31 decembrie

December 31st, 2008

Traversam astazi soseaua Iancului. 31 decembrie, pe la pranz. Nu ma grabeam. Incercam sa imi aduc aminte cum se face asta. Pe Iancului si Pantelimon nu traversez niciodata pe la trecerea de pietoni, ci intotdeauna pe mijlocul strazii. In zona aia am crescut si, cumva, ma simt in siguranta. Intotdeauna am traversat pe acolo cu convingerea ca sunt strazile mele, nu ale lor.

Strada era pustie si, cand am ajuns pe la jumatate, am vazut o masina care venea cu viteza destul de mare. Ar fi trebuit sa ma grabesc putin daca voiam sa traversez inainte sa vina. Varianta doi era sa incetinesc traversarea si sa astept sa treaca. Si exact asta am facut. M-am oprit, masina a ajuns aproape in dreptul meu si soferul incepuse sa incetineasca nesigur. Nu stia daca voi trece sau nu. I-am facut semn cu capul ca poate trece si m-am oprit in mijlocul strazii. El a accelerat si cand a trecut pe langa mine a dat un flash si mi-a multumit ridicand putin mana stanga.

Am traversat si am luat-o pe stradutele inguste din zona Iancului-Vatra Luminoasa. Ma plimb des pe acolo, e liniste si, de obicei, pustiu. Din sens opus venea un tip mare cat usa, cu tenul inchis la culoare, probabil tigan. Genul de tip burtos, pe care vara il vezi in fata blocului, in maiou alb si slapi, scuipand seminte si band bere. Doar ca tipul asta tinea in brate un copil mic, infasurat in haine. Iar cand am trecut unul pe langa celalalt, uitandu-ma la copil, am vazut ca tipul avea lacrimi in ochi. Am incercat sa ma fac ca n-am observat, nu voiam sa se simta prost. Insa tipul a vazut si mi-a zambit. Cald.

Nu stiu daca de sarbatori chiar suntem mai buni. Nu stiu nici daca ar trebui sa fim. Insa stiu ca lumea in care traim poate fi roz sau neagra, in functie de cine o priveste. Sau, altfel spus, nu exista realitate. Exista doar realitatea noastra. Pentru unii, lucrurile de mai sus pot sa nu insemne nimic. Pentru mine, inseamna mult. E o lume de multe ori incorecta, insa frumoasa. Iar anul care tocmai se termina a fost bestial.

Tagged

§ 0 Responses to 31 decembrie"

  • Gibzie says:

    E foarte misto zona Vatra Luminoasa. Iti da o stare anume sa mergi pe acolo, mai ales cand e gol si liniste. Te invidiez, eu nu mai ajung pe acolo.

  • AndR3i says:

    Mi se pare un lucru extraordinar sa poti privi lucrurile in felul asta. Esti norocos :)

  • Andrei Rosca says:

    Norocos, zici? :)

  • Catalin says:

    Subscriu la AndR3i.

  • David says:

    true, true, e realitatea noastra!

  • alessander says:

    1. iertare pentru balbaielile anterioare
    2.Nu e vorba de oameni mai buni de sarbatori, parerea mea e ca suntem noi mai deschisi spre a observa lucrurile in “slow-motion” pentru ca probabil in alta zi ai fi trecut inaintea soferului fara sa te intersectezi cu el si erai poate asa inaintea omului cu copilul pe langa care ai fi trecut in graba sau ceva de genul
    3. …cat despre faza cu realitatea e intr-adevar o chestie foarte personala, dar superba daca ai timp sa te inclini spre detaliile ei componente mai des.

  • brontozaurel says:

    In functie de cine o priveste si de moment. Ieri dimineata as fi spus si eu ca lumea e frumoasa. Azi nu pot sa vad lumea ca fiind frumoasa, desi nu poate fi vorba de incorectitudine. Trebuie sa admit ca a fost corect sa pierd acum. Dar in cateva zile voi fi trecut si peste asta. Si da, anul asta a fost bestial.

  • ddunia says:

    Norocos…:)) Mai scrie ceva despre acesta favoare a sortii care este norocul, sa nu te mai socoteasca cititorii asa!!!:))
    La multi ani!

  • Gabi says:

    Fericita femeia aia care va sta langa tine!
    Un an nou superbestial :)

  • Cristina says:

    Un An Nou superbestial iti doresc si eu!
    La Multi Ani!

    Imi face placere sa te citesc, dar asta o stii deja :P

  • Monica says:

    La multi ani, Andrei!

    Azi am trecut printr-o intamplare oarecum similara:
    Cu multe griji si framantari de final de an am iesit din casa sa fac cateva cumparaturi prin apropiere (prin Tei, nu departe ;) ). Mergeam pe strada cufundata in gandurile mele si un tip matur, posibil cunoscut de prin preajma blocurlui, nu stiu, ma saluta si imi spune “La multi ani!”. Am raspuns zambind si mi-am simtit sufletul aproape. Nu conteaza daca il cunosteam sau nu, insa cred ca, pur si simplu, acum suntem mai aproape de suflet.

    Iar citesc postul tau si recunosc din starile mele.

    Iti doresc un an nou minunat cu sanatate, liniste si pace asa cum imi doresc si mie!

    Toate cele bune, incredere si putere,

    Monica

  • geni.1 says:

    La multi ani! :) si un 2009 frumos si senin!

  • Maria says:

    E frumos ca poti sa zici asa ceva despre anul care a trecut. Al meu a fost teribil.
    La multi ani!

  • Andrei Rosca says:

    alessander: da, cred ca ai dreptate la punctul 2.

    ddunia, intrebarea este: daca eu nu cred in noroc si mi se pare bullshit, am dreptul sa le iau celorlalti un concept care, macar uneori, ii face sa se simta mai bine?

    Va multumesc tuturor pentru urari. La multi ani! :)

  • Ileana Speranta Baciu says:

    “Sau, altfel spus, nu exista realitate. Exista doar realitatea noastra.”
    Te rog frumos, explica mai mult.
    Iti multumesc.
    Ileana Speranta Baciu

  • Maverick says:

    La modul general :)
    Cand e vorba de teritorii pe care ne consideram stapani sau ca acasa, chestia cu nerespectarea regulilor mi se pare absolut naturala. Ca si generozitatea/amabilitatea/compasiunea fata de trecatori. Dispretul si ostilitatea nu le inteleg, sau nu le tolerez. Cred ca sint atasate la termenul de “trecator”.

    @noroc – deci nu spui ceea ce crezi, ca sa nu spulberi iluziile altora (iluzii fiind din perspectiva realitatii tale). Dar ceea ce crezi transmiti fara sa vrei, nu neaparat prin cuvinte.

  • palconi says:

    La multi ani :)

  • ddunia says:

    Raspunsul meu este: :) eu nu gasesc k norocul e un concept, suna material si cu siguranta nu apartine realitatii obiective, ci unor imprejurari favorabile. Sunt perfect de acord k munca omului e mai presus de toate aceste concursuri de destine favorabile, dar eu mai cochetez si cu fatumul, cu predeterminatia. :)
    Si bineinteles k mai pot continua, dar ma opresc aici…

  • Andrei Rosca says:

    Maverick: de acord, insa asta e o modalitate mai putin brutala de a schimba realitatile altora.

    ddunia: :)

  • Andrei Rosca says:

    Ileana: fiecare isi creeaza propria realitate. Eu am niste pareri, vad niste lucruri intr-o anumita lumina. Insa tu s-ar putea sa ai o cu totul alta parere despre lucrurile alea. Nu inseamna ca eu am dreptate si tu nu ai, nu inseamna ca unul dintre noi greseste si unul gandeste sau vede lucrurile corect.

    Pur si simplu fiecare a trecut printr-un alt set de experiente de viata, cu o alta mentalitate si o alta personalitate, iar toate astea l-au ajutat sa construiasca ceea ce astazi numeste “realitate”. Deci fiecare are propria sa realitate.

  • Exact asa, Andrei. Cateodata, fiecare avem propria realitate. Daca o impartasim si altora, asa cum ai facut tu, poate ca vom reusi sa vedem mai frumos viata si oamenii.
    La multi ani!

  • eusuntioana says:

    andrei, realitatea ta e pretioasa si inspira. gracias.

  • gia says:

    foarte frumos scris inceputul, ca o poveste adevarata, poate chiar scrii o data o poveste :)

  • Andrei Rosca says:

    gia, asta fac. Asta faci si tu. Se cheama bookblog.ro :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *