Andrei Roșca

Zic sa veniti. :)

“N-o duceam prea bine din punct de vedere financiar si am devenit constient de asta pe masura ce am crescut. Am descoperit, privind inapoi in copilaria mea, ca nu aveam foarte multe bunuri materiale, dar nu am fost niciodata saraci. Am fost de cateva ori lefter in viata, dar niciodata sarac.” – Hyrum Smith

Cred ca are mare dreptate tipul asta, e o diferenta imensa intre a nu avea bani si a te simti sarac. Stiu destui oameni care nu o duc excelent cu banii dar nu i-am auzit niciodata plangandu-se de saracie. Iar a fi capabil sa nu te plangi intr-o tara ca asta e mare lucru. Stiu destui oameni care poate isi doresc mai multe si nu pot avea, insa asta nu ii opreste sa viseze.

Despre cei din urma, multa lume spune ca sunt inconstienti, naivi si cu capul in nori. Eu cred ca sunt mai constienti de ei decat multi dintre cei care ii acuza. Macar ei stiu ce vor si atunci cand “le e foame” isi permit sa isi doreasca si altceva decat sa manance. Ma intreb cati dintre cei “cu bani” ar mai avea putere sa isi doreasca o vila in Pipera daca maine nu ar mai avea ce sa puna pe masa.

In cazul in care urmariti BasicMarketing.ro si altfel decat printr-un RSS reader, ati observat deja ca saptamana asta s-au produs doua schimbari. Pe scurt, si eu si Ionut ne-am retras din “pozitia” de resident-writers. Am sa vorbesc doar pentru mine, probabil ca va scrie si Ionut despre asta.

A fost o miscare naturala, pe care o aveam in minte din momentul in care am lansat BasicMarketing. Este un pas din strategia pe termen lung a site-ului, asa cum a fost ea gandita initial. In primul rand, am vrut sa ajut la cresterea blogului si prin continut, sa imprim un format de articol care sa insemne mai mult decat un post tipic de blog. Cred ca am reusit si sunt foarte multumit de continutul actual al blogului.

Din punctul meu de vedere, este de departe cel mai bun blog de marketing de la noi, targetul principal ramanand studentii si, daca vreti, marketerii wanna-be. De fapt, despre asta e vorba, despre “basic marketing”. E nevoie sa stim bazele ca sa avem pe ce construi.

In al doilea rand, am asteptat sa gasesc oamenii potriviti, resident-writers care ar putea pastra calitatea continutului cel putin la nivelul de pana acum. Din nou, se pare ca am ajuns la o formula buna.

Asadar, in locul meu si al lui Ionut au intrat (in ordine) Dragos Ilinca si Adina Aldea. Ei s-au alaturat echipei deja existente: Ovidiu Miron si Cristina Murgoci.

Ambii au experienta in marketing. In plus, Dragos Ilinca este co-fondator si asociat in agentia de marketing Metromind si co-fondator al uberVU. Adina e asistent universitar in Iasi, la Facultatea de Stiinte ale Comunicarii, coautor al unei carti si a lucrat ca PR Executive la o revista. Cititi mai multe pe paginile lor personale de pe BasicMarketing.

Cum spuneam, pentru mine a fost o miscare naturala dar si necesara. Din acelasi motiv am ales sa nu ma implic ca autor pe empower.ro. Probabil vor mai fi cateva astfel de decizii in urmatoarea perioada, e parte dintr-un proces de restrangere a focusului. Incerc sa ma concentrez si mai mult decat pana acum pe bookblog.ro si tarabacucarti.ro.

Putini sunt cei carora le pasa ca tu aproape ai rezolvat o problema, ca acum 2 ani aproape ai devenit milionar in euro, ca aproape ai reusit sa semnezi un contract sau ca aseara, inainte sa inceapa meciul, aproape ai reparat televizorul. Intre “am reusit” si “mai aveam putin” e o diferenta mare, la fel de mare ca intre locul intai si doi. Si totusi, ne camuflam esecurile in lupte pe care aproape le-am castigat. Uitam ca, de obicei, nu prea se puncteaza incercarile.

Cum ar fi sa vina cineva si sa iti spuna: uite, stiu ca ai cerut un Mercedes negru, decapotabil si ca…asta nu e tocmai negru si nu e nici tocmai decapotabil. In plus, ii lipseste si o roata. Dar, hei uite! Are doua scaune negre, de piele, 2 portiere care se inchid perfect, schimbator de viteza automat iar cele 3 roti au toate jenti de 19″! Cam cum ar fi?

“Am incercat sa facem o masina super-tare. Aproape ne-a iesit! Uite, mai scadem doua mii de euro din pret si ii mai pui tu o roata cand iti faci timp.” Not! Cele mai multe lucruri valoreaza ceva doar in momentul in care sunt duse pana la capat. Degeaba ai o planificare excelenta, degeaba te-ai pregatit luni de zile, degeaba esti atat convins ca ai fi reusit. Pentru ceilalti, ceea ce ai facut tu valoreaza zero.

Ne atasam prea usor de lucruri si prea greu de oameni. Si parca si renuntam prea usor la ei. Prea putine sunt momentele in care alegem sa luptam pentru o relatie cu un alt om. Atat de putine incat pe baza exceptiilor se regizeaza filme si se scriu carti, iar noi le contemplam fascinati. Cand cineva ne dezamageste, voit sau nu, suntem prea ocupati cu riposta pentru a ne mai face timp sa incercam sa salvam relatia.

Apoi, parca prea suntem ocupati facand calcule si incercand sa ne dam seama daca ar trebui sa fim noi cei care fac primul pas sau nu, parca prea ne temem ca nu cumva sa dam semne de slabiciune si ne menajam ego-ul pana la atrofiere.

Avem o usurinta dureroasa cu care ranim, si serii intregi de tentative esuate de a ne cere scuze. Ne pricepem cam la orice, doar cu iertatul stam mai prost. Suntem in general flexibili cu principiile noastre; printre singurele momente in care simtim nevoia sa fim duri si de neclintit, sa ne demonstram “verticalitatea”, sunt cele in care am gresit si ar trebui sa ne cerem iertare. Fix atunci avem chef sa ne jucam de-a zeii.

BookTalks, un nou concept de eveniment cultural

1. Lansam un nou concept de eveniment cultural pornit de la ideea de lecturi publice. Editia pilot va avea loc pe 13 Iunie intr-un Club A plin pana la refuz, si il va avea invitat pe Ioan T. Morar. Mai multe detalii dam zilele urmatoare pe bookblog.ro. Se numeste BookTalks iar identitatea proiectului e semnata de agentia de publicitate Godmother. Pentru participantii Schimb de Carti si pentru persoanele foarte foarte speciale vor exista invitatii nominale care va garanteaza ca aveti loc in sala. Modereaza Silviu Man. :)

Seth Godin, Cartio si TarabacuCarti.ro

2. TarabacuCarti.ro lanseaza, in premiera in Romania si in stransa colaborare cu Editura Cartio, primul audiobook semnat Seth Godin, in limba romana. Se poate cumpara de aici. Zic sa va grabiti. :) Cu aceasta ocazie, TarabacuCarti.ro intra si pe piata de audiobooks. Multumim Cartio si mult succes in continuare.

Campanie cu ocazia zilei de 1 iunie

3. Avem o super-campanie inceputa cu ocazia datei de 1 iunie, cu ajutorul editurii Cartea Copiilor. Avem concurs pe empower, saptamana speciala pe OctavianPaler.ro, un final de concurs pe bookblog si un link prin care puteti sa cumparati celor mici niste super-carti. Promit ca va vor placea.

Schimb de Carti, din nou la TV

4. La ultima editie Schimb de Carti Bucuresti a filmat televiziunea Romantica. Intrati AICI, va uitati in dreapta jos dupa casuta cu video, aveti grija sa fie selectat Jurnalul Public din 2008-06-02 si dati pe la minutul 38-39. De la bookblog a vorbit Ralu si ii mai puteti vedea pe acolo si pe Adi (fost organizator) si Anca (participant-veteran). Imediat ce gasim o varianta de a face o captura video, il vom pune si pe youtube undeva.

Maine sunt la RadioLynx

5. Maine (miercuri) seara, de la ora 21:00, voi fi la RadioLynx, invitat de Bobby. Discutam despre planurile de world domination ale bookblog si voi anunta alte cateva lucruri in premiera. Puteti asculta online pe www.radiolynx.ro.

*apas “publish” cu senzatia ca am uitat ceva :)

1. Când, cum şi mai ales de ce a apărut bookblog-ul?

bookblog.ro a aparut in martie 2006, intr-un moment in care eu incepusem sa simt gustul blogosferei romanesti, blogosfera care abia incepuse sa se formeze. Am pornit bookblog fiindca am crezut (si cred inca) in puterea ideii de a ajuta oameni. Sigur, pentru unii poate suna a raspuns pe care ne asteptam sa il auzim intr-un concurs de miss, insa adevarul este ca ideea de a ii ajuta pe cei din jur poate fi privita si mai putin altruist: dam celor din jur lucruri, fiindca stim ca ni se vor intoarce, facem bine fiindca am observat ca, cel putin pentru noi, functioneaza.

Iar pentru a face asta, a recomanda carti a fost, pe termen scurt, cea mai buna (si mai aproape de mine) varianta la care m-am putut gandi. Sigur ca au mai fost si alte elemente care m-au facut sa aleg ca bookblog sa apara in formula asta. Cred foarte tare in conceptul de echipa. Echipa autentica, in adevaratul sens al cuvantului, nu doar oameni care sunt nevoiti sa lucreze impreuna. In plus, din cunostintele mele, bookblog a fost primul blog colectiv din Romania si unul dintre primele cu adevarat specializate pe ceva.

2. Au fost alte proiecte înainte de bookblog? (mă refer şi la blogosferă: înainte de bookblog intrasei în această “comunitate”?)

Da, se poate spune ca intrasem in aceasta “comunitate” . Asta in masura in care 15 oameni care se intalneau din cand in cand in offline si inca 100-200 care doar scriau pe un blog pot defini o comunitate. In ceea ce ma priveste, inainte de bookblog, a mai existat un singur “proiect” in zona de blogging, iar acela a fost blogul meu personal.

3. Cine este în spatele proiectului? Cine face parte din echipă (cum ai selectat echipa)?

La “cum ai selectat echipa” raspunsul nu poate fi decat de doua tipuri. Primul ar fi sa scriu o carte de cel putin 300 de pagini despre asta iar al doilea ar fi sa spun varianta scurta: “foarte greu”. Merg pe a doua varianta.

In ceea ce priveste prima ta intrebare, “cine e in spatele proiectului”, iarasi as putea vorbi 2 saptamani cel putin. Am sa incerc insa sa scurtez. E o echipa absolut extraordinara, formata din individualitati puternice si care, imi place sa cred, au inceput de ceva timp sa inteleaga si sa foloseasca in mod real principiile team-work-ului. Nu in ultimul rand, sunt oameni de o calitate umana mult peste medie. Si poate ca de aici de undeva vin si o parte din micile succese pe care eu le-am avut la bookblog: am avut parte de oameni verticali, cu valori, dedicati, cu o inteligenta si o cultura peste medie si pasionati. Ce altceva iti mai poti dori ca manager?

Din punctul meu de vedere, cel putin din ceea ce am vazut eu pana acum, bookblog.ro e cea mai tare echipa din online in momentul asta. Poate ca or mai fi si altii, nu neg. Dar daca exista, eu nu i-am cunoscut inca.

4. De ce crezi că aţi avut succes? (care sunt atuurile şi ce probleme aţi întâmpinat)

Aici e mai simplu. Stiu exact de ce si o zic in gura mare de doi ani. Doar ca sunt unele lucruri pe care multi nu vor sa le auda. Principalele motive sunt urmatoarele:

Suntem pasionati si credem foarte tare in ceea ce facem
Avem o echipa foarte buna
Avem un plan si un sistem care functioneaza
Stim ce inseamna marketing
Am muncit mult
Am intrat pe o nisa care era libera

5. Ce înseamnă proiectul “Schimb de cărţi”? ( şi ce înseamnă “Taraba cu cărţi”?)

Schimb de Carti e o serie de intalniri lunare, organizate de bookblog.ro, in 16 orase din Romania + (deocamdata) unul din afara tarii. Sunt intalniri informale, la un suc, unde pasionatii de lectura se intalnesc, socializeaza si schimba carti intre ei. E un loc in care ne intalnim fata in fata, in offline, cu prietenii, cu cititorii bookblog si, in general, cu oameni care au aceeasi pasiune: cartile. Despre cum se desfasoara si alte detalii puteti citi pe www.schimbdecarti.ro

TarabacuCarti.ro este o librarie online cu carti nou-noute si livrare rapida, la usa!, in peste 500 de localitati din Romania. Nu apartine bookblog.ro, este un proiect de sine statator, insa intre bookblog si tarabacucarti.ro a fost facut un parteneriat, zicem noi, natural. E normal ca in momentul in care recomanzi carti, sa oferi cititorilor si posibilitatea de a le cumpara.

6. Ce recomandări ai avea pentru administratorul unui proiect cultural online?

a. Sa creada in ceea ce face si sa o faca cu placere. Daca nu crede el, nu vor crede nici altii, iar daca altii nu cred, poate inchide proiectul fiindca singur nu va reusi sa faca mai nimic.

b. Odata ce s-a hotarat ce vrea sa faca si are increderea necesara, sa nu se opreasca. Proiectele online de la noi sufera din cauza inconstantei managerilor de proiect. Din punctul meu de vedere, abia cand ai incercat 2-3 ani de zile sa ridici un proiect si nu ai reusit, poti spune ca nu va functiona. Cand dupa doar 2-3 luni schimbi strategia, ai o problema.

c. Sa nu fie scriitor sau poet. Daca totusi e scriitor sau poet, sa uite asta in momentul in care se decide sa faca un proiect online. De ce? Din multe motive, dar in primul rand din cauza orgoliilor care exista in zona de cultura. Pe online nu-si au locul, iar cei care se lasa stapaniti de ele reusesc cel mult sa fie penibili. In plus, e greu sa te concentrezi pe mai multe lucruri in acelasi timp iar scrisul si managementul proiectelor online sunt lucruri diferite. Evident, nu e imposibil, nimic nu e. Insa eu cred foarte tare in specialisti, nu cred in oameni buni la toate. Mi se pare ca, de fapt, nu-s buni la nimic.

Tocmai din acest motiv, cred ca scriitorii trebuie sa scrie, managerii sa managerieze si oamenii de marketing sa vanda. Bineinteles, asta daca vrei sa ajungi foarte sus. Daca te multumesti cu a face lucruri “suficient de bine” atunci poti sa le faci pe toate in acelasi timp. De fapt, din aceasta nevoie de concentrare si specializare, apare si necesitatea existentei unei echipe in care fiecare sa faca ceea ce se pricepe sa faca.

7. Citeşti literatură pe net? (dacă da: ce autori urmăreşti?)

Nu prea stiu ce inseamna “literatura pe net”. Citesc multe bloguri, unele dintre ele scrise foarte bine. Poate insemna asta literatura? Daca da, atunci citesc. Nu citesc insa texte foarte lungi pe net, adica n-as citi un roman, de exemplu. Singurele texte mai lungi de o pagina A4 pe care le citesc online sunt articolele de specialitate, marketing sau management.

8. Cum vezi proiectul ROcultura în viitor?

Vezi punctul 6. Daca ROcultura nu respecta conditiile de acolo, eu cred ca indiferent care sunt oamenii ce vor scrie pe site, proiectul va muri in urmatoarele 2-3 luni, cel mult. Daca ROcultura respecta toate conditiile de acolo, atunci are intr-adevar sanse sa evolueze, sa stranga in jur o comunitate si, de ce nu?, sa scoata bani.

**interviu realizat cu Andrei Ruse, pentru ROcultura.

Articolul vine ca o continuare la Adevăruri neplăcute despre antreprenoriat (1-3)

4. Nu poti de unul singur

Da, sigur, impossible is nothing. Imposibilul nu exista decat in mintea noastra. Suna bine si frumos. Insa daca la nivel de exprimare e perfect corect, mergand putin mai in profunzime, declaratia e cel putin superficiala. Cred, intr-adevar, ca nimic nu e imposibil, insa cu cateva conditii. Iar una dintre ele este necesitatea altor oameni, cu care sa lucrezi. Da, antreprenorii au vointa, au curajul sau inconstienta necesara si au proactivitate. Aparent, toate lucrurile de care au nevoie pentru a reusi orice. Insa doar aparent. Fiindca, in practica, mai apare o variabila (care e, de fapt, constanta): timpul. Chiar si in antreprenoriat, ziua are tot 24 de ore. Frustrant!

Asa ca ai nevoie de alti oameni, in primul rand din cauza asta. Dupa care, ai nevoie de talentele altor oameni. Multi antreprenori au entuziasm, au incredere, au vointa si au viziune. In cazurile bune, se pricep sa conduca oameni. In cazurile si mai bune, mai au unul-doua lucruri pe care se pricep sa le faca foarte bine. De exemplu, au fost ingineri si au cunostinte tehnice solide sau au experienta in vanzari. Insa nu le pot face pe toate, sau nu le pot face pe toate suficient de bine ca proiectele lor sa se materializeze si sa ajunga la nivelul la care isi doresc sa ajunga.

E nevoie de specialisti. Si daca un antreprenor care, prin definitie, stie sa isi vanda ideile se poate descurca cel putin decent la a vinde un contract unui client, atunci cand vine vorba de a face programare web, de a da comunicate de presa sau de a presta activitati de merchandising s-ar putea sa nu se mai descurce chiar excelent. Adaugati la asta si necesitatea unor personalitati complementare, si ati identificat cea mai importanta resursa a unui antreprenor, oamenii. Si cred sincer ca fara ei nu se poate.

5. Daca nu delegi, esti mort

Provocarea numarul 2, dupa ce intelegi ca ai nevoie de oameni, este sa inveti sa delegi. Iar asta, pe cat suna de simplu, pe atat de dificil de realizat este. De ce? Fiindca fondatorii de firme sunt cei mai destepti. Si, daca nu-s, sunt oricum cei mai in masura sa judece orice are legatura cu proiectul. Cum de ce? Fiindca e al lor, ei l-au fondat, nimeni nu poate veni sa le spuna lor cum sa-si faca treaba. Si orice sarcina ar delega, oricat de bine s-ar descurca persoane respectiva, ei ar fi putut sa o faca mai bine. Sau cel putin asa cred.

Sa inveti sa delegi e vital. Multi antreprenori, in momentul in care ajung la nivelul la care simt ca nu pot face mai mult de atat fiindca nu le permite timpul, coopteaza alti oameni, aduc membri noi in echipa. Perfect! Doar ca, ia sa vedem, ghiciti ce fac oamenii aia? De obicei cu totul altceva! Adica in loc sa le delege din sarcinile sale, pentru ca el sa poata face alte lucruri mai avansate, antreprenorul creeaza posturi noi si pune acolo oameni care trebuie sa faca lucruri pe care el nu avusese niciodata timpul sa le faca. Nu e neaparat ceva rau, doar ca el ramane in continuare blocat, desi aduce oameni noi in proiect. Cei pe care ii auziti foarte des plangandu-se de lipsa de timp, desi au firme mari, sunt cei care nu au invatat sa delege. Iar asta se intampla fiindca nu au suficienta incredere in oameni.

6. 90% dintre antreprenori sunt control-freaks

In stransa legatura cu punctele de mai sus, unul dintre motivele pentru care antreprenorii nu deleaga este faptul ca 90% dintre ei sunt control-freaks. Adica sunt obsedati de control. Vor sa stie tot ce se intampla, vor sa tina ei toate fraiele si le e frica sa nu cumva sa scape ceva din vedere. E si unul dintre motivele pentru care multe proiecte stagneaza. Antreprenorul vrea sa gestioneze totul, sa se asigure ca totul e bine, doar ca la un moment dat firma creste prea mult, iar el e prea ocupat sa controleze tot ca sa mai poata sa se ocupe si de dezvoltarea ei. Mie mi-a luat 2 ani sa scap de asta si inca mi se mai pare din cand in cand ca dau pe langa.