Andrei Roșca

…sa ne aducem aminte din cand in cand.

“Realizările sau eÅŸecurile de azi, nu sunt decât rezultatele inevitabile ale acÅ£iunilor de ieri, pentru că “totul ne priveÅŸte”. Nu sunt acÅ£iunile noastre cele care de fapt, ne influenÅ£ează destinul? ÃŽn fiecare clipa, prin ceea ce întreprindem, ne modelăm în mod conÅŸtient sau nu, viitorul.

DeÅŸi, adeseori nu suntem pe deplin conÅŸtienÅ£i de consecinÅ£ele propriilor fapte, ele îşi vor lasa amprenta asupra vieÅ£ii noastre. Prin tot ceea ce facem , prin vorbele pe care le rostim, prin ceea ce gândim ÅŸi simÅ£im atragem clipă de clipă în viaÅ£a noastră lucruri, persoane ÅŸi evenimente favorabile sau mai puÅ£in favorabile.”

scris de Adela, pe OctavianPaler.ro

1. Hristos a inviat!
2. Odihniti-va. Eu asta fac.
3. Un superpost scris de Gramo despre viata de profesor.
4. Tot la ei gasiti si proiectul Habarnam pe care vi-l recomand. Avem mare nevoie de initiative de genul asta. Daca puteti, dati si voi o mana de ajutor.
5. Mai sunt si alti oameni care incearca sa faca ceva.
6. Cum sa construiesti o afacere. Ia sa vedem, recunoaste cineva modelul? Suna familiar? :)
7. Think Pink. Campania aici.
8. Daca munciti toata saptamana iar in weekend-uri tot ce vreti sa faceti este sa evadati cumva, weekendmaniac.ro s-ar putea dovedi o solutie buna. Un proiect foarte interesant, web 2.0ish, de urmarit. (ps: cartile sunt recomandate de echipa bookblog.ro :D )
9. Ia vedeti, trebuie sa va schimbati jobul sau nu? Si sa imi spuneti si mie scorul obtinut. (eu oricum am obtinut 10/10 nu-uri :) ).
10. Mihnea despre calatorii prin Thailanda. Mi se pare chiar interesant, mai ales ca are si niste poze misto pe acolo.
11. Bobby incepe in sfarsit sa scrie personal pe blogul sau…personal. Si scrie bine! Incredibil, nu i-a luat decat vreo 3 ani. :)

Imi plac oamenii hotarati. Imi plac atat de mult incat daca ar veni la mine unul care e absolut convins de faptul ca sunt un tampit si mi-ar spune asta pe un ton suficient de credibil, ar putea chiar sa imi devina simpatic. Parca imi plac insa si oamenii nehotarati; astia par mai umani. Chiar, ati observat ce repede transformam calitatea de a fi uman in scuza de cate ori facem o tampenie? “Am gresit, sunt om”, “stiu ca m-am razgandit de o mie de ori…sunt om” etc

Ziceam deci ca si unii si altii imi plac dar, daca ar fi sa aleg, i-as alege fara sa stau pe ganduri pe cei care stiu ce vor. Aia incapatanati, care n-au chef sa invete sa piarda doar fiindca societatea are impresia ca a sti asta denota demnitate. Si imi mai place sa creada in ceea ce fac, chiar daca aia din jur ii considera nebuni.

Nu o data am vazut nebuni care habar n-aveau ca anumite lucruri ar trebui considerate “by default” imposibile. Si cum eu ma gandeam destul de serios, intr-o perioada, sa fac o petitie pentru a scoate cuvantul “imposibil” din DEX, e explicabil faptul ca apreciez taria cu care nebunii cred ca lumea e de fapt a lor si ca intrusii sunt ceilalti. Toti ceilalti.

Citeam ca, odata, intr-o discutie cu un cardinal, Napoleon l-a intrebat:
- Vedeti steaua aia?
Cardinalul ii raspunde ca nu, fiindca intr-adevar pe cer nu se vedea nimic.
- Ei bine, cat timp voi fi singurul care o vede imi voi urma drumul si nu voi suporta obiectii.

Ceea ce va doresc si voua.

Imi plac de mor oamenii constienti de inteligenta lor. E o diferenta ca de la cer la pamant intre farmecul unei tipe cu iq peste medie si cel al unei femei care stie ca poate mai mult decat majoritatea. Acelasi lucru se aplica si la barbati.

Cineva imi spunea odata ca inteligenta e un afrodisiac excelent. Am fost de acord atunci si inca sunt. Ba chiar cred ca poate tine locul multor alte calitati. Ma intreb insa daca inteligenta neconstientizata mai are acelasi efect asupra celor din jur si daca nu cumva atitudinea specifica oamenilor inteligenti ne atrage mai mult decat inteligenta in sine.

A venit timpul sa anunt.

Incepand cu 1 martie 2008 am preluat managementul librariei online TarabacuCarti.ro.

TarabacuCarti lucreaza cu stoc, livreaza in 527 de localitati din Romania si in momentul de fata colaboreaza cu 10 edituri mari, numarul acestora urmand sa fie extins cat de curand. In plus, are si blog. :)

Evident, primul lucru pe care l-am facut a fost sa integram tarabacucarti si bookblog astfel incat sa putem aduce un serviciu in plus cititorilor. Astfel, o parte dintre cartile de pe bookblog pot fi deja cumparate prin TarabacuCarti.ro.

Urmatoarea miscare va fi lansarea unui widget/plug-in foarte tare pe care oricine il va putea prelua pe blogul sau. Nu detaliez acum, insa va spun ca va fi un plug-in util in primul rand bloggerilor ce scriu des despre cartile citite si ca, prin acest plug-in, veti avea si posibilitatea de a castiga niste puncte, puncte pe care le puteti folosi pentru a obtine pe gratis alte carti. :) Am sa va cer ajutorul, cat de curand, odata ce plug-in-ul intra in faza de testare, probabil in cel mult 3-4 zile.

Imi face mare placere sa pot lucra in sfarsit cu Dorin, un om pe care il respect foarte mult pentru ceea ce a realizat, si va promit ca veti auzi mai des de TarabacuCarti. :)

Parerea mea e ca 3 sferturi dintre retardati sunt produsul unor parinti inconstienti si iresponsabili. Multumesc frumos, o zi buna!

Asa suna un post pe care l-am scris acum cateva saptamani, insa a ramas in Drafts, nepublicat; asistasem pe strada la cateva scene intre parinti si copii, eram nervos si n-avea chef sa argumentez nimic. Pur si simplu voiam sa ii injur pe toti tampitii cu pretentii de parinti. Mie mi-a trecut, nu mai sunt nervos. Lor insa nu le-a trecut, tot tampiti sunt. A incerca sa imi argumentez acum opinia ar fi, pe de-o parte, costisitor din punct de vedere al timpului; se poate vorbi saptamani intregi despre subiectul asta. Pe de alta parte, nu ar rezolva mai nimic. Nu asa se rezolva problemele. Deci nu am sa o fac.

Insa, fiindca tocmai termin de citit Dezvoltarea personalitatii de C.G.Jung, voi da doua citate la care va invit sa meditam impreuna.

1. “Daca, pe de-o parte, este o nenorocire pentru un copil sa nu aiba o familie parentala, pe de alta, este primejdios pentru el sa fie inlantuit de familie. Atasarea puternica de parinti constituie o piedica in adaptarea ulterioara la lume. Omul care creste este destinat insa lumii si nu ramanerii permanente la stadiul de copil al parintilor sai. Exista din pacate foarte multi parinti care isi considera copiii permanent copii, pentru ca nici ei insisi nu vor sa imbatraneasca si nici sa renunte la autoritatea si puterea lor parentala. Aceasta metoda paguboasa produce fie oameni lipsiti de independenta, fie din aceia care si-o pot obtine doar fortat, prin siretlicuri.”

2. “Nimeni nu va nega sau macar subestima importanta varstei infantile; prea evidente sunt prejudiciile grele, adesea de o viata, provocate de educatia imbecila de acasa si de la scoala, si prea incontestabila necesitatea unor metode pedagogice mai rationale. [...] cum s-a ajuns si cum se ajunge inca la folosirea unor metode stupide si limitate de educatie? Evident, doar pentru ca exista educatori stupizi care nu sunt oameni, ci automate personificate de metode. Cine vrea sa educe trebuie sa fie el insusi educat. Invatatul pe de rost care inca se mai practica** si utilizarea mecanica a unor metode nu inseamna educatie, nici pentru copil, nici pentru educatorul insusi.

Eu admir, fireste, acest inalt ideal educativ. Dar cine educa in acest scop? Sunt in primul si in cel mai important rand parintii obisnuiti, incompetenti, care sunt adesea ei insisi, toata viata, pe jumatate sau de tot copii. Cine va astepta in definitiv din partea tuturor acestor parinti obisnuiti sa fie “personalitati” si cine s-a gandit vreodata sa imagineze metode prin care sa li se poata preda parintilor “personalitatea”? Nimeni nu poate educa pe altcineva spre a-si forma personalitatea, daca el insusi nu o are.”

**Fragmentul e dintr-un speech tinut in 1932 !!! 75 de ani mai tarziu nimic nu pare sa se fi schimbat.

- Acum cateva luni am hotarat ca Ioana sa devina project manager al site-ului SchimbdeCarti.ro. S-a dovedit o alegere inspirata, Ioana se descurca foarte bine.

- La fel de bine se descurca si Gabriel cu Poemele de langa noi. Desi Poemele reprezinta sectiunea de poezii a bookblog.ro, a fost lansat ca un blog de sine statator, neintegrat in bookblog si are mari sanse ca in cel mult 3-4 luni sa ajunga al doilea blog din zona de cultura din Romania ca audienta, dupa bookblog.ro.

- Azi, (cu batai de tobe pe fundal) Ovidiu Miron a fost numit project manager al OctavianPaler.ro. Se va ocupa atat de partea de dezvoltare a site-ului, cat si de managementul continutului. Are control deplin si sunt convins ca impreuna cu Sasha si Adela vor duce OctavianPaler.ro la nivelul urmator.

- Tot incepand de astazi, in echipa BasicMarketing.ro a intrat (ca resident writer) Cristina Murgoci. O gasiti pe prima pagina. Cristina vine cu 3 ani de experienta acumulata in agentii ca Tempo Advertising si Trout&Partners. O sa va placa! :)

In cateva zile, pe BasicMarketing intra si Adina, ca invitata speciala. Va publica cate un articol pe saptamana. De urmarit.

- Mai urmeaza doua lansari. Un proiect e deja la apa, insa va fi anuntat cam in 10 zile, odata cu intrarea in echipa bookblog a unui nou membru. Al doilea este la Ionut si e programat pentru sfarsitul acestei luni. De asemenea, bookblog e pe cale sa faca un pas important, care speram noi ca va evidentia si mai bine scopul principal al proiectului. Un pas prin care ne propunem sa ajutam si mai multi oameni decat pana acum.

“Adrian Ciubotaru ar putea fi ales sa reprezinte imaginea bookblog.ro, pentru urmatorii 2 ani. Celebrul blogger a confirmat ca a inceput negocierile cu managementul bookblog.ro. Surse din interior ne spun insa ca ar exista cateva probleme de compatibilitate intre mesajul de pe spatele cartii de vizita a lui Andrei Rosca si comportamentul pe care Adrian Ciubotaru il afiseaza ostentativ, in public, in ultima perioada.”

Am asteptat sa vad reactiile de dupa IMTO Iasi. De obicei, dupa astfel de evenimente imi place sa astept o zi-doua sa se linisteasca putin apele si sa pot scrie “la rece”. M-am gandit mult fiindca nu stiam nici cu ce sa incep, nici despre care lucruri sa scriu si despre care sa nu scriu. Nu fiindca ar exista lucruri despre care cred ca ar fi bine sa nu scriu (nu exista), ci fiindca unele n-ar fi tocmai de interes.

In tren, am scris un post cu gandul de a il publica atunci cand ajung in Iasi. Am fost prins cu tot felul de lucruri si n-am mai apucat. Postez mai jos ce am scris in tren si fiindca se anunta a fi un post ceva mai lung, va ajut cu niste linkuri astfel incat sa puteti sari la partea care va intereseaza. :)

Drumul spre Iasi
Cum a fost la IMTO
Prezentarea mea

Mergand spre Iasi, am zis sa fac impreuna cu Adi un experiement. Am scris, in acelasi timp, cate un post despre aceleasi experiente. Pe al lui il puteti citi aici. Cred ca ar fi interesant de citit in paralel :)

Joi, ora 16:17
Sunt in trenul catre Iasi, cu Bobby si Adi. Dupa ce am ras vreo 2-3 ore, dupe ce lui Adi i-au dat lacrimile de vreo doua ori, s-a lasat tacerea si fiecare si-a scos “tastatura” sa mai scrie cate ceva. Bine, de fapt, eu incercam sa ma mai uit o data pe prezentarea pe care o am de facut maine la IMTO. Doar ca uitandu-ma la colegii de compartiment, imi dau seama ca nici macar intr-o zi cu soare si cer senin, lucrurile nu sunt atat de simple cum par.

Traim intr-o jungla. Dupa ce a devorat vreo 2 pungi de chips-uri, Bobby citeste BusinessWeek si asculta muzica turceasca. Asta doar aparent. Daca ma intrebati pe mine, se uita suspect de des catre punga mea de chips-uri si de cate ori imi bag si eu castile in urechi il vad cum schimba priviri cu subinteles cu Adrian Ciubotaru. Cred ca incep sa inteleg Miorita.

Din cand in cand, Adrian imi da citate din postul pe care tocmai il scrie, pe laptopul lui a carui baterie tine 4 ore, dupa cum am fost deja pusi la curent. Din nou, daca ar fi sa imi dau cu parerea, as zice ca se va lega de PDA-ul meu si de pofta de mancare a lui Bobby. Asa e el, previzibil. :) Si daca se va intampla cumva ca de data asta sa nu am dreptate in legatura cu el, sa stiti ca ati fost martorii unei situatii exceptionale, care nu face decat sa intareasca regula.

poze facute de Adrian Ciubotaru in momente de maxima inspiratie

Trenul ar trebui sa ajunga la 18:30 si urmeaza 2 zile pline pentru mine. In seara asta, dupa ce imi iau in primire camera, in ordinea prioritatilor, ma vad cu Mihaela, dupa care urmeaza o intalnire cu Ciprian si cativa dintre speakerii de maine.

Maine conferinte toata ziua, iar seara ar trebui sa ma mai vad cu cativa oameni; sper sa reusesc. Sambata la 12:00 trebuie sa fiu in Bucuresti pentru o “intalnire” care se anunta cel putin interesanta, deci probabil ca voi parasi Iasiul cu noaptea in cap.

16:45
Eu si Adi suntem destul de siguri ca trenul in care calatorim e folosit si pentru a transporta un detinut periculos. Altfel ar fi inexplicabila prezenta tipului in costum si cu ochelari de James Bond, care tot patruleaza (a se citi “alearga”) pe aici. Adi a incercat chiar sa il imortalizeze intr-o poza; se pare ca a reusit. Acum nu mai ramane decat sa facem astfel incat pozele din aparat sa ajunga in siguranta in Bucuresti.

17:03
Bai, cat de mult imi place ideea de bookblog. :) Daca fac parte dintr-un proiect care imi place atat de tare, ar trebui sa incep sa ma gandesc mai serios la narcisism? Nu ma provocati, ca tocmai am terminat Eul detestabil a lui Paler si in tren citesc Jung, deci exista mari sanse ca, daca incep, sa nu mai termin azi.

Scriu doar idei, asa cum imi vin.
- a fost o conferinta la nivelul celor din Bucuresti
- Ciprian a stiut sa aleaga ca speakeri oameni deschisi si asta a contat mult; au fost un pic cam multi vorbitori iar daca ar mai fi fost si plictisitori cred ca pe la ora 15-16 mai ramaneau 10 oameni in sala; nu s-a intamplat, foarte multi au stat pana la sfarsit
- ma asteptam sa gasesc oameni care vor sa invete ceva, proactivi, care au intrebari; si asa a fost! Chiar vorbeam cu Bobby si spuneam amandoi ca se vede ca in Iasi nu se prea organizeaza asa ceva, in Bucuresti exista deja un soi de plafonare si de supra-saturare a pietei de evenimente de gen.
- ca speaker, nici daca as vrea nu m-as putea plange de nimic; Hotelul Unirea e chiar misto, mult mai tare decat pare de afara iar Ciprian s-a preocupat de multe detalii. Detalii cu care si ramai, de fapt, dintr-o experienta. Detalii care fac diferenta.
- felicitari Ciprian, ai aratat ca se poate! Felicitari si pentru asumarea publica a celor cateva probleme organizatorice care, asa cum spunea Bobby, sunt inerente. In ciuda lor, conferinta a fost un succes. Iar asta s-a vazut cel mai bine pe fetele oamenilor din sala.

- a fost prima prezentare la care am urcat pe scena fara pic de emotii si am coborat cu. Interesant :)
- vreau sa incep prin a multumi bloggerilor din sala; au fost doar vreo 2 care au avut de facut mici observatii critice; le multumesc si lor fiindca au fost critici constructive, nu au dat cu pietre; criticile astea ne fac sa vrem sa fim mai buni. Uneori e groaznic sa fii perfectionist :) nu va doresc; oricum, acum, la rece, sunt destul de multumit.
- uitandu-ma prin sala spre sfarsitul prezentarii am vazut ca oamenii erau obositi; a fost si motivul pentru care am ales sa nu mai iau intrebari din sala; in plus, mie imi plac oamenii care vin si intreaba in pauze, se vede ca sunt cu adevarat interesati. Si de data asta au fost cativa care voiau sa stie mai mult sau sa mai intrebe ceva si cu care am discutat dupa conferinta. Spun asta a nu-stiu-cata oara: daca veniti la conferinte doar pentru a asculta speakerii, gresiti! De zece ori mai mult conteaza networkingul si intrebarile pe care le puneti (sau le-ati putea pune) in pauze.
- multumesc, Irina. :)
- multumesc si celorlalte doua persoane care au venit si mi-au multumit dupa, multumesc Dana
- stiam ca mi-am ales un subiect si o prezentare care, pe de-o parte, vor enerva niste manageri (noroc ca n-au fost asa multi in sala iar cu Dragos m-am inteles pana la urma – adevarul era undeva la mijloc), iar pe de alta parte a fost o prezentare care parea mult mai de suprafata decat a fost si eram convins ca poate produce doua tipuri de efecte: poate sa insemne foarte mult pentru unii iar pentru altii va fi doar o prezentare placuta, dar fara cine stie ce insight-uri. Speram doar ca oamenii care ar putea rezona cu acele idei sa fie in sala. Si cel putin 3-4 au fost. In primul rand, pentru ei am venit acolo.
- foarte probabil ca nu voi mai participa la conferinte o perioada; cred ca trebuie sa pastram un echilibru intre a vorbi si a face.

Din numarul 201 (9 aprilie 2008) al revistei eWeek, parte din articolul “Mitul imbogatirii din blog”, scris de Monica Musca. Aveti mai jos cateva fragmente cu raspunsuri pe care le-am dat la cateva intrebari. Ma gandesc ca v-ar putea fi si voua utile.

De fapt este importanta nisa pe care se situeaza subiectele abordate, de blogger depinde daca isi fidelizeaza cititorii. “In Romania putem numara pe degetele de la maini blogurile specializate serioase si pe degetele de la o singura mana pe cele care chiar scot bani din asta“, spune Andrei Rosca. [...]

Referitor la perspectiva de a scoate bani din blog, A.R. face o observatie: “sunt destule bloguri care ar avea potentialul de a scoate bani in Romania, insa nu reusesc nu fiindca nu se pot scoate bani din bloguri, ci fiindca autorii lor sunt, in cazurile fericite, scriitori buni si atat! Iar pentru a dezvolta un business, pentru a ajunge sa traiesti din asta, e nevoie de ceva mai mult decat sa scrii bine. E nevoie de promovare, vanzari si, odata cu cresterea sumelor de bani, e nevoie de management.” [...]

“Cum ajungi sa ai trafic suficient pentru a te transforma dintr-un blogger obisnuit intr-un problogger? S-au scris carti intregi despre asta, iar cei ce le-au scris inca mai au si ei de invatat. E, deci, imposibil sa raspundem in doua fraze, insa daca ar trebui sa aleg cateva cuvinte as alege: pasiune, echipa, consecventa, rabdare si, nu in ultimul rand, profesionalism in relatiile cu advertiserii“.

In articol mai sunt citati si Bobby Voicu, Alexandru Negrea si Alex Radescu. Probabil cel mai documentat articol despre bloguri din ultimele luni.