Intr-o Romanie prea putin permisiva cu cei ce se incapataneaza sa adapteze ideea de “vis american” unei regiuni ce nu intelege prea bine niciunul dintre termeni, de cele mai multe ori e mai comod ca, in fata primei denivelari, sa bati in retragere in loc sa mergi inainte.
Nu cred ca “a merge inainte” este o calitate. Nu vad, neaparat, in cei ce lupta niste curajosi. Ciudat insa, vad in cei ce fug niste lasi. Niciodata nu mi-au placut oamenii delasatori, chiar daca inteleg faptul ca ne nastem cu capacitati diferite si, deci, cu o vointa de fier…sau deloc. Cred ca nu imi plac datorita unei idei in care eu cred cu tarie: ca orice trasatura poate fi “modelata”, ca putem fi ceea ce vrem sa fim, doar ca necesita foarte multa munca. De exemplu, cred ca un om care nu are incredere in el poate sa se “educe”, in timp, sa aiba.
Unii vor spune ca nu stiu sa lupte. E o gluma buna. Cred ca toti stim sa luptam, doar ca avem grade diferite de experienta. Cum se lupta? Simplu! Analizezi problema, cauti solutii, aplici, vezi ca nu merge, iar cauti solutii, iar aplici, iar dai pe langa si tot asa. Pana cand? Pana iti iese sau iti dai seama ca adevaratul “dusman” nu este cel pe care il ataci tu. Singura diferenta dintre un novice si un veteran este aceea ca veteranul a inceput sa greseasca mai devreme decat novicele. La capitolul asta, Roosevelt a zis-o bine:
“It is common sense to take a method and try it. If it fails, admit it frankly an try another. But above all, try something.“
Nu e o calitate. E o chestie de bun simt.
*am simtit nevoia sa mai aduc cateva modificari acestui post scris acum cateva saptamani
Uneori totusi trebuie sa ai in vedere faptul ca s-ar putea ca seria de solutii pe care le aplici sa nu fie tocmai una corecta, iar prima solutie sa fie total eronata. S-ar putea sa realizezi faptul ca ceea ce ai incercat sa faci… nu este ceea ce trebuia. Sa mergi in continuare inainte nu cred ca este o idee tocmai buna.
Stiu ca, personal, sunt mai mult decat delasator, dar am ajuns in situatia in care nu mai inteleg unde anume e greseala, cand anume am facut un pas gresit: acum doi ani sau ieri? Pentru ca solutia la greseala de ieri s-ar putea sa fie un raspuns pripit, iar solutia la ce s-a intamplat acum doi ani este foarte greu de implementat.
E vorba si de flerul fiecaruia sa intuiasca ce ii rezerva viitorul si ce drum sa aleaga; capacitati diferite.
Da, probabil e o chestiune de bun simt sa incerci o metoda. Pana la urma incercarea ii diferentiaza pe curajosi de lasi. Curajosul lupta mereu si incearca sa se depaseasca. Lasul se teme, fuge de lucrurile nesigure. Cred ca de fapt aici e curajul: in a incerca lucruri despre care nu stii daca vor functiona sau nu (iar daca nu functioneaza sa admiti acest lucru si sa incerci altceva).
Pentru tara noastra insa, putini incearca (vezi in advertising sau, de ce, nu politica). A incerca ceva nou inseamna a pierde bani/alegatori…
“Nu cred ca “a merge inainte†este o calitate.”
Atunci care din celelate variante le-ai considera calitati?
Eu cred ca atunci cand circumstantele incurajeaza imoblitatea, a inainta e o calitate.
Cand am spus ca “a merge inainte” nu e o calitate nu am vrut sa spun ca e ceva rau. Doar ca mi se pare o chestie de bun-simt.
Daca imi dai “celelalte variante” iti zic care cred eu ca ar fi calitati. :)