Cand drumurile se despart

May 16th, 2012

Cand construiesti sisteme diferite, ai nevoie de oameni diferiti. Uneori, rar, ii gasesti din prima. Alteori trebuie sa cauti. Dar chiar si atunci cand ii gasesti din prima, poti fi sigur ca va veni un moment in care drumurile se vor desparti. E normal sa fie asa, e sanatos si e matur sa se intample.

Atunci cand a venit momentul ca drumurile sa se desparta, unii oameni stiu sa o faca cu capul sus, demni si sa inspire respect. Altii tin neaparat sa faca praf tot ce au construit, fiindca e mai usor si mai comod sa gasesti carente la ceilalti, decat sa le recunosti pe ale tale. Apoi, se duc in alta parte si spera ca “astia de aici vor fi mai buni”. Si nu-s. Niciodata. Fiindca problema nu era a “astora”, ci a lor.

Tagged ,

§ 5 Responses to Cand drumurile se despart"

  • Sorin says:

    Inainte sa ne repezim sa aratam cu degetul spre cineva, sa ne uitam spre cine arata celelalte patru degete. :)

  • Andreea says:

    E un post mai vechi, dar pe care mi l-am pastrat in inbox sa-l recitesc din cand in cand, sa meditez. In general nu prea-mi iese meditarea, asa ca am zis sa intreb pe altii carora le iese. Abstract vorbind, inteleg ca sunt intr-un moment al vietii in care as vrea sa-mi construiesc/sa traiesc intr-un sistem diferit si, in speta, cred ca trebuie sa gasesc un job intr-un alt fel de mediu, cu alt fel de oameni, cu alt fel de activitate… Ca sa rezum, pana acum am avut doar cateva joburi si de fiecare data m-am simtit nemultumita, din pricipa activitatii prestate, dar si a unora dintre colegi. Ca un viitor coach ce inteleg ca esti pe cale sa devii, crezi ca impulsul de a tot schimba joburi cand ajung la un anumit moment de frustrare este o problema din “mine”, ca practic trebuie sa scot barna din ochi si totul va deveni luminos si frumos? Cu alte cuvinte, poti sa ma validezi si sa-mi spui ca dorinta de nou si de noi oameni este normala sau indica un dezechilibru intern care ma va face sa ma invart in cerc? N-am pretentii de mare evolutie profesionala sau de imbogatire, deci nu e nici asta.

  • Andrei Rosca says:

    Andreea, mi-ar placea sa iti dau un raspuns simplu, doar ca el nu exista. Raspunsul este “depinde”. De multe alte lucruri, pe care eu nu le stiu despre tine.

    Insa ce pot sa iti spun este ca ambele variante sunt la fel de posibile. Dorinta de nou este normala si sanatoasa. Faptul ca iti doresti schimbare nu inseamna neaparat un dezechilibru. Cred ca ceea ce trebuie sa faci este sa investighezi un pic mai mult “de ce”-urile. Spui ca te-ai simtit nemultumita de fiecare data. Incearca sa afli daca chiar a fost din cauza activitatii, a colegilor, sau a fost din cauza modului in care te vezi tu pe tine.

    Daca a fost activitatea, schimb-o rapid. E posibil, ni se intampla tuturor. Daca au fost colegii, intreaba-te ce poti tu face in sensul asta. Cum faci sa nu te mai deranjeze? Intr-o lume ideala (dar posibila, zic eu), oamenii ne ating doar daca noi le permitem sa ne atinga.

    Nu in ultimul rand, experienta mea de viata (nu neaparat de coach), mi-a aratat ca de cele mai multe ori raspunsul problemelor de care ma lovesc il gasesc in mine. Si cu cat cauti mai mult sa devii mai buna (din toate punctele de vedere), cu atat scad sansele sa “te invarti in cerc”.

    Sper sa ajute.

  • geo says:

    imi place cum pui problema!

  • TT says:

    Mai e si cazul opus.
    Ce te faci cand persoana nemultumita are tot dreptul sa fie nemultumita? Se poate intampla nu? Sunt destule grupuri in care nu se munceste si nu se vorbeste deschis asa ca daca vine un “intrus” o sa fie scuipat in freza. Ce te faci cand persoana nemultumita e un Eliade sau Brancusi? Atunci ramane o singura solutie, nemultumitul pleaca din Romania.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *