Andrei Roșca

1. Invitatie foarte-foarte speciala pt cititorii acestui blog la Schimb de Carti. Luna asta are loc simultan in Bucuresti, Timisoara, Iasi, Tg.Mures si, evident, Thailanda, mai exact in provincia Chonburi :)
2. Tedy a facut un spot misto pentru o campanie care are ca obiectiv strangerea de fonduri pentru cumpararea a 300 de carucioare si acordarea a 200 de burse de studii pentru tinerii cu handicap. Va rog, cine il poate promova, faceti-o! E un gest mic care poate insemna enorm.
3. “Sprijin PetiÅ£ia STOP Cancerului de col uterin ÅŸi cer Parlamentului European, Comisiei Europene ÅŸi tuturor guvernelor naÅ£ionale ale ţărilor Europei să implementeze programe organizate eficient pentru prevenirea cancerului de col uterin, care vor furniza protecÅ£ie optimă împotriva cancerului de col uterin pentru toate femeile din Europa.” Petitia se semneaza AICI.
4. Am scris pe BasicMarketing.ro despre procesul decizional de cumparare. Zic ca merita citit.
5. Adi explica conceptul AIDA si da si un exemplu video misto iar Ionut explica “De ce ai plati pentru informatie“, tot pe BasicMarketing

Later edit: 6. Blog & Roll, duminica. Eu ma duc.

“Cei mai multi ma socoteau un original daca nu chiar ticnit. Nu ma ocoleau insa. Acum eram ca un ciumat. Se facuse gol in jurul meu si mergeam pe strada cu acest gol dupa mine.

E normal, mi-am zis. Un om intelept prefera sa n-aiba incurcaturi. Daca aude pe cineva tipand, nu se amesteca. Prefera sa taca si sa nu observe. Evita si gandul ca, intre masti de sticla nedreptatea nu evolueaza decat spre o nedreptate si mai rea. Are propriile lui griji, ce-i mai trebuie si altele? Si-l considera prost pe cel care aude.

Treaba lui daca tine sa-si faca rau singur, se gandeste grabind pasul. Dar nici nu ii place sa i se aseze oglinda in fata. Nu pentru ca s-ar cai, ci… Si la urma urmei de ce-ar trebui sa se justifice? Sa se justifice cei care fac pe altii sa tipe sau cei care tipa, nu cei care isi vad de grijile lor… Vechii mei prieteni se socoteau, fara indoiala, toti niste intelepti, iar eu eram prostul. Si nu-mi iertasera, probabil, ca dupa ce eram prost mai aveam si tupeul sa-i judec.

Nu-i condamnam. Cine s-a ridicat impotriva tacerii a riscat totdeauna sa se faca tacere in jurul lui. Oamenii iti iarta multe, dar nu-ti iarta cand le arati cu degetul lasitatea. Ei vor sa para nobili, chiar cand nu fac nimic pentru asta; sau mai ales cand nu fac nimic.”

Viata pe un peron, Octavian Paler

Acum cativa ani cand m-am apucat sa fac ceea ce pretentios numim “antreprenoriat”, m-am bazat pe multe estimari, presupuneri, care nu aveau nicio baza reala. I-as zice intuitie dar as exagera fiindca nu era nici macar atat. Pur si simplu mi-am imaginat cum stau lucrurile si m-am pus pe treaba. Intamplator sau nu, multe dintre estimari au fost corecte. Altele, cum ar fi volumul de munca necesar, nu. :)

N-am crezut atunci ca pentru a face performanta e nevoie de atat de multa munca iar faptul ca nu sap santuri si nu lucrez pe un santier nu ma incalzeste foarte tare. Imi dau abia acum seama ca daca nu mi-ar fi placut atat de tare ceea ce fac n-as fi avut nici macar o sansa sa ies din mediocritate. As fi muncit probabil un pic mai putin dar sunt convins ca as fi resimtit munca aia de 10 ori mai puternic decat acum.

Si daca tot veni vorba despre inceputurile antreprenoriatului sa va spun 2 “mituri” pe care le auzeam peste tot dar in care am ales sa nu cred: nu poti sa incepi nimic fara bani si nu ai cum sa reusesti daca nu esti expert in domeniul respectiv. Am sa le detaliez odata, poate chiar zilele urmatoare.

A nu crede in ele s-a dovedit o alegere inspirata. Sunt niste tampenii, inventii ale unor oameni care incearca sa isi gaseasca singuri scuze, sa se convinga ca e imposibil, sa-si explice pasivitatea in fata altora, sa isi justifice lenea sau teama de esec. Altfel, oameni cu potential…

Acum aproximativ o luna am fost invitat sa vorbesc in fata catorva zeci de studenti, in cadrul unui eveniment destul de interesant organizat de revista studenteasca Fitzuica. Am fost rugat sa vorbesc despre “succes” si mi s-a parut o idee buna sa explic oamenilor cum vad eu succesul si cam ce cred eu ca ar trebui sa faci ca sa te poti considera tu un om de succes.

Fiindca succesul poate fi de doua feluri, cred eu: succesul pe care il vad (sau au impresia ca il vad) cei din jurul tau si succesul pe care il simti tu. Lucruri radical diferite! Spuneam atunci ca mi se pare de 10 ori mai simplu sa devii un om de succes in ochii celorlalti decat sa devii un om de succes in ochii tai. De 10 ori mai simplu si de 10 ori mai putin relevant pentru dezvoltarea ta ca om.

Referindu-ma la succesul care te face sa te simti implinit, succesul pe care il simti prin toti porii si care te face uneori sa zambesti cand esti singur si te uiti in oglinda, am enuntat 4 principii in care eu cred si care ar putea sa ii ajute si pe ei. Fara sa intru prea mult in detalii, le reproduc aici.

1. Reteta ti-o scrii singur

Nu mai cautati in carti, audiobook-uri sau oameni retete ale succesului. Veti gasi cel mult reteta succesului lor. Doar ca, de vreme ce fiecare dintre noi isi definesc altfel succesul, exista mari sanse ca acea reteta sa nu vi se potriveasca. Deasemenea, cartile sau internetul nu pot oferi solutii in ceea ce priveste succesul personal; ele pot oferi doar variante. Cea mai desteapta chestie pe care o poti face este sa preiei de acolo ingredientele care ti se potrivesc, sa le adaptezi daca este nevoie si, in felul asta, sa iti scrii propria reteta.

2. Nu exista imposibil.

Sau exista doar in mintile noastre. Orice lucru e imposibil pana apare unul care il realizeaza si demonstreaza ca se poate. Parerea mea e ca trebuie sa credem ca nu exista imposibil, avem nevoie de asta pentru a ne depasi limitele auto-impuse.

3. Principiul JFDI

Am o gramada de cunostinte sau amici care imi spun de ani de zile ce idei geniale au. Stiu programatori care coc idei de luni de zile si angajati care “intr-o zi” isi vor deschide propria firma sau se vor transforma in consultanti independenti. Acea “intr-o zi” nu vine niciodata. Ei “asteapta momentul potrivit”. Guess what? Nu exista momentul potrivit. “A year from now you may wish you had started today”. Acronimul inseamna “Just Fucking Do It”.

4. Drumul tau. Your way (adica exact ideea care da titlul acestui blog).

Viata e un sir de decizii si fiecare putem alege intre a merge pe carari batatorite, relaxati, comozi, sau a ne avanta pe poteci abrupte si a ne seta obiective foarte inalte. Ambele variante sunt okay, fiecare o alege pe cea care i se potriveste mai bine. Insa trebuie sa alegem! A spune “nu aleg” inseamna de fapt a alege ceva. Inseamna a alege sa nu iti pese, sa iti fie frica, sa te ascunzi sperand ca trece sau sa lasi pe altii sa joace poker folosind jetoanele tale.

Daca as putea sa aleg o singura idee cu care sa ramaneti dupa articolul asta, as alege-o pe urmatoarea:

Nu lasati pe altii sa va aleaga drumul, nu-i lasati sa va calce in picioare visele. De vreme ce e viata voastra, nu a lor, mi se pare de bun simt ca si deciziile sa le luati tot voi. Drumul vostru! Your way.

1. Maine sunt invitat la o dezbatere sa vorbesc despre ce inseamna un blog cultural. Mi-ar placea sa ne vedem pe acolo.
2. Un text de care imi place sa imi aduc aminte din cand in cand: Testament
3. Zilele Biz 2007 – acoperire liveblogging BasicMarketing.ro
Ziua 1, Antreprenoriat – Adrian Soare
Ziua 1, Antreprenoriat Web – Adrian Soare
Ziua 4, IT&C – Andrei Rosca
Ziua 5, Marketing & Advertising – Andrei Rosca
4. “Ce este valoarea?” – la Mihai pe blog

Lumea se poate schimba! Iar postul de azi nu este despre a “va convinge” ca se poate si nu e nici macar despre a va convinge sa incercati voi sa o faceti.

Astazi nu va cer sa schimbati nimic. Va cer doar sa va uitati cu atentie si sa luati notite. Nu numai ca lumea se poate schimba dar exista deja oamenii care s-au apucat sa faca asta. E doar o chestiune de timp. Intre timp, voi puteti sa va luati niste popcorn si sa va uitati.

Impreuna, Mihai.
Vlad, Alex si voi stiti ca se poate.

Pana acum vreo 3 ani am jucat o gramada de jocuri pe calculator. Imi amintesc de nopti “pierdute” prin internet-cafe-uri si de zile in care nu ieseam din casa fiindca stateam cu prietenii in jurul calculatorului. Am avut norocul sa am de mic acces la calculator si, evident, la jocuri. De cativa ani am renuntat, nu ma mai apuca decat odata la 2-3 luni si atunci imi trece intr-o saptamana.

N-as vrea sa fiu inteles gresit, nu mi se pare o chestie rea si nu mi se pare nici o pierdere de vreme, atata timp cat te relaxeaza si nu faci cine-stie-ce excese, insa nu ma mai tenteaza atat de mult. Am gasit alte moduri de a ma relaxa si imi si place foarte mult ceea ce fac (a se citi “muncesc”).

Am invatat multe din jocuri. Imi aduc aminte ca inca din clasa a 8-a stiam sa diferentiez zeci de tipuri de sabii, pumnale, pusti, pistoale si chiar arcuri. Multe cuvinte din vocabularul limbii engleze le-am invatat din jocuri. Cei ce au prins MUD-urile, jocurile ce nu aveau altceva decat text pe un ecran negru si, mai apoi, 2-3 poze aruncate pe acolo, sunt convins ca au parte de acelasi gen de amintiri placute.

In plus, fara a-mi dori sa transform acest post intr-unul despre jocuri PC, au existat cateva ce m-au marcat si din care am invatat foarte foarte mult. Am “studiat” zeci si sute de ore tot felul de Tycoon-uri, simulatoare financiare si imobiliare iar in legatura cu The Sims inca sustin ca e unul dintre cele mai eficiente instrumente atunci cand vine vorba despre a invata time-management. Eu unul m-am oprit de multe ori din joc si am stat 2-3 ore contempland sistemul atat de complex din spate si intrebandu-ma cati oameni l-or fi gandit si cat timp le-a trebuit sa il faca sa iasa aproape perfect.

Imi propusesem sa fiu ceva mai concis decat mi-a iesit insa paragrafele de mai sus m-au facut sa scriu cu zambetul pe buze, amintindu-mi cu placere de o perioada la care mi-am propus sa revin la un moment dat. Voiam doar sa notez aici o observatie, o idee care mi-a trecut prin minte, nu imi dau seama cum, in timp ce citeam astazi in autobuzul 330 ceva ce nu are nicio legatura cu jocurile.

Exista un joc (de fapt, o serie de jocuri) care se numeste Heroes of Might & Magic. E foarte probabil sa fi auzit de el chiar daca nu sunteti impatimiti ai jocurilor. Nu intru acum in detalii fiindca oricum am scris mult insa, pe scurt, iti creezi si controlezi o armata condusa de niste eroi (heroes) cu atribute si puteri speciale.

In momentul in care ataci un alt grup de soldati sau alte creaturi si castigi, ai posibilitatea de a alege intre a primi suma X de bani si a renunta la ei in favoarea acumularii de experienta. Nu le poti lua pe amandoua, trebuie sa alegi!

Acum, si aici voiam sa ajung, mie mi se pare ca un lucru similar se intampla si atunci cand ajutam pe cineva. Alegem sa facem un bine (de la a da bani pe strada unui cersetor pana la a schimba viata unui om), dupa care avem doua variante:

Alegem sa povestim cat mai multor oameni faptul ca am ajutat pe cineva, si poate ca imaginea noastra va avea putin de castigat, sau alegem sa ascundem asta cat de bine putem, sa o tinem pentru noi si sa o consideram un pas in plus catre a deveni oameni mai buni. Sau, cum ar zice oamenii de marketing, infrumusetam ambalajul sau imbunatatim produsul?

Crestem in ochii altora sau crestem in ochii nostri?

Poti sa ii scuipi, sa le dai palme, sa ii injuri, sa le arati ca esti mai destept decat ei, sa ii umilesti, sa le iei visele, poti face toate astea si oamenii ar putea trece peste, te-ar putea ierta. Dar sa nu cumva sa ai curajul sa le vorbesti despre speranta unor oameni care nu mai sunt dispusi sa creada ca se poate.

Nu te vor ierta fiindca le e frica sa spere. Vorba lui Paler, le-o mirosi prea tare a Paradis.

1. Ca sa rezum ultimele 2 zile, astia de la Electrica sunt niste incompetenti si au niste angajati cel putin dobitoci. Totusi, e monopol iar asta e frustrant.

2. Asa cum bine scrie Ionut in noua sectiune “New & Hot” de pe BasicMarketing.ro:

“BasicMarketing.ro este acreditat oficial pentru a face live blogging la Zilele Biz 2007 in aceasta saptamana.
Miercuri Luni Adi a facut live blogging pe antreprenoriat. Andrei ii ia locul joi cu live blogging pe IT & Comunicatii. Vineri, impreuna la Zilele Biz, Andrei si Adi fac live blogging despre marketing si advertising.”

3. Am scris un articol care a suparat niste oameni dar a adus:
- o acreditare la Zilele Biz
- 16 comentarii (cel mai mare numar de comentarii de pe BasicMarketing pana acum)
- cateva linkuri de pe alte bloguri ale unor oameni care se pricep la toate si care ne-au trimis trafic exact cand aveam nevoie. Multumim frumos.
- later edit: si o mentionare a blogului in ziar (Business Standard) :) multumesc!
Acestea fiind zise, consider articolul un succes din punct de vedere al marketingului si anunt oficial ca nu-mi pasa de ce zic unii.

4. M-am gandit eu bine si am ajuns la o concluzie pe care ma gandesc sa v-o impartasesc. Fiindca acesta e blogul meu propriu si personal si mi se pare normal sa fac pe el ce vreau eu si sa scriu ce am eu chef incepand de astazi imi rezerv dreptul sa ii dau afara de pe blog pe cei care sunt nesimtiti si se baga in seama aiurea. Adica sa le dau Ban. O regula de bun-simt imi spune ca daca unui om ii displace un blog atat de tare are o solutie pe care eu unul am aplicat-o de cate ori a fost nevoie: nu mai intra pe acel blog.

Cand nu iti place la unul in casa nu te auto-inviti in fiecare zi si incepi sa il injuri, ci nu te mai duci. Ma rog, toate astea se intampla cand ai bun-simt. Cand nu-i, nu-i.

Antreprenoriat mai inseamna si sa simti uneori ca iti e greu, sa vrei sa scrii despre cat de greu e si sa iti dai seama ca nu o poti face. Sa stai o ora in fata unui document in Wordpad si sa stergi din 3 in 3 minute ceea ce ai scris fiindca ti se pare ca ai suna fals. Sa iti doresti sa gasesti o solutie care sa te ajute sa nu uiti niciodata cat de greu a fost sa ajungi unde vei fi peste 3 ani.

Sa iti iei suturi exact atunci cand ai muncit cel mai mult pentru ca lucrul ala sa iasa perfect. Sa intelegi ca lumea nu se va schimba singura si sa simti ca parca totusi sunt prea putini cei care si-au propus sa faca ceva. Sa fi renuntat demult la a mai astepta ca cineva sa iti arate drumul. Sa intelegi ca drumul tau nu exista iar toate sfaturile care se aplica in cazul cararilor deja batute, pentru tine nu valoreaza doi bani, iti sunt inutile. Sa iti constientizezi capacitatile si sa reusesti sa te tii cu dintii de ceea ce ai, facand fata ispitelor de a te abate, “macar pentru putin timp”, de la drumul tau.

Si, cu toate astea, sa mai ai puterea sa crezi.
Cred ca daca renunti la drum, renunti la o parte din tine.