November 19th, 2009 comentarii:
“Dacă luna noiembrie tot este o lună plină de cărţi, ne-am gândit să o încheiem magistral cu o ediţie specială de BookTalks. Ştiţi voi, ocazia de a ne întâlni cu un autor care chiar are ceva de spus, de a îl auzi citind din cartea lui şi de a discuta apoi pe marginea a ceea ce a citit dar şi de a aborda alte subiecte care vă interesează. Adică “lecturi publice” în variantă modernă.
Şi dacă până acum am atins scopurile enunţate mai sus, închipuiţi-vă câte lucruri are de povestit Andrew Davidson, un autor al cărui roman de debut nu numai că a devenit bestseller dar al cărui manuscris a fost vândut în peste douăzeci de ţări, încă de dinainte de apariţie, iar în momentul de faţă se “laudă” cu cel mai scump copyright din România: 20.000 de dolari.
Poate să vă povestească de exemplu despre ce înseamnă să scrii un roman fără să îţi dai seama exact despre ce anume scrii, despre ce înseamnă să fii ţinta insistenţelor personajelor tale, care vor cu tot dinadinsul să apară în carte. Poate să vă spună… [citeste tot articolul si da-ne un mail daca vrei sa vii la eveniment]
November 18th, 2009 comentarii:
1. Primul este facut de Chinezu si il gasiti aici
“Q: Ce sanse de succes dai “haiducilor” astia cum esti tu si, cu permisiunea ta, cum sunt eu si atatia altii? Adica cei care cred de-a dreptul prosteste (adica io) in proiectul lor si se duc singuri inainte?
A: Era un baiat care zicea la un moment dat ca cei care sunt suficient de nebuni incat sa creada ca vor schimba lumea, o vor schimba. Eu cred foarte tare in asta. Si mai cred ca in business, daca toata lumea merge intr-o directie, tu trebuie sa o iei in sens opus. Intr-o forma sau alta, asta iti va asigura succesul.” [citeste tot interviul]
2. Al doilea este un articol/interviu ceva mai axat pe business si strategie si este scris de Cristina Alexandru, de la Startups.ro: bookblog.ro, un nou capitol
“Valoarea tranzactiei ramane confidentiala, dar Andrei Rosca, fondatorul bookblog, a explicat pentru startups.ro ca suma pentru care a vandut cei 15% face ca evaluarea intregului proiect sa fie de cateva ori mai mare decat valoarea din momentul tranzactiei a oricarui alt blog vandut pana acum in Romania.
“La finalul anului trecut nu simteam deloc criza din piata, ba chiar crescusem cu 30%, in prima jumatate a lui 2008. Acum efectele au inceput sa se simta, nu foarte puternic, dar suficient cat sa ne tina pe loc, sa nu ne lase sa ne dezvoltam cat de repede am fi vrut noi”, explica Andrei Rosca.
Din aceasta cauza, mai multe deadline-uri legate de activitatea bookblog au fost prelungite. Si asta pentru ca necesitau destul de multe resurse, nu neaparat legate de bani, ci de oameni.
“Decizia de a gasi un investitor a venit in momentul in care ne-am hotarat ca nu vrem sa asteptam trecerea crizei ca sa implementam tot ce ne dorim. Ne-am gandit ca ar fi foarte interesant sa iesim din criza cu cel putin dublul veniturilor, ceea ce este destul de probabil sa se intample” [citeste tot interviul]
November 12th, 2009 comentarii:
Da, am vandut. Sau, mai exact, am luat o investitie in bookblog.ro, oferind la schimb 15% din proiect. Investitorul este Daniel Enache.
Actionariatul arata acum in felul urmator: Andrei Rosca 85%, Daniel Enache 15%. Cel putin deocamdata, in strategia de dezvoltare a bookblog nu se schimba nimic esential; e vorba de o miscare care ar trebui sa ne ajute sa crestem mult mai rapid, intr-o perioada in care majoritatea companiilor scad sau stagneaza.
Revin cu mai multe detalii curand.
November 8th, 2009 comentarii:
Îmi amintesc că am citit odată despre un experiment cât se poate de interesant, făcut undeva în S.U.A. Două maimuţe erau băgate într-o cameră de câţiva metri pătraţi. O cameră goală, cu o masă în mijloc. Deasupra mesei, o dată pe zi, era coborâtă o banană, cu ajutorul unei sfori. Bineînţeles că maimuţele, de foame sau din lipsa unei alte activităţi intelectuale, s-au repezit la mâncare. Doar că în momentul în care au ajuns lângă masă au fost stropite de undeva de sus cu un furtun. Speriate, maimuţele s-au retras lăsând banana neatinsă. Procesul s-a repetat de câteva ori, iar câteva ore mai târziu, în cameră a mai fost introdusă o a treia maimuţă. În momentul în care banana a fost coborâtă, aceasta a fost singura care s-a repezit spre masă. Deloc surprinzător, primele două maimuţe au încercat să o oprească. Voiau sa o apere, ştiau că va fi udată. Au încercat să o oprească şi au reuşit.
[citeste continuarea]
