin care am trecut ar putea ajuta pe cei ce sunt la inceput de drum, asa cum si pe mine ma ajuta experienta celor ce sunt mult mai sus decat mine.

Este o carte despre modul in care te maturizeaza antreprenoriatul.