Cel mai bine este sa fi tu insuti,individ/a,educat, cultivat,atent la cei din jurul tau , atat cat sa nu te epuizezi pe tine; se stie ca persoanele amabile sunt asaltate fara scrupule de altii, care culmea sunt perfecti in ochii lor.
Nici nu ne dam seama ca tocmai unicitatea noastra ne face placuti, sau nu, depinde de gusturi.
Intr-un cuvant, cand iubesti/iti place de cineva, defectele lui/ei ti se par calitati; sti, sita noua!
Si, se mai stie contrastele se atrag.

arunc si eu o parere nebatuta decat in cuiele mele personale : cum sa fie oamenii dupa chipul si asemanarea unui concept? vorbim, in fond, de un Dumnezeu intrupat, nu de un ideal platonician. Steinhardt,cred, a emis odata gandul asta de o inocenta si o profunzime ravasitoare : ce-ar fi daca dincolo de toate devierile noastre rationale, dincolo de toate reprezentarile, sa Il vedem dupa moarte exact ca in acele legende in care El si Sf. Petru bat cararile pamantului – batran, bun si prietenos?

draga Ion Morega, nu stiu ce intelept a spus acele cuvinte, daca as sti poate ca as intelege contextul in care isi formeaza aceasta idee. Cat despe “perfectionare”, nu e ceva necunoscut, din punct de vedere tehnic micsoram dimensiunile, costurile, crestem performanta etc.,o idee o perfectionam aproximativ la fel , dar nu pot lega aceasta afirmatie de perfectiunea umana, cea pe care s-a pus accentul aici.