Andrei Roșca

Promiteam zilele trecute ca revin cu un post nou in ceea ce priveste diferitele tipuri de inteligenta. Mai intai, as vrea sa reiau insa motivul pentru care m-am hotarat sa scriu despre acest subiect: cred ca e total gresit ca atunci cand emitem pareri cu privire la inteligenta unui om sa avem in vedere doar IQ-ul acelei persoane.

Cred in mai multe tipuri de inteligenta, cred ca un om cu un IQ mic poate reusi sa faca ceea ce isi propune si mai cred ca pe lumea asta sunt multe genii care vor muri fara ca cineva sa auda de ele si fara sa fi realizat ceva in viata.

Dupa ce am scris cate ceva despre diferentele dintre IQ, EQ-ul lui Goleman si SQ-ul pe care il sustine, printre altii, si Bob Gottfried, am sa abordez si teoria inteligentelor multiple, emisa de Howard Gardner.

Intrand direct in subiect, Gardner vorbeste despre nu mai putin de 8 tipuri de inteligenta.

1. Inteligenta lingvistica

E vorba, asa cum probabil v-ati imaginat, de usurinta pe care unii dintre noi o au in a ne exprima corect si coerent, atat in scris cat si oral. Ne putem da seama usor cam in ce situatii te ajuta acest tip de inteligenta: stii cum sa adresezi intrebari, te descurci mai bine decat altii in situatii ce necesita skill-uri de comunicare, poti convinge mai usor oamenii in legatura cu ideile in care crezi etc. Un tip de inteligenta apreciat in primul rand in vanzari, negocieri si afaceri.

2. Inteligenta logico-matematica

Aici putem vorbi, de fapt, de 2 subtipuri de inteligenta. Pe de-o parte, inteligenta logica, folosita in general de strategi si problem-solver-i si care creeaza manageri geniali capabili sa puna la punct sisteme complexe. E acel tip de inteligenta pe care il folosesc sahistii, de exemplu, si care e foarte des confundata cu inteligenta matematica.

Pe de alta parte, oamenii cu o inteligenta matematica iesita din comun sunt buni la cifre. Foarte buni. In general cei care sunt experti in domeniul investitiilor, contabilitate sau managerii ce se ocupa cu previziuni financiare.

Inteligenta logico-matematica e cea care se apropie cel mai mult de conceptul de IQ.

3. Inteligenta muzicala

Nu vreau sa intru foarte tare in detalii aici. E vorba despre oamenii care sunt foarte sensibili la muzica. Sigur, acum toti cei care iubesc muzica se vor simti… Nu e chiar asa. Oamenii cu o inteligenta muzicala deosebita sunt cei ce pot recunoaste timbre, tonalitati, ritmuri, persoane care lucreaza in general in zona artelor (nu neaparat muzica). In general cei care stau foarte bine la capitolul inteligenta muzicala au un nivel destul de ridicat si in ceea ce priveste inteligenta lingvistica insa nu e o regula.

4. Inteligenta spatiala

De la capacitatea de a iti imagina foarte usor obiecte 3D la abilitati native de orientare in spatiu, anticipare mentala a miscarilor pe tabla de sah sau estimarea foarte precisa a distantelor. Intre inteligenta spatiala si cea logico-matematica e o legatura foarte stransa insa nu destul de stransa pentru a le amesteca pe cele doua. Foarte utila arhitectilor, constructorilor, designer-ilor etc.

5. Inteligenta corporalo-kinestezica

Lucreaza foarte bine impreuna cu inteligenta spatiala si este probabil inteligenta ce si-a pus cel mai serios amprenta pe dezvoltarea civilizatiilor de-a lungul timpului. Denumita si “inteligenta tehnologica” a fost folosita in trecut de pescari, vanatori sau in construirea de adaposturi iar in prezent o putem observa la sportivi, chirurgi si, in general, oameni despre care spunem ca sunt indemanatici, ca se folosesc foarte bine de corpul lor.

Evident, nu e vorba de cati muschi ai pe tine ci, mai degraba, de cat de bine iti coordonezi miscarile.

6. Inteligenta naturalista

Inteligenta naturalista e o inteligenta mai…speciala. Ca si cea corporalo-kinestezica ea incepe sa conteze din ce in ce mai putin, odata cu trecerea timpului. Eu i-as fi spus “survival instinct“. Poate ghizii sau salvamontistii sa se mai foloseasca de inteligenta naturalista pura, cea care se refera la capacitatea de a deosebi intre diferite tipuri de plante, animale si care, teoretic, ne ajuta sa ne folosim mai bine simturi precum vazul, auzul.

E un tip de inteligenta care datorita modernizarii nu mai este foarte solicitata in forma ei initiala dar de care se mai lovesc cei ce lucreaza mai aproape de natura cum ar fi agricultorii, fermierii. Sigur, e foarte posibil ca elemente ce tin de inteligenta naturalista sa apara, de exemplu, atunci cand concepem un spot publicitar pentru niste produse cum ar fi “uleiul de canepa” sau cand incercam sa ne facem de lucru prin gradina din spatele casei.

7. Inteligenta interpersonala

Inteligenta interpersonala, echivalentul inteligentei emotionale (EQ) a lui Goleman ne ajuta sa observam diferente intre oameni, sa lucram mai usor si mai bine cu ei, intelegandu-i. Ne ajuta sa actionam mai bine in echipe, sa anticipam mai usor reactiile celorlalti punandu-ne in locul lor si sa mediem conflicte. Aici, un rol important il are empatia, capacitatea de a recunoaste usor emotiile celorlalti si a rezona cu ele. Am sa scriu zilele ce urmeaza un post special despre cum se comporta un om empatic si am sa incerc sa subliniez si partile rele fiindca, da!, exista si astfel de parti.

Unul dintre putinele tipuri de inteligenta care ne este util indiferent de domeniul in care activam, indiferent daca suntem condusi sau conducem.

8. Inteligenta intrapersonala

Am lasat special la urma inteligentele mai cu greutate. Inteligenta intrapersonala ne foloseste in cautarea noastra constanta de a identifica propriile puncte slabe sau tari, sentimente, de a formula scopuri personale si, in general, de a ne intelege si dezvolta continuu. Pe scurt, e vorba de introspectie si, in general, oameni introverti, care prefera sa lucreze singuri, desi nici asta nu este o regula.

Oamenii cu o inteligenta intrapersonala iesita din comun se cunosc si inteleg foarte bine pe ei, au o predispozitie spre ceea ce se numeste “gandire filosofica”, capacitati extraordinare de focus-are si “sufera” adesea de perfectionism. Aici as vrea sa mai adaug o intrebare: ce credeti ca se intampla cu un om care sta foarte bine si la capitolul inteligenta intrapersonala si la inteligenta interpersonala? Comparati putin trasaturile si zambiti si voi. :)

9! Inteligenta existentiala

Stiu, am zis ca in teoria lui Gardner exista doar 8 tipuri de inteligenta. Asa credeam. De fapt, asa credea si el pana cand a simtit nevoia sa faca o adaugire. E cam acelasi tip de adaugire pe care au simtit nevoia sa o faca si altii cu ceea ce numeam intr-un post precedent SQ (Spiritual Intelligence). In incercarea de a fi si mai precis, SQ-ul lui Gottfried este o combinatie intre Inteligenta intrapersonala si aceasta Inteligenta existentiala ale lui Gardner. Adica ia cate putin din fiecare.

Gardner explica inteligenta existentiala, simplu, ca fiind capacitatea de a exprima si analiza asa numitele intrebari “existentiale” precum: cine suntem noi? de ce murim? de ce suntem aici? what is the purpose of life? :) mentionand ca acest concept de “existenta” e la fel de strans legat de cel de “credinta” ca si de cel de “identitate“.

Acum…

In speranta ca v-am dat putin peste cap ideea pe care poate o aveati despre IQ ca tip unic de inteligenta, va las sa reflectati (cum fac si eu de ceva timp) asupra combinatiei optime de inteligente necesare atat domeniului in care activati sau va doriti sa activati cat si asupra modului in care ati putea duce o viata cat mai echilibrata.

…asta de parca vreunul dintre noi si-ar dori cu adevarat o viata echilibrata, mediocra si banala. :)

Stiti ce le lipseste in general oamenilor? Curajul de a isi asuma responsabilitatea. Arunca mingea de la unii la altii ca niste maimute distrate care nu stiu foarte sigur daca ceea ce fac e bine sau nu insa continua fiindca, mioritic vorbind, trecerea de la maimuta la om si de la om la oaie se face destul de fluid.

Chiar si in momentele grele, apasatoare, actul de a fi un om responsabil, de a iti asuma tot ceea ce faci si de a iti spune in primul rand tie, clar si raspicat, “indiferent de urmari, n-am sa fug de responsabilitate” te ajuta sa iei o decizie atunci cand altii se eschiveaza. Te ajuta sa nu mai stai si sa speri ca prostul ca va veni altcineva si va lua deciziile in locul tau, asumandu-si eventualele rezultate neplacute.

A fi responsabil nu inseamna a avea mai putina libertate ci, din contra, a te simti mai liber. Cand constientizezi potentialele rezultate ale actiunii pe care tocmai o vei intreprinde si stii ca esti pregatit sa iti asumi orice rezultat, nu mai trebuie sa speri in impulsuri care ar putea sa nu vina niciodata si nu mai traiesti cu teama ca poate, la un moment dat, va trebui sa dai socoteala pentru ceea ce faci. O faci si gata.

Am mai spus-o, cred ca viata nu e altceva decat un sir de decizii si pentru a o controla e necesar, in primul rand, sa constientizezi faptul ca trebuie sa alegi, indiferent cat de proaste par variantele. A spune “nu aleg nimic” inseamna de fapt a alege ceva: inseamna a alege sa nu iti pese, a alege sa iti fie frica, a alege sa te ascunzi sperand ca totul va trece sau, pur si simplu, a da altora voie sa joace poker folosind jetoanele tale.

Eu nu cred in ideea asta insa, daca viata e un joc, poate ca n-ar fi o varianta tocmai rea sa profiti cat de mult poti si sa nu lasi pe altul la butoane, in locul tau. Cei care nu isi asuma responsabilitatea sunt aia care cred in ideea ca “timpul le rezolva pe toate”. Sunt de acord, le rezolva! Doar ca nu intotdeauna asa cum ti-ai dori tu sa le rezolve.

Sigur, si daca luam noi deciziile exista posibilitatea sa alegem gresit. Insa eu unul, parca prefer sa fac singur greselile, sa invat ceva din ele dar sa fiu multumit ca am avut macar atata decenta incat sa nu las pe altul sa se joace cu viata mea. Repet: e jocul meu, sunt jetoanele mele, eu stau la butoane, eu trag de manete, eu ma bucur de rezultate, eu imi asum greselile. Si e okay. :)

1. Fiindca lumea imi cerea la postul despre IQ,EQ,SQ teste, uite unul aici. E destul de basic deci nu va asteptati la minuni dar e gratuit si va faceti o idee. Promit ca incerc sa vorbesc cu cateva persoane sa fac rost de un test mai serios. Cand reusesc, il pun pe blog.
2. Derelict a scris saptamana asta un post foarte misto despre riscuri, cauza si efect.
3. O recenzie la “Convorbiri cu Octavian Paler” pe bookblog.ro
4. Invata sa asculti, un articol excelent de pe un blog pe care am sa va rog sa tineti minte ca vi l-am recomandat eu :)
5. Ionut a revenit la datorie pe BasicMarketing, cu un post despre… dar mai bine va las pe voi sa descoperiti :)

Schimb de Carti are loc luna asta in Bucuresti, Timisoara si, in plus fata de data trecuta, Iasi. Mai jos aveti posterul pentru Bucuresti. Pe bookblog aveti detalii in legatura cu Iasi si Timisoara. Mergem mai departe. Opriti-ne!

Stiti ce mi se pare mie total anapoda in lumea asta? Faptul ca atunci cand vorbesc despre inteligenta oamenii au, in general, in minte doar IQ-ul unui om. Hai sa o lamurim. Un om cu un IQ mare nu e neaparat superior unui om cu un IQ mic, nu va reusi neaparat in viata si are la fel de multe sanse sa ajunga un om de stiinta genial cum are sa ajunga un criminal in serie.

Nu cred in sintagma “om descurcaret” la fel cum nu cred in ceea ce americanii numesc “street smarts”. Cred insa in oameni inteligenti doar ca, in ceea ce ma priveste, inteligenta inseamna cu totul altceva. Evident, au fost altii ca Goleman care au zis asta inaintea mea. Eu doar am judecat ideea, mi-am insusit-o si am mai modificat pe ici pe colo dupa cat m-a dus capul. Astazi, m-am gandit sa o scriu si aici, poate ca macar cateva persoane vor incepe sa inteleaga de ce oameni aparent geniali mor de foame, de ce Becali e acolo unde e si de ce exista atatia oameni “destepti” pe lumea asta care nu sunt capabili ca, intr-o viata intreaga, sa isi faca macar un prieten adevarat sau sa intemeieze o familie.

IQ (Intelligence Quotient)

Se refera in primul rand la capacitatea de invatare si dezvoltare mentala si s-a dovedit ca poate fi corelat cu performantele profesionale, salarii sau statutul social. Insa faptul ca poate fi corelat nu inseamna si ca IQ-ul determina toate aceste lucruri. Partea proasta este ca IQ are o componenta ereditara destul de mare, variaza foarte putin de-a lungul vietii si e extrem de greu de crescut.

EQ (Emotional Quotient)

EQ-ul, adus in discutie Wayne Payne si mai apoi de Goleman, se refera la capacitatea de a percepe si manageria propriile sentimente, emotii, capacitatea de a empatiza cu cei din jurul tau si se presupune ca este tipul de inteligenta care influenteaza gradul de fericire si succesul unui om.

Capacitatea de a schimba perspectivele, de a renunta atunci cand e nevoie, de a identifica si a iti controla teama, rezistenta la stres sau prioritizarea activitatilor si time managementul tin de inteligenta emotionala.

Partea excelenta este ca EQ-ul poate fi imbunatatit oricand, la orice varsta, de catre oricine. Adica, da! Spre deosebire de IQ, nivelul EQ-ului nostru nu ne ofera nicio scuza, fiindca depinde de noi. Daca EQ-ul e jos, cineva nu a muncit suficient de mult. Bine, unii mai inventivi ar putea gasi si scuza “habar n-aveam ca exista asta ceva”. Nu-i nimic, pe asta tocmai am rezolvat-o prin prezentul post.

Mergand pe aceeasi linie, dau un citat gasit pe Wikipedia pentru a explica de ce eu iau in considerare si un al treilea tip de inteligenta, cea spirituala.

“Spiritual Intelligence means that you take 100 % responsibility for your life, your situation, and for yourself. You recognize that you are the creator of your life and that your thinking, your beliefs, and your assumptions create your world. This means no blaming!”

SQ (Spiritual Quotient)

Daca EQ-ul a fost popularizat destul de mult in ultimii ani, cu SQ-ul lucrurile nu sunt la fel de roz. Asta si fiindca e un concept destul de greu de explicat. Majoritatea stim de prezenta lui dar nu constientizam faptul ca ar putea avea vreo legatura cu ceea ce numim, vag, “inteligenta”.

SQ-ul nu este masurabil, e 100% nativ si nu poate fi imbunatatit. Si atunci, veti intreba, de ce sa il mai luam in calcul? Fiindca poate fi constientizat si inteles. E vorba de a gasi acea pace interioara, a fi un om mai bun, a ierta, a evita sa judeci si a constientiza faptul ca nimeni nu este si nimeni nu trebuie sa fie perfect. Da, este un concept destul de vag care insa se leaga foarte bine de celelalte doua, in special de EQ. De fapt, Bob Gottfried considera ca un nivel ridicat de constientizare si intelegere a “inteligentei spirituale” poate facilita si grabi dezvoltarea inteligentei emotionale (EQ).

Deci, pentru mine, inteligenta = IQ + EQ + SQ.

***voi continua zilele astea cu o alta postare despre inteligenta.

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
“responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim… Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi…

de Pablo Neruda

**publicata initial pe blog acum un an, repostata astazi

Ilie scrie un post scurt si genial si imi aminteste de ce l-am bagat in categoria “Chiar imi plac” a blogroll-ului. Reproduc cateva randuri:

“Exista exces in sentiment? Daunator este excesul in ratiune.” – spune Unamuno in Jurnal intim. Eu cred ca exista exces in sentiment. Sa iubesti nelimitat si neconditionat, asta e adevarata viata. Pe cand excesul in ratiune ucide iubirea. Bine, dar daca exista exces in sentiment, atunci sentimentalismul bolnavicios ce mai e? Sentimentalismul bolnavicios nu este exces de sentiment, ci este indreptarea sentimentului spre lucruri inutile si nefolositoare, trecatoare sau desarte. Cand nu iubesti ceea ce trebuie, cazi in sentimentalism bolnavicios.”

Postul complet AICI. E genial, Ilie!

[Public note to self]

Am constientizat saptamana asta destule chestii despre mine. Majoritatea nu sunt tocmai bune insa macar acum am ce repara. Si imi place de mor sa incep chestii, mai ales d’alea care par grele. Cele care tin de mine sunt intotdeauna cele mai mari provocari. Recapituland, de data asta mai coerent: mi-am mai gasit niste defecte insa sunt destul de entuziasmat de provocare.

Din cand in cand, ma mai intalnesc cu o astfel de persoana speriata, paranoica, ce are impresia ca intreaga lume e cu ochii pe ea, pentru a ii fura…IDEEA! Sunt cei care se apropie timid si iti soptesc usor, cu un aer de complice: “stii, eu am o idee! dar sa nu o spui nimanui…”

E, ca toti se cred geniali si cu idei briliante, m-am lamurit de multa vreme. Nici macar nu cred ca e ceva rau. Se vor gasi destule persoane de-a lungul vietii care sa iti spuna ca esti un dobitoc. Macar tu sa mai echilibrezi un pic balanta. M-am lamurit, ziceam, in legatura cu genialitatea lor insa m-am mai lamurit si in alte privinte.

De exemplu, sunt foarte convins ca ideile (bune sau proaste) sunt printre singurele bunuri care nu se fura in Romania. Nu vi le ia nimeni! Deci terminati cu paranoia asta ca daca spuneti cuiva ce vreti sa faceti, acea persoana va va fura ideea. N-o fura nimeni.

Si chiar daca ar face-o, la ce i-ar folosit? Ideea aia, fie ea si geniala, poate sa o aiba toata populatia Romaniei, oricum nimeni nu va face nimic. Fiindca romanii nu au o problema cu gasirea ideilor, ci cu munca.

Am mai zis-o si o mai zic: din punctul meu de vedere ideile valoreaza foarte foarte putin, s-ar putea cumpara si la kilogram. Ceea ce conteaza este executia.

Ia o idee buna, execut-o prost si vei obtine un mare Zero. Ia o idee decenta, fa o executie exceptionala si vei obtine o poveste de succes. Iar executia incepe cu a face ceva. Adica exact ceea ce NU fac romanii. Fiindca le e lene, fiindca asteapta ca mai intai sa o faca altul si sa le demonstreze ca se poate, fiindca nu sunt capabili sa aiba incredere, fiindca le e frica de esec, fiindca a sta pe margine si a da cu pietre e mai lejer si, in definitiv, fiindca presupune munca.

Apucati-va deci sa faceti ceva sau aruncati ideea aia la cos ca oricum nu valoreaza absolut (dar absolut) nimic. Din nou, nu la anul, nu “cand va fi momentul”, nu peste o saptamana si nu maine. Acum.