January 9th, 2009 comentarii:
Ce ar fi daca mintea noastra ar influenta atat de tare lumea in care traim incat nu doar obiectivele ar fi atinse intotdeauna de cei care si le formuleaza in scris? E clar ca unii reusesc sa faca mai multe in viata, si altii mai putine. Eliminand macar pentru cateva minute datele de inceput, avantajele si dezavantajele cu care fiecare pleaca la drum, unii ar putea spune ca fiecare ajunge unde isi propune sa ajunga. N-ai ajuns unde ai vrut? Ori n-ai stiut unde mergi, si atunci e intr-adevar cam greu sa ajungi acolo, ori nu ai vrut cu adevarat, ci doar ai crezut ca vrei. Stiu, teoria poate fi contestata. Dar ce-ar fi daca ar fi pe bune?
Ce-ar fi daca ne-am imbolnavi fiindca ne asteptam sa ne imbolnavim? Ce-ar fi daca medicamentele (sau macar unele dintre ele) ar avea efect fiindca ne asteptam sa aiba efect? Sa luam publicitatea, de exemplu. Si medicamentele “fara prescriptie medicala”. Ne promit lucruri, ne sugereaza ca ne vom simti intr-un anumit fel dupa ce le folosim: ne trece raceala, nu ne mai curge nasul, ne lasa durerea de cap. La un moment dat, credem ca vor avea efectul asta. Altfel nu le-am cumpara.
Daca faptul ca noi credem cu adevarat in efectul lor, face ca efectul sa se produca?
Sunt oameni care cred in superstitii. Culmea, la unii e si verificabil. Intotdeauna vor avea ghinion atunci cand le trece o pisica neagra prin fata. Altora li se intampla intotdeauna sa apara ceva neprevazut exact cand sunt pe punctul de a iesi din casa. Si intarzie. De fiecare data. “Doar lor li se putea intampla asta”. Ce-ar fi daca am avea ghinion fiindca suntem convinsi ca vom avea ghinion? Ce-ar fi ca norocul sa nu existe? Ce-ar fi ca cei care se considera foarte norocosi, sa se astepte la situatii incredibil de favorabile, iar acestea sa se produca?
Ce-ar fi daca pattern-urile din mintea noastra ar defini lumea in care traim? Cum ar fi atunci?
Prostii? Da, e posibil. Insa exista un lucru in lumea asta despre care poti spune cu o certitudine de 100% ca nu se va intampla niciodata? Eu cred foarte tare in multe lucruri, insa experienta m-a invatat ca daca sunt pregatit pentru acel 0,00001%, acel lucru mic atat de improbabil sa se produca, atunci sunt pregatit pentru orice.
Deci da, poate ca sunt prostii. Dar daca totusi nu-s? Sunt multe babe care n-au crezut in niciun Dumnezeu toata viata, insa la batranete merg la biserica, “just in case”. Poate ca si de la ele am putea lua un pic de intelepciune.
January 8th, 2009 comentarii:
A trecut deadline-ul concursului de aici. Castigatorii sunt:
- Iulia. Comentariu castigatori:
- Anju. Comentariu castigator.
- Monica. Comentariu castigator.
- si Florin. Chiar daca nu si-a propus sa participe la concurs, are un comentariu foarte tare. Deci primeste si el un premiu. Aceeasi carte, Concediaza-ti seful, de Stefan Murgeanu
Cu ocazia asta ii multumesc si autorului pentru suplimentarea premiilor cu inca doua carti. :)
Reiau mai jos raspunsurile celor care au castigat. Rugamintea ar fi sa dati si voi un mail pe andrei[at]bookblog[dot]ro cu adresa pe care sa trimit(em) premiile. Daca sunteti din Bucuresti, ne putem vedea la Schimb de Carti duminica asta, sau la un suc, saptamana viitoare.
Iulia:
“Din experienta mea, doar de angajat pana acum, poti sa iti spun ca:
- daca esti angajat intr-o firma mare poti sa cunosti oameni foarte interesanti si la job.
- daca esti un om care nu considera ca “da socoteala†doar in fata sefului o sa incerci sa iti faci munca astfel incat sa fie intr-adevar o bucatica din puzzle-ul (activitatea) fimei. Si asa o sa fie mai simplu sa intelegi cum functioneaza o firma
- desi te ajuta sa te specializezi doar intr-un domeniu te ajuta si sa iti dai seama care este rolul specilizarii tale in activitatea globala a firmei
- nimeni nu spune ca daca esti angajat ai in job description trecut “sa iti pleci capul si sa fii un simplu executantâ€. Poate la nivelul la care ai tu job-ul unele lucruri se vad altfel, impactul asupra oamenilor, societatii are alte nuante decat la nivel de top management. Poti sa dai feedback astfel incat sa schimbi lucrurile.
- e pe bune cand se spune ca angajatii si nu sefii creeaza cultura organizationala de la un punct incolo, si e fain cand modul in care o echipa isi face job-ul devine model de urmat
- stres oricum e, vine odata cu responsabilitatile
- din cand in cand iti permiti ca la 6 sa rupi usa
- si job-ul poate deveni o a doua casa cand managerii stiu sa aleaga oamenii si sa tina echipa unita, pentru ca “toti pentru unul si unul pentru toti†chiar functioneaza”
Anju:
“Cand angajatul are prea mult de munca si nu face fata ii spune managerului si de aici devine problema … managerului
Cand un proiect nu merge bine aproape intotdeauna e vina unui manager care probabil nu a stiut sa traga in sus un angajat incompetent;
Cand un angajat are un mare esec o poate lua de la capat in alta parte fara prea mult tam tam, cand un antreprenor are un esec atunci va fi o mare chestie, mai ales angajatii vor vedea in asta o mare victorie a … statutului de angajat :D
Intre angajati exista un spirit de fraternitate, formeaza gasti, sunt mai uniti … antreprenorii sunt mai … lupi singuratici…
Se intampla uneori ca un angajat foarte competent sa traga in sus un manager sau o intreaga organizatie…
Fie ca esti angajat , fie ca esti antreprenor, tot ceea ce faci este despre tine … despre ce fel de om esti …”
Monica:
“Pro pentru angajare :
Venit fix si stabil;
Cresteri salariale periodice fara sa fie nevoie sa stralucesti;
Optiunea de a pleca oricand la mai bine;
Orar cat de cat fix;
Posibilitatea de a te specializa intr-un domeniu pe timpul si banii altcuiva;
Posibilitatea de a experimenta pe timpul si banii altcuiva;
In functie de firma – networking fara prea mult efort;
Pe scurt, mai putine riscuri asumate fata de un antreprenor.
Ca avantaje eu vad posibilitatea unei specializari care un antreprenor nu o are (cel putin la inceput).
Lucrand ca angajat, am atributii clare, bine definite si bine delimitate : pot fi doar dezvoltator, doar project manager, doar office manager…fara a fi nevoie sa ma impart in mai multe locuri si sa combin atributii care e posibil sa ma depaseasca.
In plus, implicarea emotionala cu munca e mai redusa deci pot privi mai obiectiv esecurile si succesele.”
Florin:
“Propunerea mea este sa definim antreprenorul (autentic) si alternativele.
Antreprenorul este autentic atunci cand are o viziune (atat pe termen scurt cat si pe termen mediu/lung); in plus stie sa defineasca in orice moment starea curenta a afacerii suficient de clar cat sa simta constant diferenta pana la viziune si sa construiasca drumul din aproape in aproape; apoi mai sunt necesare energia si abilitatile de a conduce/motiva echipa/echipele pentru a sustine demersul pe toata durata lui (toate viata nu?).
Antreprenoriatul poate fi o optiune (fara a fi neaparat autentic) atunci cand exista o nisa/oportunitate de moment (o vaca cu lapte) care merita exploatata; atunci cu putin efort si suficienta deschidere antreprenoriatul se poate mima foarte bine; nisele astea merg mereu prin imitare/replicare (ex. afaceri dintr-o piata mai dezvoltata replicate la momentul potrivit intr-o piata mai putin dezvoltata), dar sunt intotdeauna temporare.
Acum, daca dupa sinceritatea si experienta/incercarile de rigoare concluzionezi ca nu ai suficienta viziune, energie si nu exista nici nisa/oportunitate de moment pentru a juca in antreprenoriat, care sunt alternativele?
Evident ca mimarea antreprenoriatului nu este o optiune inteligenta (se va dovedi pierdere de bani, timp si sanatate).
O alternativa la indemana si foarte interesanta este sa fii parte (angajat) din echipa unui alt antreprenor; iar aici din experienta personala afirm ca cu cat viziunea este mai “de grup†(ca in firmele mai mari, eventual foarte mari) si daca nu esti prea nerabdator este mult mai interesant (si rezonabil de safe ca sa poti sustine si viata personala); in aceasta alternativa trebuie doar sa fii atent si sa verifici constant viziunea antreprenoriatului din care faci parte (ceea ce de regula este la indemana) si sa nu eziti sa faci schimbarile la timp.
Avand definite rezonabil antreprenoriatul si alternativa angajarii, mai adaug ca realitatea statistica ne sugereaza ca marea majoritate viseaza sa fie antreprenori. Totusi cred ca este necesar sa fii sincer cu tine pentru a ramane autentic in acest demers, altfel recomand angajarea in care sunt convins ca te bucuri ce-i drept in mod limitat de toate avantajele antreprenoriatului (nu neaparat banesti, dar dpv experienta, inovare, socializare, etc).
Ah. si era sa uit; tertium not datur.
Parerea mea.”
January 7th, 2009 comentarii:
Gia mi-a dat o leapsa. Eu nu mai preiau lepse de vreo 2 ani, insa in cazul Giei se poate face o exceptie. :)
Intrebarea este: Ce ai face daca nu ti-ar fi frica?
Am vazut pe bloguri intrebarea inainte sa mi-o paseze Gia si am zambit. Fiindca pe unul dintre peretii camerei mele stau mai multe idei si citate in care eu cred si pe care ma uit cam in fiecare zi, sa nu cumva sa le uit.
Unul dintre ele spune ca trebuie sa fac in fiecare zi un lucru care ma sperie. Si a fost unul dintre obiceiurile pe care mi le-am format cel mai greu. Insa s-a format. Nu o fac zilnic, uneori imi scapa, uit. Insa cred ca fac asta in cel putin 4-5 zile pe saptamana.
Asadar, pe de-o parte, am foarte multe lucruri de care mi-e frica (sau teama, parca frica e un cuvant prea tare). Pe de alta parte, in momentul in care faci chestia asta timp de un an si ceva, de 4-5 ori pe saptamana, lista lucrurilor de care ti-e teama se scurteaza destul de mult.
Cand imi dau seama ca mi-e teama de ceva, ma enervez pe mine. Daca as fi raspuns ieri, as fi stiut ce sa zic. Fiindca de vreo saptamana e o chestie care ma sperie. Insa maine la prima ora o rezolv. Adica o confrunt, sau cel putin incep sa merg pe drumul ala. Deci nu se mai aplica. Nu se mai poate discuta despre “ce as face daca nu mi-ar fi frica”. O fac deja. Maine.
In seara asta nu imi vine nimic altceva in minte. Si nu spun asta ca sa par curajos. In primul rand, eu vad curajul usor diferit de majoritatea celor pe care ii cunosc. In al doilea rand, daca ar fi sa dau totusi o definitie a curajului, as merge pe una auzita odata la un om pe care il respect foarte mult: curajul inseamna sa faci pe tine de frica, si totusi sa mergi inainte.
Asta e curajul din punctul meu de vedere, nu absenta fricii. Si vorbind strict despre partea profesionala, nu stiu cum e sa fii angajat, insa atunci cand esti antreprenor sunt multe momente in care simti ca faci pe tine de frica. Si daca exista vreun antreprenor care zice ca nu ii este sau nu i-a fost niciodata frica, vorbeste sa nu adoarma. Curajul inseamna sa reusesti mai intai sa accepti ca iti este frica, si apoi sa ai puterea sa o infrunti.
January 5th, 2009 comentarii:
1. Raportul Hite (noul studiu Hite despre sexualitatea feminina) – Shere Hite
January 4th, 2009 comentarii:
Am doua exemplare din “Concediaza-ti seful“. E o carte foarte buna, in special pentru cei care sunt angajati sau isi doresc sa se angajeze undeva. Si fiindca eu am tot scris motive pentru care a fi antreprenor mi se pare o chestie foarte misto, mi-ar placea sa aud si niste argumente pro-angajare.
Asadar, ofer cate o carte cadou celor care dau cele mai bune argumente in favoarea angajarii, ca alternativa a pornirii propriei afaceri. De ce vi se pare ca a fi angajat e mult mai bine, care sunt lucrurile pe care vi le ofera statutul de angajat si nu vi le-ar oferi cel de antreprenor / proprietar de afacere?
Lasati raspunsurile in comentariile acestui post. Si atentie! Cu cat raspundeti mai repede, cu atat nevoia de a fi originali este mai mica. Dupa primele 3-4 comentarii s-ar putea sa fie nevoie sa va ganditi mai mult pentru a gasi motive destepte. :)
Sunt 2 carti, deci 2 premii. Castigatorii ii aleg eu iar termenul este 6 ianuarie, adica marti.
January 3rd, 2009 comentarii:
E o diferenta mare intre un om care a acumulat 6 ani de experienta cu o singura firma si un om care in 6 ani a crescut 3 firme, cate 2 ani fiecare.
Nu zic ca una e mai buna decat cealalta, ci doar ca e o diferenta imensa. Cand conduci o firma timp de 6 ani si o duci de la nivelul 0 la nivelul 5, ajungi capabil de a conduce o firma de nivel 5. Insa cineva care in acei 6 ani a dus 3 firme de la nivelul 0 la nivelul 3, probabil ca se pricepe ceva mai bine decat tine la a porni firme si a le pune pe picioare, chiar daca ii lipseste experienta de a manageria sisteme mari.
Repet, nu mi se pare ca una e mai buna si alta mai putin buna. Spun doar ca sunt situatii si experiente complet diferite. De asta e important sa iti dai seama ce inseamna cei X ani de experienta ai omului din fata ta.
