3 faze

March 28th, 2008

Am primit niste feedback zilele astea, foarte util de altfel. Cel pozitiv ma bucura, ca de obicei. Imi confirma ca sunt pe drumul cel bun. In ceea ce priveste feedback-ul negativ, tot ca de obicei, parcurg etape. Prima e cea in care ma enervez. Nu la modul ca arunc cu chestii prin casa si dau cu pumnii in tastatura. Poate as face-o si pe asta dar nu ma prea ajuta si cum sunt obsedat de eficienta, am renuntat. Eu fierb in suc propriu.

De cativa ani incerc sa controlez asta. E clar, pe cei mai multi dintre noi ne deranjeaza critica, indiferent daca e “constructiva” sau daca iar a deschis unul gura sa nu adoarma. E normal sa ne deranjeze dar eu simt ca am un bonus la capitolul asta, fiindca sunt destul de orgolios. In momentele alea cred ca as putea sa ripostez destul de dur si stiu ca asta m-ar face sa ma simt mai bine. Din fericire, stiu si ca ar fi o solutie doar pe termen scurt si ca, pe termen lung, numai oamenii ingusti la minte folosesc metoda asta. Asa ca fac tot posibilul sa iau cat mai putine decizii in aceasta prima faza si incerc sa fac astfel incat sa trec cat mai repede la urmatoarea.

Urmatoarea este faza in care nu mai sunt nervos, sunt doar suparat si, uneori, dezamagit. Evident, o alta stare care nu imi place, caracterizata prin pasivitate. As zice ca e faza de acceptare, de impacare cu criticile, de reamintire a faptului ca e imposibil ca 100% din feedback sa fie pozitiv si ca orice lucru pe care il faci si despre care crezi ca e bun, va deranja pe cineva. Pare usor acum cand scriu, dar nu-i deloc. E frustrant si cred ca aici clacheaza de fapt oamenii.

Unii, cei care stau mai prost la capitolul vointa sau sunt exagerat de hedonisti, sar la bataie sau riposteaza dur, fara sa le pese de altceva. Altii, cei care ajung in faza 2, pasivi sau mai lipsiti de curaj, intra intr-o stare de deprimare si raman blocati acolo.

Daca reusesc sa trec si de faza asta (si de ceva timp reusesc sa trec, in majoritatea cazurilor), ajung la momentul in care sunt din nou linistit, lucid, poate avand inca o usoara parere de rau, insa hotarat sa invat ceva din asta. Iar atunci mi-e usor sa iau criticile la rand, sa le citesc cu o anumita detasare, sa le judec si sa le cataloghez, zic eu, obiectiv. Unele sunt spuse din rautate, altele vin de la oamenii care n-au fost rau intentionati, doar ca mai au multe de invatat si au judecat gresit niste lucruri. Intotdeauna ma intreb cine e persoana care ma critica si de ce ar trebui sa imi pese.

Invat multe in aceasta ultima faza, sunt convins insa ca si mai multe lucruri trec pe langa mine de mai multe ori, pana sa le pricep. Un lucru mi-e clar: avem nevoie sa gresim, avem nevoie sa fim criticati, avem nevoie sa invatam sa ne controlam, avem nevoie sa ajungem in ultima faza de cat mai multe ori. Fiindca doar asa putem invata. Sigur ca uneori mai si doare, insa daca era usor o facea toata lumea. Si, nu-i asa?, ar fi groaznic sa fim “toata lumea”. Ne-am plictisi cu noi.

Tagged ,

§ 0 Responses to 3 faze"

  • rast says:

    Cica: “pentru a invata sa fii brad inalt pe varf de munte, trebuie sa ai scoala unei volburi prapadite, intr-o campie secetoasa!”

  • bobo says:

    Si eu am fazele astea , dar surprise si eu le-am depasit si acuma nu ma mai afecteaza nici ce zice X nici ce zice Y. Self control…the most important asset! Si mai e o chestie. Faza a patra este rasul dupa parerea mea….tipul rasului? ” Mai aveti de invatat bai…dar am rabdare cu voi!”

  • Alexandru ILIE says:

    Articolul asta i-ar prinde foarte bine arbitului Deaconu :)

  • Alexandru ILIE says:

    *arbitrului.

  • Ovidiu Miron says:

    Pe bune, Andrei? Chiar esti tentat sa faci urat intr-o prima etapa?:) Hmmm…ia sa te pun la incercare:). Glumesc:))).

  • candid says:

    Nu inteleg de ce sentimentul asta de-a nu fi “toata lumea” te multumeste? Nu ti se pare o atitudine narcisita, ba chiar dezagreabila fata de ceilalti care gasesc o placere, ba chiar alinare in faptul de a se identifica cu freamatul multimii?

    Mie imi place de exemplu, arta care se adreseaza multimii, imi plac chestiile mai putin pretentioase, imi plac oamenii care actioneaza impulsiv, ii gasesc sinceri, interesanti, mai putin periculosi!

    Nu sunt de acord cu abordarea ta, probabil ca nici nu iti pasa, dupa cate am aflat deja, dar oricum, esti interesant!

  • Andrei Rosca says:

    Candid: :)

    Esti de acord ca e dreptul meu sa nu vreau sa fiu parte dintr-o masa amorfa? La fel cum e dreptul tau sa iti placa arta care se adreseaza multimii si chestiile mai putin pretentioase. Eu nu te-am judecat pe tine pentru asta.

  • Andrei Rosca says:

    Si inca ceva: imi pasa de parerile altora. Dar stiu ca nu ii poti multumi pe toti, asta am invatat deja. Iar daca ar fi sa imi aleg targetul, oamenii carora li se adreseaza blogul asta, i-as alege pe oamenii care nu se multumesc cu putin.

    Ovidiu: nu esti singurul care a facut arte martiale :p

  • Ovidiu Miron says:

    Eu fac si acum:P. Am vreo 6 ani si ceva de cand practic. E adevarat, cu mici pauze:).

  • candid says:

    Ha, ha, Andrei, era un truc ieftin, cautam sa te supar, dar nu mi-a iesit, esti prea exersat. Promit sa apelez la metode mai diabolice data viitoare :)

  • Soozie says:

    Doamne, ce copii suntem cu totii.

    Mai putin eu, eu nu suntem copii. Eu sufar ca un caine si blastem all over the place doar cand critica vine de la un om a carui expertiza in domeniul respectiv o recunosc. In rest, ma amuz. Nu stiu cum am reusit. M-am inaltat intr-o zi deasupra tonurilor alora de ura, si o simt numai pe aia de sus.

    Am un blog, in care fac pe literatoarea, impreuna cu o prietena. Si apare un individ intr-o zi, care incepe sa dea cu presupusul ca, din moment ce suntem asa ‘blonave de literatura’ (tipul nici nu si-a dat seama ce misto a plasat complimentul), sigur suntem grase si urate si nefe si complexate si avem alte defecte ascunse care-i fac pe barbati sa ne urasca. Drept pentru care avem asemenea preocupari obscure.

    Am ras sincer. Tipul nu s-a luat de scriitura, ci de autoare, pe care si le-a imaginat el in fel si chip, scuipand misoginisme in stanga si-n dreapta.

    Te poti enerva la asa ceva?

  • bobo says:

    Eu iti propun pe viitor sa scrii un articol depre “ezitare ‘, daca iti surade ideea. La un examen ne-a intrebat profa: Ce face Isolda cand coboara din caleasca. Habar n-aveam! Ei bine, ea ezita! Apoi am descoperit o multime de proverbe pe tema asta: He who hesitates is lost! Si mi-am pus intrebarea…chiar ,ce-o fi si cu ezitarea asta. Poate ne scrii tu!!!

  • Interesant… si eu trec cam prin aceleasi trei faze. Partea buna e ca am invatat cu antrenament, sa le scurtez si sa ajung la ultima faza destul de repede.

  • Florin says:

    Numai invatand unii de la altii,nu va fi oamenii ratatii.

  • Andrei Rosca says:

    bobi: nu stiu ce e cu ezitarea asta! :) dar ma gandesc si daca ajung la o parere pe care o consider decenta probabil ca voi scrie.

  • […] a scris acum cateva zile un articol pur si simplu fabulos! Ti-l recomand cu caldura! Am invatat din acest articol ca trebuie sa imi […]

  • […] si eu atacuri nefondate si probabil ca o sa mai primesc. Cand ma ataca pe mine, incerc sa aplic asta si ii ignor (din cauza asta). Cand ii ataca pe altii, ma enervez. Nu fiindca nu m-as putea […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *