Traversam astazi soseaua Iancului. 31 decembrie, pe la pranz. Nu ma grabeam. Incercam sa imi aduc aminte cum se face asta. Pe Iancului si Pantelimon nu traversez niciodata pe la trecerea de pietoni, ci intotdeauna pe mijlocul strazii. In zona aia am crescut si, cumva, ma simt in siguranta. Intotdeauna am traversat pe acolo cu convingerea ca sunt strazile mele, nu ale lor.
Strada era pustie si, cand am ajuns pe la jumatate, am vazut o masina care venea cu viteza destul de mare. Ar fi trebuit sa ma grabesc putin daca voiam sa traversez inainte sa vina. Varianta doi era sa incetinesc traversarea si sa astept sa treaca. Si exact asta am facut. M-am oprit, masina a ajuns aproape in dreptul meu si soferul incepuse sa incetineasca nesigur. Nu stia daca voi trece sau nu. I-am facut semn cu capul ca poate trece si m-am oprit in mijlocul strazii. El a accelerat si cand a trecut pe langa mine a dat un flash si mi-a multumit ridicand putin mana stanga.
Am traversat si am luat-o pe stradutele inguste din zona Iancului-Vatra Luminoasa. Ma plimb des pe acolo, e liniste si, de obicei, pustiu. Din sens opus venea un tip mare cat usa, cu tenul inchis la culoare, probabil tigan. Genul de tip burtos, pe care vara il vezi in fata blocului, in maiou alb si slapi, scuipand seminte si band bere. Doar ca tipul asta tinea in brate un copil mic, infasurat in haine. Iar cand am trecut unul pe langa celalalt, uitandu-ma la copil, am vazut ca tipul avea lacrimi in ochi. Am incercat sa ma fac ca n-am observat, nu voiam sa se simta prost. Insa tipul a vazut si mi-a zambit. Cald.
Nu stiu daca de sarbatori chiar suntem mai buni. Nu stiu nici daca ar trebui sa fim. Insa stiu ca lumea in care traim poate fi roz sau neagra, in functie de cine o priveste. Sau, altfel spus, nu exista realitate. Exista doar realitatea noastra. Pentru unii, lucrurile de mai sus pot sa nu insemne nimic. Pentru mine, inseamna mult. E o lume de multe ori incorecta, insa frumoasa. Iar anul care tocmai se termina a fost bestial.
Cu Adrian si Bobby. A scris Adrian despre ce am vorbit.
“La ediÅ£ia a V-a din “ConversaÅ£ii la o cafeaâ€, invitatul a fost Bobby Voicu. A fost o discuÅ£ie casual despre cărÅ£i ÅŸi scriitori, lecturi ÅŸi amintiri.
Când a citit Bobby Zbor în bătaia săgeţii?
Ce a învăţat Andrei de la Einstein?
De unde vine expresia “Eu şi Eliade credem că…�
Care este legătura între Harry Potter şi questuri?
Andrei: “De exemplu, acum am început o carte super tare, de-abia aÅŸtept să ajung acasă, de-abia aÅŸtept să ajung în maÅŸină spre casă, să pot s-o citesc.â€
Alchimistul este o carte de self-help?
Toate acestea ÅŸi multe alte lucruri utile le puteÅ£i afla ascultând înregistrarea de mai jos. Pentru că, de ce să nu o spunem, atunci când marile minÅ£i se întâlnesc, lucruri frumoase se întămplă.”
Cu o usoara intarziere care mi se datoreaza, o inregistrare “la o cafea” cu Adi si cu Dora. Despre targul de carte Gaudeamus, o discutie avuta in ultima zi de targ.
Urmeaza zilele astea una-doua inregistrari impreuna cu Adi si Bobby.
Daca aveti cont de Twitter, ne puteti urmari, fiindca de vreo 2 saptamani bookblog e prezent si acolo. Adica AICI. Daca nu aveti cont, poate ar trebui sa va faceti, fiindca avem de gand sa oferim multe carti cadou, exclusiv pe Twitter. :) In plus, dam multe linkuri interesante cu si despre carti.
In mod sigur, toti ascultam acelasi post de radio: WII FM (What’s In It For Me?). Tot ceea ce facem pleaca de la o nevoie personala. Ne dorim ceva, vrem altceva, iar asta ne face sa actionam. Din punctul asta de vedere, suntem toti la fel. Diferenta este facuta de nevoile pentru care fiecare dintre noi face ceva. Daca oferim bani unui om fiindca avem nevoie ca el sa incalce niste reguli pentru noi, suntem imorali. Daca ii oferim bani pentru ca asta ne face sa ne simtim marinimosi, problema imoralitatii nu se mai pune.
Iti poti da seama usor in ce lume bezmetica traim. E suficient sa incerci sa ajuti pe cineva si sa te uiti in ochii lui care intreaba ingrijorati: “oare ce trebuie sa dau la schimb pentru asta?” E suficient ca tie sa iti placa oamenii, sa iti placa sa le asculti povestile, si vei vedea cum ei petrec prima jumatate de ora din intalnire intrebandu-se in gand: “oare asta ce o vrea sa imi vanda?” Parca ne e din ce in ce mai greu sa acceptam ca altora le pasa de noi “pe gratis”.
Unora le place sa ofere, sa ajute. Insa eu cred ca o fac tot dintr-o nevoie personala. Poate fi nevoia de a se simti importanti, nevoia de a da inapoi ceva ce au impresia ca au primit, nevoia de a se simti mai buni, nevoia de a conta, nevoia de a fi iubiti sau nevoia de a vedea un zambet.
Ne-am obisnuit sa privim totul ca pe o tranzactie, insa ne scapa ceva: uneori, desi ceilalti ne ofera lucruri, ei au de castigat si fara ca noi sa le dam ceva in schimb. Sentimentul de a fi ajutat pe cineva care probabil ca nu va putea returna vreodata serviciul este sublim. Si daca stai sa cauti, vei gasi intr-un astfel de gest si recunostinta si, foarte probabil, si o bucata din sufletul celui care ti-a oferit ceva.
“Tu spui, liniÅŸtit: “adevărâ€.
Ei se uită la tine şi tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educaţi
întreabă: “Cât costă?â€
Tu le arăţi mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul de mult
şi, nedumeriţi, dau să plece.
Tu alergi ÅŸi le spui: “speranţăâ€.
Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
încă o dată: “Cât costă?â€
Iar tu nu ÅŸtii ce valoare are speranÅ£a. Åži taci.”
1. Vladimir a scris un post super tare despre problema focusarii. Iar “focusare” este unul dintre cuvintele cu care as putea sa imi etichetez anul profesional care tocmai se incheie. Printre altele, 2008 a fost anul in care am invatat ca a face mai multe inseamna de fapt a face mai putine. Am reusit sa imi restrang focusul destul de mult si, mai ales, am reusit sa ma abtin de la a porni multe alte proiecte. Inca mai am de lucru, asta-i cert, insa sunt increzator.
2. Dorin il prezinta pe Convertor cel Mic. E atat de simplu si de misto incat mi l-am bagat in bookmarks chiar daca il voi folosi cel mult o data pe luna.
3. “Cu toate ca cele doua aeroporturi internationale din Bangkok au fost puse in stare de urgenta pentru cateva zile, ca toate ca peste 350.000 de turisti straini au fost blocati in Thailanda, cu toate ca s-au batut oamenii pe strada, ultima edititie din 2009 a Schimbului de Carti nu a fost anulata.” sau de ce imi place mie de Mihnea. :)
4. “Cred ca cel mai bun sfat pe care un â€tanar antreprenor†il poate primi de la un mentor este : incepe acum! De greseli oricum nu scapa nimeni, de pierderi am avut si vom avea parte in continuare. Secrete nu exista. Smecherii sau ponturi ? Sunt fictiuni.” la Alex, despre tinerii antreprenori.
5.Noro a dat drumul la Kuantero. Brass balls, Noro. :) Indiferent de rezultate.
6. Treceti pe la Ionut. Va spune el cum e cu puterea. :)
7. Si filmuletul cu care am terminat prezentarea de vineri, de la ASE:
Poate ca e si vina noastra ca nu le spunem oamenilor mai des ca treaba asta cu antreprenoriatul nu e chiar cum isi imagineaza ei. Dintr-un articol mai vechi, scris de mine acum un an si ceva:
1. Antreprenoriatul nu inseamna neaparat firme cu sute de angajati si milioane de euro cifra de afaceri. De fapt, de cele mai multe ori, nu inseamna deloc asta.
2. Antreprenoriatul nu presupune neaparat timp liber si bani venind gramada. Ba chiar, de multe ori, mai ales la inceput, inseamna mai multa munca decat un angajat si mai putini bani decat salariul mediu pe economie. Iar asta se intampla fiindca a fi antreprenor inseamna, printre altele, a avea un vis, o tinta. Iar ca sa ajungi acolo (ai impresia ca) ai putea face orice. Inclusiv sa investesti 90% din timp si bani si sa iti asumi riscuri.
3. In majoritatea cazurilor, antreprenorii nu obtin finantari pentru a isi lansa un start-up. Si nici nu au banii necesari. Pornesc de la zero si singurul lucru pe care il pot vinde si exploata e o viziune, un vis, o proiectie. Iar ca sa poti vinde asta, trebuie ca mai intai tu sa crezi in acel vis.
4. A fi antreprenor si a porni pe cont propriu nu este cea mai buna cale. E doar o alternativa la “a fi angajat”. Pentru 95% dintre oameni, a fi angajat e varianta preferata iar, in cazul asta, cei multi nu-s neaparat si cei prosti.
5. Antreprenoriatul inseamna, cel putin in primele faze, instabilitate. Psihica, financiara, morala.
6. Cand faci antreprenoriat nu iti cumperi costum ca sa “dai mai bine” in oglinzi inalte. Oricum vei sta mai mult pe burta iar majoritatea timpului te vei scutura de praf. Asteapta-te sa cazi de multe ori. De MULTE ori.
7. Atunci cand cazi, ar fi bine sa fii capabil sa te ridici singur. Nu va fi prea multa lume care sa se agite in jurul tau. Cei ce nu te inteleg se vor bucura (unii dintre ei inconstient) fiindca, in mintea lor, au mai gasit o scuza pentru a nu face nimic. Cei ce te inteleg probabil ca sunt la fel de ocupati ca tine cu scuturatul prafului.
8. Daca te astepti ca cei din jurul tau sa creada ca vei reusi ai nimerit in lumea gresita. Ai ceva de demonstrat iar asta e unul dintre punctele in care oratoria nu ajuta prea mult.
9. Uneori e nevoie de luni si ani de munca pentru ca cineva sa observe macar ceea ce faci. “Calitatea inseamna a face totul cum trebuie, atunci cand nimeni nu se uita (H.Ford)”. Iar la inceput nu se uita nici naibii. In stransa legatura cu asta, cineva dadea o definitie a PR-ului acum cateva zeci de ani: “PR-ul inseamna a face ceva exceptional si a vorbi despre asta”. Mare atentie la topica! Fa ceva extraordinar si abia dup-aia vorbeste despre ceea ce ai facut. E okay sa vorbesti despre ce vei face, insa nu te astepta ca lumea sa considere ca ai facut-o deja.
10. Antreprenoriatul e un drum, nu o destinatie. Nu momentul in care ajungi la destinatie va arata cat de bun esti, ci ceea ce faci pe drum.
