Casatorie: pro sau contra

March 11th, 2007

Ce argumente aveti pro-casatorie? De ce s-ar casatori cineva? De ce nu ai sta 10 ani (sau mai multi) impreuna cu persoana pe care o iiubesti, fara sa te casatoresti cu ea? In felul asta, daca se pune vreodata problema unei despartiri, se poate face fara tribunale, avocati si traume suplimentare. Daca nu se pune problema unei despartiri, cu atat mai bine! Voi ce ziceti?

Tagged

§ 0 Responses to Casatorie: pro sau contra"

  • marius says:

    casatoria e mai mult (sau doar) o traditie… totul e legat de acele momente… de emotia din fata altarului; iar media promoveaza foarte mult “acest (acel) moment” incat toate fetele viseaza la “nunta din povesti”.

  • Dragosh says:

    Cineva s-ar casatori si din motive religioase (tot scriai intr-un post anterior ca esti un crestin-ortodox), insa probabil ideea principala e cand esti hotarat 100% de o casnicie perfecta sau una care nu presupune o despartire. Poti fi tot atat de sigur de partener pe cata importanta ii acorzi. Casatoria stabileste legatura dintre tine si acea persoana, legatura pe care eu as putea sa o contest daca aceasta casatorie nu exista.

  • Ana-Maria says:

    Eu sunt mai degraba contra. Acum, daca o sa apara un individ care sa ma convinga, ma mai pot razgandi. Dar in principiu, mi se pare o actiune inutila si prea costisitoare (ulterior mai ales, in cazul unui divort).

    In prezent, reactia mea la anunturile matrimoniale ale prietenilor mei, se rezuma la ceva de genul : ” Dar ce? Ti s-a intamplat ceva rau?” :)

    Si cum, ca de obicei, aceste lucruri au fost enuntate inainte mea mai bine, redau unul dintre citatele mele preferate din Rushdie (Pamantul de sub talpile ei):
    Dragostea e o democratie intima, o invoiala care staruie asupra reinnoirilor, dar te poti pomeni exclus peste noapte, oricata majoritate de voturi ai avea. E fragila si precara, dar e tot ce putem avea fara a ne vinde sufletul unui partid sau altuia. E ceea ce putem avea ramanand liberi. … Toate tratatele pot fi incalcate, toate promisiunile sfarsesc in minciuna. Nu semna nimic, nu fagadui nimic. Procedeaza doar la o reconciliere provizorie, la o pace firava. Daca ai noroc, poate dura cinci zile ; sau cincizeci de ani.

  • Buna intrebare! Eu acum ce ar trebui sa spun oare? :-) De ce nu as sta 10 ani cu o fata fara sa ma casatoresc cu ea? Pai as pierde timpul daca as face asta. 10 ani din viata mea s-ar scurge degeaba. As ajunge la 30 de ani sa am aceeasi minte ca la 20. Pai m-as insura in primul rand pt. ca sa pot sa ma numesc sot si sa pot sa intemeiez ceea ce se numeste familie in lb. romana sau family in engleza. Eu nu vad o relatie matura si responsabila decat in interiorul casatoriei. Restul sunt fleacuri adolescentine ce premerg maturitatea si un plus de cunoastere a acelei persoane.

    Eu nu vad familie in afara casatoriei. Asa cum iubirea e o taina, tot asa si actul casatoriei e o taina, un ceremonial, un legamant ce incununeaza o anumita iubire (ma refer la casatoria religioasa, nu la cea civila).

    Cunosc destule persoane care nu s-au casatorit si au stat asa pana ce au ajuns la 40 de ani. Nu vad rostul unui astfel de mod de viata. Cred ca cine alege o asemenea optiune ii e frica de responsabilitate, se simte incarcat cu poveri. Cum spuneai si tu ca o eventuala despartire s-ar face fara eventuale traume. Dar de ce sa nu fim responsabili pt. prostiile pe care le facem? Ca sa mai invatam ceva si din viata asta.

    Categoric: PRO CASATORIE!

  • Andrei Rosca says:

    :)

    Eram sigur ca vei spune ceva de genul asta, Ilie. Si eu sunt PRO asumarea responsabilitatii dar, spre deosebire de tine, cred ca tot exista oameni care isi pot asuma responsabilitati si fara sa se casatoreasca cu cineva. Pana la urma, respectul ar trebui sa fie acelasi si inainte si dupa casatorie, nu?

    Interesant cum “restul sunt fleacuri adolescentine ce premerg maturitatea” si totusi sunt atat de multe casatorii care se termina dupa un an sau doi. “Casnicii” ale unor oameni ce aparent, daca ne luam dupa ce spui tu, au iesit din adolescenta si au ajuns la maturitate.

    Care persoane crezi tu ca sunt mai responsabile si mai mature? Doi oameni care stau impreuna de 5-6 ani desi nu sunt “obligati” sau “legati” de o casatorie, sau doua persoane care se casatoresc la 6 luni dupa ce s-au cunoscut iar dupa 1 an de casnicie divorteaza?

  • vlad says:

    Am intrat pe un site după ce am citit mesajul tău ÅŸi intenÅ£ionam să caut `food`, dar am scris family…
    Pro căsătorie :)

  • Andrei Rosca says:

    Merci pt opinie, Vlad :)

  • Raluca says:

    Sunt de acord cu Marius, cred ca fiecare fata viseaza la rochia alba, la emotia din acel moment, dar cred ca asta se datoreaza destul de mult si nuntilor din filme, nunti care sunt oricum altcumva decat ortodoxe. In plus, cred ca actul respectiv impiedica de multe ori sotii sa renunte prea usor, gandindu-se “suntem casatoriti, nu putem sa divortam pur si simplu”. Pe de alta parte, s-ar putea ca acel act sa ii impiedice sa renunte cand chiar ar fi cazul sa o faca.
    Cel mai bun lucru insa la o relatie fara casatorie este sentimentul ca trebuie sa lupti mereu pentru cel de langa tine; nu o sa accepti 5 kg in plus sau doua zile fara dus gandindu-te ca partenerul o sa treaca cu vederea pentru ca sunteti casatoriti; nu o sa imbraci cele mai ponosite haine, pentru ca stii ca cel de langa tine ar putea intoarce la un moment dat capul dupa cineva care tine cat de cat la imagine. Exemple sunt destule; dar nu cred ca stau totusi in calea unei “remarci” care sa te determine sa lupti pe termen (foarte) lung pentru persoana pe care o iubesti :)

  • Phoebs says:

    Pro casatorie! Am avut discutia asta, Andrei, stii doar. Din motivele spuse de Ilie.

  • Da. Bine, acum lucrurile nu sunt perfecte.

    “Interesant cum “restul sunt fleacuri adolescentine ce premerg maturitatea” si totusi sunt atat de multe casatorii care se termina dupa un an sau doi. “Casnicii” ale unor oameni ce aparent, daca ne luam dupa ce spui tu, au iesit din adolescenta si au ajuns la maturitate.” — As putea sa spun acum ca nu s-au cunoscut destul de bine.

    Nu sunt de acord nici cu astia care stau 6 luni si apoi se casatoresc din senin. Cunosc cazuri in care unul din parteneri a renuntat la acea relatie ce avea o vechime de 5 ani si s-a casatorit cu o persoana pe care nu o stia decat de 7 luni…… (ssshhhtt…. sa nu mai zici la nimeni…. :-) si nu o duce bine :-( ). Pai ce sa ii fac eu acum?…… :-)

    Dar sunt si cazuri in care s-au casatorit dupa 6 luni si se inteleg perfect.

    In chestii d-astea nu prea ma pronunt eu. Sunt prea sensibile ca sa se poata trage un verdict.

    Insa, cert e ca sunt PRO CASATORIE.

    Spunea bine Dragosh: “Casatoria stabileste legatura dintre tine si acea persoana, legatura pe care eu as putea sa o contest daca aceasta casatorie nu exista.”

  • Dragosh says:

    @Ilie Catrinoiu: Nu-s prea sensibile, dar sunt situatii relative. Experientele anterioare, trairile de moment, conceptiile persoanei… toate astea te fac sa privesti un act dintr-o anumita perspectiva. Tind sa cred ca nu va demonta nimeni parerea celuilalt incat sa spuna “Maine ma casatoresc!” sau “Casatoria e o prostie!”.

  • Andrei Rosca says:

    Sunt de acord ca tu sau Dragos ati putea sa o contestati. Intrebarea mea este: de ce credeti voi ca mie, de exemplu, mi-ar pasa de faptul ca voi o contestati? Relatia ar fi intre mine si X, nu intre mine si Ilie sau intre mine si Dragos. Indiferent ca voi o contestati sau nu ea tot exista.

    (am zis “mie” ca sa avem pe ce baza sa discutam; in locul meu puneti orice alta persoana daca va e mai usor asa)

  • radu says:

    O sa te casatoresti :) Dupa 10 ani actele n-o sa mai fie atat de “ilogice” ci mai degraba elemente colaterale si fara importanta.

    Si eu am avut nenumarate discutii pe tema asta si dupa trei ani deja mi-am schimbat un pic opinia (eram contra). Inseamna ca mai am inca sapte ani… :D

    Treaba e ca o familie cu copii, chiar si un pic disfunctionala, asigura societatii un plus de stabilitate si echilibru. Evident ca familia poate exista si in afara cadrului oficial insa aici intervine mai ales dorinta femeii de siguranta si instinctul ei de a strange totul intr-un loc al ei de care sa aibe grija (sotul betziv, copiii etc). Bineinteles, putem vorbi si de dorinta barbatului de sigurantza, de la om la om :)

  • Andrei Rosca says:

    Radu, asa e. Ai dreptate la partea cu nevoia femeii (si nu numai a femeii) de siguranta. Mie mi se pare insa o mare prostie. Nu cred ca faptul ca esti casatorit(a) te face neaparat si mai precaut.

  • Jen says:

    eu nu sunt nici pro, nici contra. in definitiv fiecare face cum vrea. eu, acum, 12 martie 2007, nu m -as casatori, pentru ca mi se pare mult prea devreme pentru mine. poate in 5 ani ma razgandesc.

    pro: nunta (mm rochie de mireasa), siguranta dupa aia (daca ne despartim nu risc sa ma trezesc in strada, daca e casa pe numele iubitului), ideea ca ne iubim destul de mult cat sa ne vedem unul langa altul ’till death do us part’, cadourile de nunta :D

    contra: nunta (pentru ca la a mea, cel putin, ar veni tot soiul de rude care ‘trebuie’ invitate si ar deveni nunta familiei, nu a mea). costurile prea mari (nunta/divort), faptul ca relatia ar dura mai mult decat e natural, in caz ca descoperim ca nu sunt facuti unul pentru altul (‘suntem casatoriti, nu putem sa ne despartim/stam impreuna pt copii’ and all that) si, iarasi in cazul meu personal, pentru ca e fucking scary sa ma vad cu o singura persoana de la 23 pana la 60+ de ani.

    am prieteni ceva mai ‘in varsta’ care imi spun ca de la 25 de ani in sus toate femeile descopera brusc ca vor sa se marite, asa ca… sa vedem :P

    am prieteni care s-au casatorit dupa 6 luni sau chiar mai putin si mi se pare o nebunie… pana acum unii au 1 an de casatorie si se pare ca le merge bine in continuare, dar eu chiar nu cred ca doua persoane de 20 si respectiv 23 de ani o sa gandeasca la fel si in 10 ani, ca sa ramana impreuna. sper ca ma insel…

  • adela says:

    Nu cred ca in acel act sta siguranta si visele fiecaruia dintre noi. Am prieteni care s-au casatorit si peste 2 ani au divortat. Eu sunt maritata de 10 ani (in curand) din care doar 7 sunt cu acte si am avut 20 de ani la vremea respectiva. Eram la fel de maritata si inainte de cununia civila. Actul casatoriei ne-a scapat de o bataie de cap – mersul la politie in fiecare an pentru viza de flotant. Daca nu era problema asta cred ca nu facea actele si tot aici ajungeam si astazi.
    Am cunoscut persoane care au trait impreuna ca o familie timp de 20 de ani si apoi de gura copiilor s-au casatorit cu acte. Dupa nici un an au divortat au stat o perioada separati apoi si-au reluat traiul dinainte de casatorie.
    Pentru mine nu conteaza actul, ci ceea ce simti pentru persoana de langa tine si care sunt motivele care te fac sa treci peste greutatile unei relatii si sa ramaneti impreuna.

  • crosca says:

    Ma uit in urma la cei 7 ani de casnicie si trag o concluzie: la noi nu e bine fara acte! Parca faci mai multe impreuna, ai mai mult “spor” cand totul e legalizat… Si, daca stau bine sa ma gandesc, de multe ori mi-as fi facut valiza pentru niste motive ridicole, concubinajul imi induce libertate. Asa cu acte parca am mai multa raspundere. As fi facut poate ce face cuplul Bahmutanu- Prigoana (pe ei vad ca nu ii incurca actele, hi, hi).

  • Cris says:

    Nu pot da un argument solid nici pro, nici contra… Pot vorbi doar din experienta: te casatoresti, si-ti asumi toate “riscurile” actului atunci cand simti ca altfel NU se poate.

    Nu-ti ofera nici un fel de siguranta in plus in cuplu, ba chiar problemele se inmultesc, pentru ca nu mai esti responsabil doar pentru tine, ci pentru bunastarea cuplului in sine (vrei, nu vrei… e ceva ce ti-ai asumat).

    De exemplu, noi ne-am casatorit la 3 luni dupa ce ne-am cunoscut si avem 6 luni de casnicie. Am stiu ca nu va fi usor, s-a confirmat, nu este, dar nici unul dintre noi nu poate altfel. Pur si simplu, asa am simtit noi ca TREBUIE sa facem.

    Actul in sine… pana nu te vezi in fata ofiterului de stare civila nu realizezi importanta actului, a hartiei… a semnaturii tale pe acea hartie. Practic treci dintr-o relatie in care daca te-ai suparat iti iei catrafusele si pleci intr-una in care daca te superi te duci si faci ordine in dulap pana-ti trec nervii. :)

  • Andrei Rosca says:

    :)))) Adela, asta cu viza de flotant a fost geniala. Cred ca acolo sta esenta si, intr-adevar, unul dintre cele mai serioase motive pt care 2 oameni s-ar casatori :D

    Cris: multe (luni) inainte!!

  • adela says:

    Pentru buletinul de Bucuresti!!!;)

  • Elena says:

    Nu-mi plac contractele de nici un fel.Ma sperie.De multe ori actul semnat in fata oficiantului are un impact negativ.Unii considera ca partenera/ul a devenit obiect de inventar dupa cununia civila.Nu cred ca m-as simti in siguranta stiind ca m-am casatorit oficial cu cineva.Nu am visat la rochia alba pentru ca automat apareau si unele batrane pe care le-as cunoaste la nunta si pe care le-ar invita parintii pe motiv ca asa se cade.De asemenea mi se pare cumplit de greu sa locuiesti cu cineva.Nu mi-ar placea nici sa renuntam la modul de viata pe care il avem inainte de casatorie.O relatie e un parteneriat in care ambii ar fi ideal sa se implice in mod egal, inclusiv in treburile casnice, ori, in Romania, inca se pastreaza traditia ca partenera sa fie ” la cratita”.

  • Dragosh says:

    Discutia deja nu mai e pro sau contra casatorie. Toti fac asta la un moment, chiar daca nu e o prioritate. Cum poti merge la o intalnire si sa prezinti doamna de langa tine drept “sotia mea” daca nu esti casatorit? Inca nu am descoperit in lumea asta un om important, cu o functie mai mult sau mai putin inalta necasatorit, care sa traiasca in concubinaj. Esti botezat, vei fi inmormantat, te vei si casatori. Atat timp cat exista acel cineva cu care stii ca iti vei petrece viata, casatoreste-te! De ce sa iti fie frica ca peste o saptamana te desparti? De ce trebuie sa stai tot timpul cu gandul la despartire daca toate merg bine? Sa-ti fie frica ca promiti sa stai la bine si la rau? Te temi de acest rau? Constientizezi toate astea, le stii cand accepti casatoria. De acord cu adela, poti foarte bine sa fii casatorit si inainte de a oficializa relatia, insa e inuman… te simti casatorit, cand de fapt nu esti. Eu vreau sa am o sotie, nu o partenera o intreaga viata!

  • crosca says:

    Exact Dragosh! =D> Asa ma simt si eu: implinita alaturi de SOTUL meu….nu concubinul! ;))

  • adela says:

    Botezul nu l-ai ales tu, ti-a fost impus. Daca nu erai de religia asta poate nu erai botezat sau era o alta forma de convertire. Inmormantarea poti sa alegi singur cum vrei sa fie. De ce nu ai alege si casatoria, cu acte sau fara? Parerea mea este ca implinirea vine din tine, nu din numele pe care ti-l ofera o alta persoana. Ca esti mandra ca este sotul tau si ca ii porti numele sau el pe al tau este o alta discutie. Femeia de langa tine poate sa-ti fie sotie si fara sa ai un act care sa ateste acest lucru. Societatea iti impune aceste caracterizari: sotul meu, sotia mea, partenera mea. Oamenii te judeca pe baza acestor caracterizari. Asa au fost invatati.
    “Sunteti de atatia ani impreuna si inca nu v-ati casatorit?” “Voi copii cand vreti sa faceti?” Cunoasteti frazele acestea!!?
    Nu este vorba de teama (fuga) de responsabilitate sau de promisiuni, totul se reduce la libertatea de a alege singura fara sa simt ca altcineva a dorit asta si nu eu.

  • Just me... says:

    Eu sunt CONTRA. De ce? De ce nu? Casatorie….logodna, sau slujba la biserica, poate, ca sa mearga totul bine, sa fii in regula in fata lui Dumnezeu, dar nu ca sa te dai in spectacol si sa faci un adevarat “Show” din asta…mi se pare acest lucru o marsavie, o penibilitate…etc. Starea civila? Mai bine un nebun liber si indragostit, decat un nebun constrans si alaturi doar pentru acte sau din cauza unui act. In ceea ce priveste casatoria civila, mi se pare o prostie la fel de mare cum e si Divortul, si daca stai si te gandesti logic, e cam acelasi lucru…numai ca in primul caz, cel al casatoriei, ajungi sa iei si sa dai cu bucurie, in al doilea insa, dai si iei cu ura…de cele mai multe ori.

  • Andrei Rosca says:

    Un singur comentariu, adela:

    Daca cumva as fi PRO casatorie (ceea ce, cel putin in momentul de fata, nu se intampla) as amana casatoria doar pentru a le putea raspunde penibililor care pun intrebarile de care pomeneai tu:

    “Sunteti de atatia ani impreuna si inca nu v-ati casatorit?”
    “Voi copii cand vreti sa faceti?”

    Si chiar m-am gandit acum si cred ca le-as spune ca:
    1. Intotdeauna mi-au placut oamenii cu un simt al observatiei dezvoltat.
    2. Daca nu avem inca, nu inseamna ca nu ne straduim in fiecare noapte.

    Cred ca as amana cativa ani casatoria doar sa le vad fetele cand ii iau la misto. Nu imi plac deloc oamenii astia.

  • camelia says:

    pro:
    -pentru nevoia de dependenta
    -pentru dorinta naiva de certitudine
    -pentru ca parintii te imping de la spate
    -pentru ca vrei sa porti acelasi nume cu cel al copilului tau
    -pentru ca “al nostru” suna mai bine in interiorul familiei
    -pentru ca iubesti nespus
    contra:
    -pentru ca despartirea doare
    -pentru ca oamenii au prejudecati

  • marinela says:

    Chiar dacă eÅŸti PRO-căsătorie, ajungi să dai adevăratul răspuns înainte de…coÅŸciug. Brrr! O mare parte din răspunsuri abia atunci le găseÅŸti, iar unele nici atunci, ci după…Nu sunt nici PRO, nici contra – chiar dacă îl sochez pe Ilie :-( -; problema este că dacă eÅŸti iubit, ÅŸi iubeÅŸti cu adevărat, ajungi să te conformezi normelor societăţii în care trăieÅŸti; că vrând să-l faci pe celălalt fericit, dacă el/ea îşi doreÅŸte căsătoria, o faci. ÃŽn relaÅ£ia cu Dumnezeu, vei răspunde…individual. ÃŽn relaÅ£ia cu tine însuÅ£i, găseÅŸti răspunsul uitându-te în oglindă. Deci toate…se îndreaptă spre PRO. ÃŽnsă fără dreptul de a te uita în jur ÅŸi a-i judeca pe ceilalÅ£i…

  • Andrei Rosca says:

    Cred ca zici bine, Marinela.

  • mister1ous says:

    Casatoria… e ceva de “forma” – parerea mea. La fel de bine pot sta doi oameni, atat casatoriti, cat si necasatoriti. Dupa vechile conceptii, nu prea e bine sa stai cu cineva si sa nu fiti casatoriti, insa… cum lumea evolueaza si nu sta pa eloc sau ramane in urma, s-a mai schimbat si conceptia omului… astfel ca, mai nou, se accepta sa stai cu cineva, in asa-numita >, care e defapt concubinaj ;)
    Eu sunt de acord cu asta, nu cred ca e bine sa si fugi la ofiterul starii civile sa te casatoresti, e mai potrivit si mai bine pt ambele parti, sa stai o vreme impreuna cu respectivul/a, sa va cunoasteti, sa se evite astfel posibilele divorturi si “copii fara tata”.

  • vio says:

    unul din motivele contra, anume ala ca vai acum sintem casatoriti, in caz ca o sa ne despartim, va trebui sa trecem printr-un divort! o vai vai vai! mi se pare cam timpitel asa.
    si mai cred ca e aiurea sa te santajeze sentimental familia cu texte de genul: acum ca noi ne apropiem de sfirsitul vietii (??!), ne dorim mult sa va vedem casatoriti, la casa voastra, o sa va ajutam cu copiii… foarte frumos, dar fiecare doarme asa cum isi asterne (pardon, nu mai stiu exact cum era proverbul), asa ca sint de parere ca cei doi implicati intr-o posibila casatorie sa poata decide singuri. pro sau contra, normal:)

  • seby says:

    “Cum poti merge la o intalnire si sa prezinti doamna de langa tine drept “sotia mea” daca nu esti casatorit?”…nu cred ca era retorica Dragosh, motiv pt care o sa-mi permit sa-ti si raspund.
    O sa merg la intalnire si o sa prezint femeia de langa mine drept “concubina mea”. Comcubinajul e o forma la fel de legala ca si mariajul…si numai cine nu are destula cultura generala nu cunoaste lucrul asta.
    Sau poate imi raspunzi tu la intrebari.
    Crezi ca te poti “fali” mai mult cu sotia decat cu concubina la diverse intalniri? Poti avea surpriza sa dai chiar peste cunoscuti “mai apropiati” ai sotiei tale. Asta o face mai putin sotie si mai mult concubina?
    Te casatoresti civil pt a schimba relatia pe care o ai cu concubina ta de 1,2 sau poate chiar 5 ani? Lasa-ma sa-ti si raspund…Evident ca NU!
    Te simti mai implinit in calitatea ta de sot decat in cea de concubin?
    De fapt, intre pro si contra, exista un singur moment: scimbarea, tranzitia de la o forma la alta…ceea ce nu ar trebui sa schimbe cu nimic presupusa minunata relatie de concubinaj avuta. Si totusi dupa…se nasc divorturi, se destrama familii…si asta mai ales prin aportul “sotilor” si mai putin al fostilor concubini.

  • piscotz3ll says:

    e mijto sa fii ksatorit…parerea mea…eu sunt q ubi meu d un an ji deja ma simt maritat=))normal!asta k il ador.totuji,
    nu abordati ji alt subiect?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *