Nu sunt un împătimit al boxului (imi place mult kickboxing-ul), însă Playstation-ul m-a învăţat cine este Roberto Duran.
Roberto “ManoDePiedra” Duran Samaniego, unul dintre cei mai mari boxeri ai tuturor timpurilor. Născut într-o suburbie a oraşului El Chorrillo, în Panama, dintr-o mamă prostituată, a deţinut titlul mondial la patru categorii de greutate diferite, 70 de meciuri terminate prin K.O., niciun meci terminat cu remiza. Un adevărat luptător.
Am făcut toată această introducere doar pentru a putea face referire la câteva cuvinte spuse de Roberto Duran prin anii ‘90, în încercarea de a răspunde la întrebarea pe care mulţi i-o adresau în acea perioadă: cum faci să câştigi?
“I am not an animal in my personal life. But in the ring there is an animal inside of me.
Sometimes it roars when the first bell rings. Sometimes it springs ouţ later in a fight. But I can always feel it there, driving me and pushing me forward. It is what makes me win. It makes me enjoy fighting.”
Duran boxa. Noi nu facem asta. Noi trăim fiecare cum se pricepe mai bine, însă mai devreme sau mai târziu cu toţii găsim acel lucru care ne face să ragem ca nişte lei. De cele mai multe ori, răgetul îl auzim doar noi, în interior. Acolo unde se întâmplă toate lucrurile demne de menţionat din viaţa noastră, acolo de unde izvorăşte fiecare schimbare a lumii în care trăim.
Nu cred că cineva poate rata momentul, nu poţi să fii atât de ocupat încât răcnetul din interiorul tău să nu producă un ecou. În mod cert noi suntem cei care decid ce suntem şi ce trăim, însă aceste decizii au efecte în exteriorul nostru. Întotdeauna. Indiferent dacă alegem să păstrăm secretul acelui răcnet sau să ne exteriorizăm.
Duran a ştiut să scoată răcnetul din el într-o formă care i-a îmbogăţit viaţa şi a generat performanţă. Noi ştim?
(din cartea “Suntem furtuni” care va fi publicata in luna ce tocmai incepe)
“Revista Biz impreuna cu TreeWorks (ZeList) si Kaspersky Lab au realizat “Top 50 cei mai influenti oameni din social media din Romania”. Clasamentul, determinat prin agregarea prezentei in online si masurarea indicatorilor din social media, a fost lansat in cadrul conferintei Social Media Summit, organizata de revista Biz la Timisoara.”
Printre rezultate, si faptul ca bookblog.ro este cel mai influent blog colectiv din Romania. Multumim frumos :)
Topul complet il aveti mai jos.
Si inca un top cu cei mai influenti oameni din social media.
Ajutati-ma va rog cu ceva. Ma tot gandesc de ceva vreme la faptul ca noi (multi dintre noi) vrem sa schimbam cate ceva in jurul nostru. Sau am vrea “sa se schimbe”, nu neaparat sa schimbam noi. Insa am impresia ca daca cineva ne-ar spune maine “poti sa schimbi orice vrei tu, acum, doar batand din palme”, n-am sti ce sa alegem. Asadar, facem un exercitiu.
Daca maine ati putea schimba un singur lucru in jurul vostru, batand din palme, ce ati schimba? Poate fi ceva mic (ex: sa nu mai arunce lumea gunoaie pe jos) sau ceva mai mare, chiar daca e ceva mai vag (ex: sa fie pace in lume si sa nu mai exista razboaie niciodata). Orice! Insa sa fie un singur lucru si sa produca o schimbare oricat de mica in societate. (raspundeti in comentarii)
Ofer un premiu de 2 carti foarte misto, din partea INVICTUS, celui ce vine cu cea mai tare idee (da, decizia va fi subiectiva).
Mie imi plac oamenii visatori. Imi plac cei ce au curajul sa viseze si sa aiba idealuri foarte inalte. Ii prefer pe cei cu idealuri prea inalte (daca exista asa ceva) celor cu obiective prea mici sau fara. Insa observ de ceva vreme incoace o specie de om foarte periculoasa. Sunt cei foarte pozitivi, excesiv de optimisti, oameni ce viseaza tot timpul ca lumea e mai buna decat e. Care-i problema, veti intreba. Teoretic, niciuna.
Atata doar ca mare parte dintre noi suntem priviti de altii. De prieteni, de sustinatori, de cunostinte, de colegi de breasla. Iar oamenii astia observa lucruri. De exemplu, faptul ca optimismul nostru are sau nu o finalitate. Sau faptul ca intelegem ce e aia realitate si nu suntem doar cu capul in nori tot timpul.
Ca sa nu ma lungesc foarte tare, ce voiam sa spun este ca nu numai ca ne datoram noua sa fim pragmatici, macar din cand in cand, ci datoram asta si celor din jurul nostru. Altfel, ne vom trezi la 50-60 de ani niste Gandhi-wanna-be tristi, neintelesi si dezamagiti, care n-au reusit sa schimbe absolut nimic in jurul lor. In plus, vom avea la pachet si niste prieteni, amici si cunostinte care la un moment dat, in trecut, au crezut in noi. Si n-a iesit nimic din asta.
La invitatia lui Chinezu am ajuns la dezbaterea “Poti fi arestat daca pozezi sau filmezi un politist?” Adica o dezbatere la care participa bloggeri si politisti, urmare a mini-scandalului de aici.
Incerc un live blogging, ca n-am mai facut de cand eram mic. :)
Ne-am uitat la vreo 3 filmulete cu oamenii care au fost bagati in dube / dusi la sectie pentru ca au indraznit sa filmeze politisti.
17:46 Christian Ciocan, reprezentantul politiei astazi, se prezinta incepand cu “voi ma platiti”. Smart guy. A vrut sa dea la drept, a ajuns in politie.
Si-a lasat laptopul la politie, insa a adus niste carti pe baza carora sa putem discuta. O idee buna, zic. :)
17:58
Conform legii, politistii pot incalca aproape orice lege de circulatie. Mai putin cele legate de calea ferata. Nu au voie insa sa conduca sub influenta bauturilor alcoolice.
“Orice om din lumea asta poate fotografia si filma orice politist, in orice situatie.” Cu cateva exceptii: in camerele de ancheta, in spatiile securizate potrivit standardelor politiei.
18:10
Exista “manualul relatiilor cu mass-media” pe site-ul www.politiacapitalei.ro. Pare interesant. De citit. Poate ii facem recenzie.
Politia nu aresteaza, ci poate sa retina pe max. 24 de ore. De arestat se poate aresta doar in baza unei hotarari pe care nu politistul o ia.
“Politistii nu ataca, politia doar se apara.”
Daca gasim politisti in carciuma, pot fi filmati.
Bogdan Manolea intreaba “poti fi retinut daca pozezi un politist? totusi, nu e o infractiune, iar ei doar in cazul unei infractiuni te pot retine.” Corect. N-am auzit sa fi raspuns cineva la asta inca.
Pe politiacapitalei.ro, la contact sau pe yahoo messenger putem reclama abuzuri ale politiei, zice domnul Ciocan.
E o diferenta intre “conducere la sediul politiei”, retinere si arestare.
Daca nu ai actele la tine, politia te poate conduce la sectie.
18:31
In mod normal, atunci cand te “invita” sa il insotesti la sectie, politistul trebuie sa justifice, sa iti dea motivul. Totusi, daca el nu justifica, tu nu ai voie sa il refuzi, ci doar sa faci o plangere apoi.
Politistul nu are voie sa iti ia aparatul de filmat/foto decat daca observa vreo alta contraventie. Altfel nu.
Se pare ca daca politistul vine spre tine, atunci cand il filmezi (si ai dreptul sa o faci), tu nu prea ai ce sa faci sa il convingi ca ai voie. Poti doar sa faci o plangere dupa abuz.
18:47
In ce conditii ne poate legitima un politist? In orice conditii. :) Adica are voie sa te legitimeze oricand, pe strada, fara niciun motiv.
Daca politistilor li se pare ca esti suspect, au voie sa te controleze “sumar”. Adica sa te dezbrace, dar nu chiar de tot. :) Exagerez putin, insa se pare ca nu e foarte clar ce inseamna “sumar”.
Domnul Ciocan a promis ca va propune sefului Politiei si ca va sustine organizarea unei “zile nationale a fotografiatului politistilor in Romania”. In scop didactic, desigur. Cred ca imi place de Christian Ciocan.
Imi dau seama, la intervale de timp regulate, ca spunem prea rar oamenilor din jurul nostru ce credem despre ei. De fapt, parca spunem mult mai des ce ne deranjeaza la ei decat ce ne place, nu-i asa? Daca stam bine la capitolul auto-control, atunci ne abtinem. Si abtinandu-ne fiindca nu vrem sa le spunem lucrurile negative nu le mai spunem nimic. De la aceasta idee am pornit sa scriu un articol. Doar ca mintea mi-a zburat dintr-o parte in alta si am ajuns la urmatoarea idee de leapsa.
Mie mi se pare misto, cred ca avem nevoie de asta si cred ca a ii recomanda pe oamenii pe care ii apreciem nu poate face decat bine. Ne face sa ne simtim generosi, mai putin vinovati ca n-am facut-o pana acum si, probabil, le va face si unora dintre ei ziua mai frumoasa. E un exercitiu de sinceritate si de daruire. Ar trebui sa functioneze. :)
Asadar, pornesc acum o leapsa pe care o dau celor 5 bloggeri (si oameni!) de mai jos..
Ideea e simpla:
Recomandati cititorilor blogului vostru 5 oameni cu blog pe care voi ii apreciati si motivati-va alegerea. De ce ii recomandati pe ei si nu pe altii? Ce au ei atat de special? Iar ei, cei ce primesc leapsa, sa faca la fel. E un fel de pay-it-forward, daca vreti. :)
Eu ii recomand pe:
Vlad Petreanu – fiindca modul in care l-am cunoscut a fost atat de plin de “vreau sa ofer si nu imi doresc nimic in schimb” incat mi s-a parut fermecator. Si fiindca arata ca se poate sa ajungi foarte sus din punct de vedere profesional chiar daca beneficiezi de un volum “groaznic” de mare de bun simt si modestie.
Bobby Voicu – fiindca citeste mai mult decat banuieste lumea, fiindca isi pune intrebari pe care 90% dintre oamenii pe care ii stiu nu si le pun si fiindca o sa imi ramana intotdeauna in minte momentele in care, acum vreo 5 ani, cand ne-am cunoscut, eram la el acasa si ii povesteam despre cum o sa arate cel mai tare blog de carti din Romania. Si niciunul dintre noi nu stia pe nimeni in online-ul din Romania.
Alexandru Negrea – fiindca il stiu de pe vremea in care era “Buddha” si nu ii puteam citi blogul de prost ce scria. Si fiindca acum nu ii ratez niciun articol de pe blog si e unul dintre oamenii din blogosfera care au crescut cel mai mult atat din punct de vedere personal cat si profesional.
Chinezu – fiindca desi nu ne cunoastem foarte bine, am simtit in el 3 calitati pe care eu le admir: verticalitate, dragoste si sentimentul ca ii pasa, profesionalism. Si, din pacate, gasesc din ce in ce mai rar oameni care sa le aiba pe toate trei.
Adrian Ciubotaru – fiindca desi ne stim de ani de zile reusim in continuare sa facem misto unul de altul cu fiecare ocazie si, cu toate astea, continuam sa ne vorbim si sa ne respectam. Ceea ce e mare lucru.
Acum aproximativ 5 ani, mai mult sau mai putin intamplator am asistat (de multe ori activ) la nasterea unei miscari sociale numite blogging (fiindca da, il consider o miscare sociala in adevaratul sens al cuvantului si stiu ca nu sunt singurul!).
Acum asist la alta. Puterea social media a crescut in ultimii ani si nu se va opri. Blogurile au pus bazele unui dialog absolut necesar. Nimanui nu ar trebui sa ii placa sa vorbeasca singur. Twitter, Facebook si alte retele sociale nu fac decat sa duca aceasta comunicare bidirectionala la alt nivel. E bine ca se intampla.
Nu imi place Twitter, e superficial. Facebook imi place chiar mai putin. Insa imi place sa comunic, imi place sa impartasesc altora idei si sa mi se impartaseasca lucruri. Imi place tot ce duce cu gandul la echipe si la sinergie. Sunt motivele pentru care eu folosesc retelele sociale, chiar daca nu sunt tool-urile perfecte in ceea ce ma priveste. Un alt motiv pentru care le folosesc am sa il povestesc la Webstock.
Facand o paralela intre ceea ce se intampla acum 5 ani cu blogurile si ceea ce se intampla acum cu retelele sociale, nimic fundamental nu s-a schimbat. Sigur, e un alt nivel, insa mecanismul este acelasi. Ritmul de crestere e usor diferit, insa viteza de adoptie nu este atat de spectaculoasa, daca tinem cont de baza pe care blogurile au pus-o si de faptul ca nici Twitter, nici Facebook nu au inceput de la zero. Nu au fost nevoite sa le spuna oamenilor de pe internet “putem avea un dialog”, ci doar sa le arate ca exista modalitati mai usoare si mai la indemana de a face asta.
Stiu ca nu sunt singurul care asista la aceste schimbari, fiind totodata parte din cele de acum cativa ani. Sunt convins ca toti cei ce au inceput bloggingul atunci iar acum au conturi de Twitter au aceleasi ganduri ca si mine. In ceea ce ma priveste, cand pun bloggingul fata in fata cu retelele sociale, se intampla doua lucruri:
1) Un zambet (poate usor arogant) fiindca identific in sfarsit un pattern si fiindca in ceea ce priveste retelele sociale imi e destul de clar care sunt urmatorii pasi. 2) O constientizare brusca a faptului ca nu aceasta a fost schimbarea AIA. Ca ACEA schimbare profunda, care va matura pe jos cu viziunile noastre inguste inca n-a venit.
Joia asta voi avea o prezentare la Webstock 2010. Detalii aici. Am sa vorbesc despre de ce ar putea sa dispara chiar maine internetul si care e cea mai importanta trasatura / calitate pe care o putem avea ca profesionisti in online.
