Andrei Roșca

bookblog.ro nu a castigat la singura categorie la care ne-a fost permis sa participam: Bloguri Corporate. Imi pare bine insa ca premiul nu s-a acordat nimanui, adica nici altcineva nu a castigat la acea sectiune. Mie chestia asta imi spune multe lucruri. [...] Un lucru e clar: daca bookblog.ro ar fi fost net superior tuturor concurentilor, am fi castigat. Deci va trebui sa fim si mai buni decat suntem. Nu-i problema, se face. [articolul intreg, aici]

Bineinteles, e o parte din textul pe care l-am scris acum un an, dupa Internetics 2007. Anul asta tocmai am castigat, la categoria Arta si Cultura. Din lista de participanti, la nominalizari a mai ajuns doar Liternet. Insa doar la nominalizari. :)

Felicitari echipei, multumim celor care citesc bookblog si ne-au ajutat cu sugestii, ajutandu-ne sa fim mai buni, si multumim juriului.

Pentru cei care nu stiu, Internetics este “singurul festival din România care premiază eficienÅ£a pe Internet.”

“Un juriu format din oameni de marketing din România, strategi, oameni de media, consultanÅ£i de brand ÅŸi specialiÅŸti în online va premia cele mai eficiente web-site-uri, afaceri online ÅŸi strategii de comunicare online.” [sursa]

Expertii in toate sunt, de fapt, experti in nimic. Cu cat pretindem ca stim mai multe lucruri, cu atat dovedim de fapt ca intelegem mai putine. Daca v-as spune acum ca sunt expert in marketing, poate ca unii dintre voi m-ati crede, din bunavointa. Nici n-ar trebui neaparat sa va demonstrez, unii dintre voi mi-ati acorda increderea voastra si poate ca ati apela la mine cand ati avea nevoie de un specialist.

Dar daca v-as spune ca sunt expert in marketing si lucrez si ca mecanic auto, ba chiar sunt cel mai bun mecanic auto la care ati putea apela? Daca, pe langa faptul ca sunt expert in aceste doua domenii, as da consultanta in imobiliare, ati veni la mine pentru a va ajuta sa va vindeti apartamentul? Sigur, unii dintre voi, cei cu un suflet naiv de bun s-ar gandi ca pana la urma si da Vinci era pasionat de domenii variate si ca, cine stie, poate ca in sfarsit, la 200 de ani dupa Napoleon, istoria se va repeta.

Intrebarea de baza este, insa: daca ati avea nevoie de un specialist in imobiliare, ati apela la unul care studiaza in paralel marketing, mecanica si imobiliare, sau la unul care de ani de zile face numai tranzactii cu apartamente si terenuri?

In business, asta se numeste defocusare. Adica nu mai esti focusat, concentrat pe ceva anume. Si cand iti imparti resursele (in primul rand timpul) intre mai multe activitati, nu vei putea niciodata sa ajungi la acelasi nivel de dezvoltare cu cineva care se straduieste sa fie cel mai bun intr-un singur domeniu.

Okay, e principiu de marketing, de business, il stiam de ani de zile, nu-i rocket-science. Intrebarea care ma tot chinuia e alta: de ce unii dintre noi, la nivel personal (dar si profesional) se incapataneaza sa para (in ochii lor sau ai altora) experti in sapte mii de lucruri?

Da, avem preocupari diverse, ne luam aparate foto de zeci de milioane si ne-ar placea sa fim intr-o zi fotografi profesionisti. Scriem, si uneori ni se pare ca scriem chiar bine, am putea fi scriitori intr-o zi. Intr-o alta zi, in timp ce mazgaleam ceva pe un servetel, in timpul unei ore plictisitoare de matematica, ni s-a parut ca avem talent la desen. Cine stie, poate intr-o zi vom fi pictori. Primim trei comentarii la un post si ne imaginam bloggeri profesionisti. In mod cert, intr-o zi vom trai din asta. Nu ne-am dorit intotdeauna sa lucram ca web-designeri, dar uite ca parca ne pricepem si la asta, hai sa ne specializam in site-uri.

Sa ne ce? Specializam? Pai…suntem deja specializati in vreo 20 de domenii. Doar ca in fiecare domeniu exista cel putin unul care e de zece ori mai bun decat vom putea noi fi vreodata. Fiindca de ani de zile, el se concentreaza pe un singur lucru. Si, indiferent de nivelul de la care incepi, perseverenta te poate duce la excelenta.

Deci a ne defocusa, sau a uita sa ne focusam e gresit. Stiam asta. Intrebarea era: totusi, de ce unii dintre noi continua sa o faca? Pana acum, se pare ca pentru mine raspunsul era prea simplu. Or, nu-i asa? intrebarile complicate au nevoie de raspunsuri complicate. Not!

Suntem defocusati fiindca ne cautam pe noi. Odata ce am decis care ne este focus-ul, am ajuns in sfarsit sa avem conturata in minte silueta vaga a omului care ne-ar placea sa fim.

1. Am fost saptamana trecuta invitat la doua evenimente si ambele mi-au placut. Unul a fost lansarea Prodigy, agentie in care sunt implicati Manafu, Aela si Dorin. Suna bine, astept cu interes primele proiecte. Al doilea (de fapt, primul in ordine cronologica) a fost lansarea AiGrijaDeTine.ro, un concept superinteresant din punctul meu de vedere. Lansat de Kinecto, pentru Garnier.

2. Un interviu cu caricaturistul (si nu numai) Ion Barbu. Realizat de colegul meu, Silviu Man. Foarte tare! Prima parte aici, a doua urmeaza.

3. Mihnea a facut un filmulet si a scris si cateva randuri pentru cei care vor sa vada cum arata Thailand Book Expo. :)

4. Cea mai frumoasa fata, la Bradut

5. O carte de neuropsihologie, “Formula fericirii”, scrisa de Klein. Geniala. De la cea mai profesionista editura din Romania, cea care intotdeauna (da’ intotdeauna!) isi plateste partenerii si cu care n-am avut niciodata (da’ chiar niciodata) probleme. Sa o numim, generic, Humanitas. Cat mai exista, ca dup-aia…

6. Un interviu cu Oprescu care mi s-a parut foarte tare. Nu l-am votat, insa pentru interviul asta aproape il iert ca e implicat in politica. Aproape!

“Nu, acuma s-au inversat lucrurile. Nu mai am de ce să mai întârzii la întâlnirile cu fetele. ÃŽnainte treceam să fac un duÅŸ. ÃŽnainte… iar pentru acum încerc să-i Å£in cât mai aproape de ora la care m-am întâlnit.[...] Eram repezit atunci cu întâlnirile, că n-avea nici ea timp, nici eu timp, fie că eram pe la facultate ÅŸi avea ore, avea seminarii ÅŸ.a.m.d. ÅŸi schiÅ£ele de dragoste se consumau în diverse locuri, sigur, acoperite cu morala socialistă Å£inută în frâu…” [interviu complet]

7. Un post scris acum un an de zile. 1 an mai tarziu :)

Tot cu Adi si cu Dragos, despre:
- cum scade timpul liber
- lectura ca trend
- garduri inalte si spatiul dintre scanduri
- saluturi in tren
- cutremure
si semne de normalitate.

Ca sa identificati:
- Incepe sa povesteasca Adi despre Dinescu.
- Ala cu “lumi diferite” sunt eu.
- Ala cu Lapusneanu e Dragos.

[display_podcast]

14-22 octombrie

De ceva vreme, asa cum probabil ati observat, nu se mai pot cumpara carti direct de pe bookblog, nu mai avem parteneriat cu o librarie online. Noi ne-am tot gandit la variante de colaborare, insa datorita faptului ca mai multe librarii online si-au exprimat dorinta de a face un parteneriat cu noi, fiindca nu vrem sa suparam pe nimeni, dar si pentru ca ne dorim sa alegem partenerul cel mai bun atat pentru noi cat si pentru cititorii bookblog, ne-am gandit sa organizam o mica licitatie sau, daca vreti, haideti sa ii spunem concurs.

Astfel, de astazi (14 octombrie) si pana miercurea viitoare (22 octombrie), asteptam pe andrei[at]bookblog[punct]ro cate o oferta din partea librariilor online care ar fi interesate de un parteneriat pe termen lung cu bookblog.

Mailul ar trebui să conţină:

1. o prezentare de cel mult 3-4 randuri a librariei online (daca ne cunoastem deja, puteti sari acest pas; daca nu ne cunoastem, ne intereseaza in primul rand cu ce se diferentiaza magazinul vostru de alte librarii online, de ce este deosebit)

2. cateva date tehnice importante (trafic, nr. de comenzi onorate in medie in fiecare zi si orice mai considerati important; vrem sa ne facem o idee despre cat de dezvoltata este libraria, insa nu este un criteriu eliminator; adica puteti fi mici si rai :) )

3. propunerea de parteneriat (adica acea oferta clara, concisa, directa, de nerefuzat pentru noi. Ceva de genul: noi v-am putea ajuta in felul asta si am vrea ca voi sa ne ajutati asa…; E cea mai importanta parte a mailului, este criteriul principal pe baza caruia vom lua decizia. Vrem un USP. Nu e obligatoriu sa va limitati la variantele traditionale de genul “x% comision din fiecare carte vanduta” si noua ne-ar placea un partener care sa includa in oferta si ceva care ii ajute direct pe cititorii bookblog. Sincer, ne-ar placea o oferta care sa ne ia prin surprindere si sa ne deranjeze ca nu ne-am gandit noi la ea inainte.

Si, evident, vrem un partener de care sa fim mandri. Adica ne dorim ca cei care citesc o recenzie pe bookblog sa stie ca isi pot comanda cartea de aici si ca nu vor avea parte de complicatii, ci de un serviciu care sa ii faca sa zambeasca.

Important: toate e-mailurile primite raman 100% confidentiale, nu vom publica nici macar numele librariilor care ne-au trimis propuneri. Insa la sfarsitul acestui “concurs” vom anunta pe bookblog partenerul cu care am ales sa lucram. Toate mailurile vor primi raspuns.

Noi am deschis usile, acum e randul vostru.

[postat initial aici]

Am facut cativa ani programare. Mai mult de curiozitate, ce-i drept. Am trecut in vreo 2-3 ani prin Pascal, C++, Delphi, Javascript si m-am oprit un pic mai mult asupra ActionScript-ului din Flash. Am uitat deja mare parte din sintaxe, poate in actionscript as mai fi in stare sa mai scriu cateva randuri, insa cam atat. A fost distractiv. Pe de-o parte, mi-am dat seama ca pentru a ajunge un programator bun e nevoie de multa munca si de multe nopti nedormite. Suficient de multe ca sa ai nevoie de o pasiune pentru a rezolva “problema”. :)

Pasiune care mie imi lipsea. Sau, mai degraba, era canalizata in alte directii. Insa schemele logice care stau la baza oricarui program mi-au ramas fixate in minte atat de bine incat uneori ma sperie pana si pe mine. Nici nu vreau sa imi imaginez cate dintre problemele de care m-am lovit ar fi ramas nerezolvate daca nu le-as fi putut traduce in scheme logice. M-au ajutat mult. Uneori, in timp ce cineva imi descrie o problema, simt ca as putea scoate un pix si desena pe servetelul din fata mea fiecare decizie care trebuie luata astfel incat sa se ajunga la o solutie. E ca o harta.

Din pacate, mai exista Problema. The one! Faptul ca, oameni fiind, avem sentimente. Si ca, intr-un mod neasteptat de incomod, din cand in cand si altii le au pe ale lor. :) Era o vreme cand credeam ca, cel putin in plan teoretic, ar fi posibil ca un om ajuns aproape de sfarsit sa isi deseneze pe cateva topuri de hartie cursul vietii, sub forma unei scheme logice. Daca m-as fi dus la facultate, in anul 3 as fi cunoscut-o (sau nu) pe Maria, doi ani mai tarziu as fi sunat-o (sau nu) si as fi avut curaj (sau nu) sa o invit la un film. Care ar fi putut sa fie bun, sau nu. Doar ca nu m-am dus la facultate, si deci nu am cunoscut-o pe Maria, insa am ajuns sa ma angajez la firma X, unde as fi putut sa respect toate regulile, ceea ce m-ar fi putut duce la promovare (sau nu). Insa am ales sa nu le respect, ceea ce m-a condus la un alt sir de 20.342 de decizii pe care aveam sa le iau in urmatorii 50 de ani.

Unele mari, altele mici, unele ducand la un drum infundat, altele conducandu-ma incet dar sigur fix catre locul in care am ajuns astazi. Eram destul de mandru de ideea pe care o aveam. Teoretic, s-ar putea face. Sigur, ar dura enorm, ar trebui sa iti amintesti lucruri, sa verifici alternative si, in cazul in care cineva ar reusi sa duca asta la bun sfarsit, s-ar putea dovedi o actiune inutila. Mai ales ca ar ajunge la un moment dat la a isi desena deciziile pe care tocmai le ia, iar asta, va garantez, e supremul act de masochism.

Care e problema (teoretica) a ideii de mai sus? Ca, asa cum savant concluzionam mai sus, nu toate deciziile pe care le luam sunt rationale, nu toate sunt logice. Calculatoarele stiu una si buna: 1 = adevarat, 0 = fals. Oamenii insa au vazut un unu, au vazut si zeroul, si s-au gandit ca, la naibii, ar putea sa le uneasca. Si acolo unde calculatoarele sunt obligate sa ia decizii, oamenii nu trebuie decat sa se situeze pe o dreapta, mai spre 1 sau mai spre 0, dupa cum li se pare lor ca e mai bine.

Unii ar numi asta frica de asumare a responsabilitatii, altii ar spune ca lumea in care traim nu e formata doar din alb si negru, ci din nuante de gri. Pentru mine e doar o realitate pe care invat sa o accept. Si daca nu m-as regasi si eu, din ce in ce mai des, in pozitia ingrata de a recunoaste ca unele dintre deciziile pe care le iau n-au nicio treaba cu ratiunea, in mod cert m-as arunca sa ii judec pe cei din jurul meu. Din fericire, am descoperit in mine un cobai foarte bun pe care sa experimentez toleranta. Si presimt ca pana in momentul in care voi ajunge in sfarsit sa il tolerez pe asta, intre mine si un maestru budist singura diferenta va ramane tunsoarea.

***in stransa legatura cu programarea, Bobby anunta un proiect care mie imi suna foarte bine si despre care stiam, din auzite, de la Vladimir. Aflu acum ca sunt implicate si Yahoo, uberVu si Adobe. Aflati si voi. :)

Bai, ce voce are tipa asta! Am dat de ea pe youtube acum vreo 2 luni, o urmaresc de atunci. Uite asta e unul dintre putinele motive pentru care youtube fucking* rules. Fiindca ofera oricui sansa sa arate ce poate. Si unii chiar pot. :)

Ah, da, tipa e romanca. :)

*pardon my french; oare tre’ sa etichetez postul asta si cu politically incorrect ? :p

1. Ne place sa ne pacalim ca nu avem timp cand, de fapt, adevarata noastra problema este ca avem prioritati si nu ne multumim cu a face putin. “Nu am timp” e doar o scuza proasta, in timp ce “nu am timp de tine” e un exercitiu de sinceritate. [articol complet]

2. Despre Banca Carpatica (ma scuzati) sau cum sa iti satisfaci clientii in cativa pasi simpli.

3. Costin si Horia fac logo-uri de poveste. Am lucrat cu ei, vi-i recomand.

4. Octav is born again. :)

5. Prietenia dintre două tipe e ceva utopic. Prietenie sinceră e pleonasm. Prietenia între un EL şi o EA este posibilă măcar la un nivel ipotetic. [articol complet]

6. Realitatea apartine consumatorului, iar consumatorul are dreptul sa aleaga. Vrem sa primim produse adecvate nevoilor noastre, vrem sa ne bucuram de fiecare minut folosit. Daca vrei sa ajungi sa spui ceva, invata sa ma convingi sa te ascult. [articol complet]

7. Am primit o leapsa de aici. Guys, mersi frumos, dar eu am anuntat acum multe luni ca nu voi mai prelua lepse pe blog. Oricum, ideea lepsei e misto. Chiar, poate va faceti un pic de timp sa vedeti si voi ce e cu Premiile Ioan Chirila. Eu i-am sustinut si anul trecut, mi se pare ca merita.

8. Sper ca n-ati ratat recenzia scrisa de Bobby pe(ntru) bookblog. Bobby, daca te plictisesti de Yahoo zi-ne ca te luam la bookblog fara probleme. :p

Episodul 2, invitat special Dragos Butuzea. Ca sa nu va pierdeti in voci:
- cel care incepe (Ma gandeam, apropo de asta…) e Adi.
- “Tu esti sigur ca d’asta ies?” sunt eu.
- cel care “isi aduce aminte ca a lucrat mai demult la stat…” e Dragos. :)

O scurta lista cu subiectele atinse:
- cum ajungem să protestăm
- mediatizarea unei acţiuni nu înseamnă neapărat că acţiunea a fost eficientă
- nu poţi schimba sistemul dintr-o dată, însă poţi să schimbi oameni din jurul tău
- este nevoie de idealism pentru a crede într-o schimbare

[display_podcast]