Anunt astazi, cu mandrie, un alt pas important facut de unul dintre proiectele in care sunt implicat inca din prima zi. La un an de la lansare, empower.ro anunta prima intalnire offline dintr-o serie lunga de seminarii informale pe teme ce tin de dezvoltare personala si profesionala. Adica Empower Live!
Empower Live! este un proiect pe care il pregatim de foarte mult timp si pentru care am tot cautat un partener pe masura. Acum cateva luni am inceput discutiile cu prietenii de la British Council iar luni, 4 mai, va avea loc primul seminar, cu si despre persuasiune. Gasiti pe linkurile de mai sus toate detaliile, inclusiv modalitati de inscriere si datele urmatoarelor intalniri.
Project managerul Empower Live! este Ionut, aplauzele vor merge la el. :)
Nu stiu cati ati auzit de Ray Bradbury, insa nici nu conteaza asta. Ceea ce conteaza este sa va uitati la filmuletul de mai jos. Mie mi s-a parut absolut genial tipul. Uitati-va macar la primele 15 minute. Si lasati-mi un comentariu, vreau sa stiu cum vi se pare. :)
Writing is about someone paying attention and saying “hey, you’re okay. We love you.”
2. “Pe malurile Senei timpul se opreste în loc. Cateva sute de buchinisti isi deschid zilnic magicele cutii verzi în fata trecatorilor. Pentru unii dintre ei, meseria este transmisa din familie. Altii au avut prieteni buchinisti. Sunt rari cei care au ales aceasta meserie la întâmplare” [un editorial interesant, despre Buchinisti]
4. Ajutati si voi aici cu cateva raspunsuri, nu dureaza mult si ajuta la lansarea unui proiect foarte util in special antreprenorilor si celor ce vor sa isi porneasca un business.
5. Un interviu absolut genial cu Dan Diaconescu. Mi-am pastrat parerea de acum vreo 3 ani, e unul dintre cei mai buni oameni de marketing pe care i-am vazut. (dau Ban-uri pentru comentarii aiurea legate de OTV si etica si bla bla. Nu despre asta e vorba)
7. “De ce nu ma consider crestin? Pentru ca in acceptiunea generala, cea pe care am observat-o “in jur”, a fi crestin inseamna sa fac parte dintr-o categorie (sau hai, din aceeasi oala) cu niste oameni cu care nu ma identific. Precum cei din extrasul de mai jos, din superba carte a lui Dan Puric, “Despre Omul Frumos” – pe care e musai sa o cititi.” [O data pe an la biserica]
8. “Entrepreneurs who are irrationally committed to their business are far more likely to get through the Dip. Salespeople and service providers and marketers who are irrationally committed to customer service can completely transform an ordinary experience and make it remarkable. Is being irrational irrational? Of course it is. That’s why it often works.”[dintr-un articol mai vechi al lui Godin]
In statia de metrou de la Gara de Nord. Nu ma grabesc, am ajuns cu 10 minute mai repede decat imi calculasem. Ma indrept catre scarile rulante si drumul mi se intersecteaza cu un batranel pe la 60-65 de ani. Pare grabit. Are in mana dreapta o sacosa de rafie. Goala. Din buzunarul stang ii atarna o batista alba. Are siretul dezlegat la unul dintre pantofi. Imi trece iar prin minte: as fi fost un bun agent fbi. Observ multe detalii; multe aparent nesemnificative, majoritatea complet inutile.
- Nu va suparati… spre gara Pajura?
- Pajura?
- Da, Pajura.
- … sigur nu Basarab?
- Asa… gara Basarab. Spre gara Basarab?
- Pai mai mergeti o statie, tot in directia asta. Si ajungeti la Basarab.
- (cu o privire de om dezamagit) Mai merg o statie….?
- Da. O singura statie, tot de aici.
- Pai…cum?! Atunci de ce mi-au zis sa cobor?
- … cine stie, probabil au gresit.
- Mi-au zis sa cobor aici. De ce mi-au zis sa cobor…!?
Zambesc si il asigur inca o data: “O singura statie, de aici.” Si ma indrept catre scarile rulante. Il aud oprind pe altcineva: “Nu va suparati, spre gara Pajura?”. Zambesc iar, gandindu-ma ca, odata, ma enervam in astfel de momente. Candva mi s-ar fi parut lipsit de respect din partea lui. Adica ce, nu ai incredere in ceea ce tocmai ti-am spus? Candva… Acum stiu lectia aia. Mai am doar un milion si un pic de lucruri de invatat si dup-aia gata. Task-ul vietii mele.
Ajung sus, imi revine semnalul la telefon si primesc un sms: “Intarzii 15 minute. :)” Mda. Nu te grabi, restul lumii poate sa te astepte. Si parca nici vantul nu mai bate.
Acum ce fac 20 de minute? De citit n-am chef, insa “a manca” incepe de vreo 2-3 ore sa imi para o activitate din ce in ce mai utila. Imi amintesc ca inainte sa urc pe scari vazusem un automat si parca avea si niste sandvisuri. Cobor. In timp ce ma caut prin buzunar de bancnote de 1 leu aud o voce cunoscuta, la fel de nesigura, la fel de debusolata:
“Pai, si atunci, de ce mi-au zis sa cobor? Mi-au zis sa cobor aici…”
Momentul in care realizezi ca e in regula sa iti asumi riscuri e un moment cu totul special. Riscurile asumate pot genera explozii de entuziasm si pot provoca foarte usor shift-uri de mentalitate, de paradigme. In plus, iti pot da sentimentul de king of the world foarte rapid: “Am toate lucrurile astea. Un om obisnuit ar sta intr-un loc caldut, in zona de confort, ar intoarce situatia pe toate partile, ar analiza. Eu, iata, mi-am asumat un risc. Deci, macar din punctul asta de vedere, am sarit din medie.”
Iar de sarit din medie, toti vrem sa sarim. Doar ca unii vrem ca si ceilalti sa vada ca suntem diferiti, altii ne multumim cu a sti noi ca suntem. Asadar, sigur de brass balls avem nevoie pentru a ne asuma riscuri?
E remarcabil cat de mult iti poate fi influentata viata de doar cateva persoane. Simpla lor prezenta in apropierea ta te poate duce de la o potentiala mediocritate la o probabila excelenta, in doar cativa ani. Ma mai intreb uneori, cand imi amintesc, cati dintre noi am mai fi ceea ce suntem azi daca acele doua, trei, sau poate patru persoane nu ar fi existat, ori ar fi fost un pic mai altfel decat sunt.
Iar unii dintre ei, oamenii care au declansat in noi acea furtuna atat de necesara stralucirii, nici macar nu vor sti vreodata cat de mult din ceea ce suntem le datoram. Poate ca nici macar nu si-au propus sa faca asta. Tot ce au avut de facut a fost sa vada in noi o stralucire pe care noi simteam ca nu o avem.
Mi se pare din ce in ce mai pertinenta o observatie pe care parca Paler a facut-o intr-una dintre cartile lui, poate ca in joaca, asa cum obisnuiesc scriitorii sa mai faca uneori; sau poate ca nu. Toata viata ne straduim sa micsoram distanta dintre ceea ce suntem si ceea ce vad in noi oamenii care ne iubesc. Si cu cat distanta este mai mare, cu atat ne transformam mai mult in oameni.
Sigur ca destinatia, a fi om, e una catre care merita sa te indrepti zambind. Insa drumul catre acea destinatie e o furtuna ce dicteaza mentalitati, pasiuni, intensitatea cu care simtim ceea ce ni se intampla si, in general, lucrurile pe care le asociem cel mai mult cu ideea de a trai.
1. Sunteti in oras, in metrou sau in parc si va ganditi ca maine ati merge la padure sau ati pleca pana la mare. Ce-ar fi sa puteti scoate mobilul si sa scrieti Bucuresti? Sau alt oras…[m.eteo.ro]
2. Atunci cand un proiect isi merge la suflet sau cand vezi ca e nevoie de ce stii tu sa faci, actionezi! Nu-ti cerem sa-ti murdaresti mainile daca nu-ti place, dar poti si donezi ceea ce faci tu cel mai bine, ce-ti place pentru o cauza sociala, pentru comunitatea din care faci parte. Civika.ro
3.Trei carti recomandate de Dragos Bucurenci, pe bookblog.
4. Un articol foarte documentat despre viitorul publicitatii online si evolutia RSS-ului. [pe reFresh.ro]
Tot incerc sa scriu ceva de vreo 45 de minute si imi revine obsesiv in minte un citat pe care, probabil in urma destul de multelor carti citite pe tema asta, il simt foarte puternic si destul de profund. Si tot incerc sa imi dau seama ce anume din ce s-a intamplat astazi a facut sa imi revina in minte.
“La Auschwitz au murit omul si ideea de om.”
Ii apartine lui Elie Wiesel si il gasiti la inceputul cartii “Auschwitz”, scrisa de Laurence Rees.
disclaimer: articol usor tehnic, despre industria online.
Lumea se schimba, internetul se schimba. Intotdeauna mi-au placut oamenii siguri pe ei, insa imi rezerv dreptul de a avea dubii in legatura cu specialistii care vad viitorul doar ca o continuare naturala a prezentului: avem bannere acum, viitorul nu poate insemna decat bannere mai mari sau bannere mai mici. Vindem bannerele in functie de mia de afisari, exista doar doua variante: pretul CPM-ului ori o sa ramana asa (optimistii), ori o sa scada fiindca lumea nu prea mai baga in seama bannerele (pesimistii).
Hello?! Chiar nu vede nimeni o problema aici? Ca tendinta oamenilor e sa ramana in zona de comfort stie toata lumea. Ca suntem comozi, de asemenea. Doar ca asta nu e o scuza pentru a ramane in zona de comfort pana si cu gandul.
Doar un exemplu
bookblog.ro e, din cate stiu eu, primul blog (site?) care a decis sa renunte la a vinde publicitate prin bannere afisate pe site. Nu inseamna ca nu mai vindem publicitate deloc, fiindca avem multe proiecte, suntem multi oameni, si daca vrem sa facem ceva e nevoie de bani. Insa nu vom mai vinde bannere. Peste o saptamana incepem sa eliminam din spatiile de bannere. Mai intai 25%, apoi inca 25, si tot asa. Am refuzat deja primii clienti care erau dispusi sa ne dea bani pe bannere si i-am convins pe primii sa bage acei bani in alte tipuri de publicitate. Fiindca noi nu mai credem in bannere ca panaceu si nu ar fi etic sa le mai vindem. Nu spun ca nu au si ele rolul lor. Il au, insa nu sunt un panaceu. Daca vrei notorietate, awareness, atunci da, se poate discuta despre eficienta lor, despre cat de adevarat e de fapt ad-blindness-ul etc. Dar daca vrei altceva…
Bun, noi am facut miscarea asta. O miscare inspirata sau mai putin inspirata, vom vedea… Pana la urma e un risc pe care ni-l asumam, insa un risc foarte bine corelat cu valorile noastre. Valori care desi nu au legatura directa cu banii, in mod suspect pentru multi, produc de cele mai multe ori bani. Ziceam ca am luat decizia asta si in curand probabil ca nu vom mai vinde bannere pe bookblog.ro. Nu am pretentia ca toata lumea sa faca asta, nu cer nimanui sa isi permita sa refuze clienti, nu sunt nebun. Dar mi-ar placea sa existe mai multi care atunci cand se gandesc la viitorul online-ului, sa vada mai departe si mai mult decat combinatii de lucruri care deja exista sau macar sa gandeasca mai multe miscari inainte, nu doar una.
Online-ul ar putea sa fie asa
De exemplu, eu am o teorie personala, una pe care multi o vor considera probabil SF, insa va cer sa ne gandim putin impreuna la cat de imposibila e. Bazandu-ne pe cele scrise aici, ce-ar fi daca in cativa ani (probabil nu chiar 2-3, insa nici foarte multi) site-urile asa cum le stim ar disparea? Complet! Ce-ar fi daca am vizita 3-4 site-uri pe zi, dintre care unul ar fi un RSS reader mai evoluat, poate scos de Google sau, si mai probabil, de 2 antreprenori americani de 20 de ani care n-au avut inca timp sa invete ca e imposibil sa schimbi radical o industrie?
Ce-ar fi daca am vizita zilnic doar 2 site-uri, acel “RSS-reader destept” si un altul care sa ne ajute sa identificam surse noi de informare/divertisment? Cum ar fi sa avem un singur user si o singura parola pentru tot ce citim/lucram/folosim online si, mai ales, cum ar fi ca tot continutul sa fie transmis prin RSS catre un site (RSS reader destept) 100% customizabil?
Designerii web probabil ca n-ar mai avea prea multe comenzi de dezvoltare de site-uri si social-network-uri, insa ar putea avea multe comenzi de customizare a RSS-reader-ului personalizat 100%, bazat pe un open-source, bineinteles. Si s-ar mai intampla ceva. Proprietarii de site-uri de publishing si servicii ar trebui sa se concentreze pe structurarea si transmiterea de “site”-uri prin RSS. Construite 100% pentru RSS!
Probleme de contorizare a “vizitatorilor”? Come on… cat de greu sa fie sa dezvolti un Google Analytics pentru RSS? Sunt absolut convins ca deja exista companii care lucreaza la asta, in cel mult un an va exista un tool excelent.
E doar o idee. A ta care e?
S-ar schimba tot. Industria de publicitate online, industria de web-development, iar nostalgicii si conservatorii se vor putea agata de faptul ca aceste schimbari aparent fundamentale, vor respecta totusi multe dintre trend-urile aparute cam odata cu era web 2.0: focus-ul pe utilizator, disparitia marketingului bazat pe intrerupere, permission marketing, eliminarea importului de concepte de display advertising din offline in online, “promovarea site-ului” inlocuita cu “promovarea continutului/serviciului” => continut mai bun, de calitate, adaptat la target si online etc.
E doar o teorie. S-ar putea sa se intample, sau nu. Voi puteti avea alta parere si e perfect okay. Rugamintea era doar sa incercam sa ne imaginam mai des. Hai sa ne permitem, macar pentru 30 de secunde, sa intelegem ca internetul de maine s-ar putea sa fie fundamental diferit de cel de azi. Doar atat. Suntem pregatiti macar mental pentru asta?
