Nu ma pricep la politica. Si, sincer sa fiu, in momentul asta nici nu vreau sa ma pricep. Probabil n-am trait inca suficient pentru a intelege importanta politicii. Si mi-e bine asa. Cred foarte tare in faptul ca fiecare dintre noi, daca ar vrea, ar putea schimba in bine mai multe lucruri decat ar putea schimba politica romaneasca. Poate ca gresesc, insa cred in asta. De aceea, putinele momente in care am scris despre politica au fost mai degraba dovezi de prietenie decat convingerea ca ar schimba ceva.
Am urmarit campania din Statele Unite mai atent decat am urmarit vreodata vreo campanie politica din Romania. Nu am scris pana acum fiindca toata lumea a facut-o, iar eu incerc mereu sa ma feresc de trend-uri, am dezvoltat chiar o alergie la ele. Cumva, mi se pare ca de cate ori o mare masa de oameni merge intr-o directie, eu ar trebui sa o iau invers sau macar sa stau pe loc. Nu stiu daca e bine, dar despre asta am sa scriu alta data.
Barrack Obama a creat o miscare din care mi-as fi dorit sa fac parte, o speranta pe care, american fiind, nu as fi refuzat-o. De altfel, multi dintre romanii care stau pe net l-ar fi votat, daca ar fi fost americani.
Desi e politician, Obama nu a facut numai o campanie, a creat o cauza. Americanii, ca si romanii, nu aveau nevoie de un politician mai bun, nu aveau nevoie nici macar de un om care sa conduca mai bine tara. Ei aveau nevoie de un lider.
Si romanii ar avea nevoie de unul. Macar de unul. Iar dupa ’89 eu nu imi amintesc sa fi vazut la televizor nici macar un politician care sa imi inspire altceva decat mila. Nu exista nici macar un lider. Politicienii nostri n-au avut si nu au pic de carisma, sunt fazi, lipsiti de personalitatea care poate trezi constiinte, lipsiti de demnitatea care poate inspira oameni. Nu transmit nimic, iar romanii ar avea nevoie, acum, mai mult decat oricand de un om in care sa creada, un om care sa-i inspire.
Ce ar trebui sa invete politicienii romani de la Obama este ca lumea vrea sa voteze oameni, nu politicieni. Nu politicienii ne lipsesc noua, d’astia avem destui. Ne lipsesc liderii, oamenii care sa trezeasca ceva in noi. Dati-ne un Om si-l vom vota. Sau dati-ne macar iluzia unui om. La cat de disperati suntem, ne-am multumi si cu o speranta.
*ii rog pe istetii care aveau de gand sa inceapa cu comentariile politice sa se abtina. Nu ma intereseaza, asa ca daca aveti ceva de zis, va rog sa ramaneti pe subiect; dau ban-uri.
Hai sa facem un exercitiu. Va intreaba maine cineva “cine sunteti?”. Ce ii raspundeti, in afara de nume? Dar voua ce va raspundeti?
(mi-ar placea sa vad niste raspunsuri, insa nu e obligatoriu; important e sa va ganditi la asta si sa vedeti, ca si mine, daca puteti da un raspuns si daca raspunsul va place)
Mai exact, din cartea Lidero, scoasa de Money Express. O carte destul de buna, ce contine interviuri cu vreo 10-12 antreprenori romani. Bine, unii sunt cam manageri si n-au fost in viata lor antreprenori, insa exista cativa care chiar zic chestii misto. Ca de exemplu:
1. Intrebare: care a fost cea mai mare criza prin care a trecut compania dvs?
Dinu Patriciu: “Viata unei corporatii este o chestiune de criza. Criza de crestere, criza de dezvoltare, criza de lichiditati, de supralichiditati… Niciodata nu operezi liniar.”
2. “Diferenta principala dintre antreprenor si manager este aceea ca antreprenorul intelege ceea ce spune clientul si ii traduce managerului mai departe: “Cam asta ar fi directia in care sa mergem cu totii”. Dupa care managerul va veni si va ordona ideile alea si le va pune sa functioneze in conditii optime. De aceea o intreprindere care-si propune o crestere de 5-7% pe an – de o singura cifra – va fi condusa foarte bine de un manager. Poate si una care creste cu 15-20% pe an va putea, dar una care-si dubleaza puterile in fiecare an? Nu mai are nicio legatura – managerii nu au o carte, o scoala pentru asa ceva. Acolo trebuie sa vina altcineva…” – Dan Viorel Sucu, Mobexpert
3. “Elementul vital al leadership-ului e atitudinea de invingator. Trebuie sa spui: “OK, dar de ce sa nu fim acolo, in fata?”" – Florin Talpes, Softwin
- Cu mandria din vocea lui Sorin, cand mi-a aratat o domnisoara in rochie neagra si mi-a zis: “O vezi? E fiica mea.” Si ma gandeam ca mi-ar placea sa ajung intr-o zi sa simt asta. Nu mandrie, ci acea mandrie.
- Cu un respect profund pentru oamenii care au cantat acolo. Cu cat ati cantat mai prost, cu atat va respect mai mult ca ati urcat pe scena. Aveti un tip de curaj pe care eu inca nu l-am gasit. Sincere felicitari.
- Cu zambetul meu in oglinda de la toaleta Coyote Cafe atunci cand, dupa ce mi-am dat cu apa pe fata, am inteles in sfarsit ceea ce un foarte cunoscut “om de cultura” imi spunea acum cateva luni: “Domnule Rosca, stiti, eu socializez excesiv in timpul saptamanii, iar in weekend-uri nu vorbesc cu nimeni, ca sa ma purific.” Atunci am ras, acum doar zambesc.
- Cu expresia de om convins pe care o avea taximetristul cu care am plecat spre casa. Imediat ce am urcat, inainte sa apuc sa ii zic unde vreau sa merg, s-a intors spre mine si mi-a zis pe un ton complice, facand semn cu capul catre o masina care tocmai trecuse pe langa: “Ii vedeti pe astia nehotaratii? Sunt cei mai periculosi! Feriti-va de ei.”
Aparent, un sfat bun. Problema e ca, din cate imi dau eu seama, putinii oameni care reusesc sa se fereasca de toti nehotaratii din jurul lor se aleg, cel mult, cu statutul de antisociali.
1. Know-How – Ram Charan (pe bookblog) 2. Formula fericirii – Stefan Klein (foarte tare) 3. Concediaza-ti seful (manuscris, n-am voie sa zic mai multe inca) 4. De ce iubim femeile – Mircea Cartarescu (mai okay decat ma asteptam) 5. Marketing direct pe intelesul tuturor – Drayton Bird (pe bookblog)
1. Duminica asta (2 noiembrie) sunteti invitatii mei (speciali) la Schimb de Carti Bucuresti. Numele scriitorilor, ora si locul le gasiti pe Schimb de Carti
2. Duminica viitoare (9 noiembrie) organizam BookTalks 2. Intrarea se face doar pe baza de invitatie. Detalii aici.
3. Din cartea “Business Minds”:
- Domnule Mintzberg, ce intrebari ati dori sa le puneti tuturor managerilor lumii, daca ati putea?
- Faceti lumea un loc mai bun? Oamenii cu care lucrati cred acest lucru?
4. Serialul “Rousseau si oamenii stricati de societate”. Episodul Marian Pop.
