Observam astazi (a cata oara?) penibilii care se lamenteaza cu privire la tara de 2 bani in care traiesc. Stiti voi, vechea scuza proasta a impotentilor si a celor care ar putea dezvolta, urgent si fara drept de apel, un fetis fata de orice alta tara in afara de Romania. Tara aia care nu ii sprijina pe ei, niste geniali nedescoperiti, si care le-a taiat din start sansele sa devina altceva decat niste pierde-vara. Si, daca nu ar fi fost atat de prosti dar multi, le-as fi atras atentia si le-as fi povestit.
Da, Romania nu e cea mai tare tara in care te puteai naste dar problema ta nu e asta. Problema ta e ca habar n-ai ce-i aia tinta. Si uite, ca sa intelegi ceva din ce zic aici, imagineaza-ti ca esti intr-o masina, o pornesti si pe langa faptul ca stai prost cu directia, nici nu stii unde ar trebui sa ajungi, insa gazul il arzi plimbandu-te ca prostul!
E comod sa nu tintesti nimic; nimeresti mai tot timpul. Cand nu incerci nimic nu trebuie sa stai cu grija unui eventual esec, nu te simti obligat sa speri sau, Doamne fereste, sa crezi. Insa nici nu vibrezi si, pentru asta, meriti toata compasiunea mea.
nonconformist = persoană care nu acceptă, nu se conformează uzanţelor stabilite, care are convingeri proprii; persoană care dovedeşte originalitate (DEX)
Am fost de numeroase ori acuzat de “nonconformism” si in mod cert oamenii nu se refereau la faptul ca “dovedesc originalitate”. Asta nu i-ar fi deranjat atat de tare. Poate ca sunt nonconformist insa nu cred ca asta e ceva rau. Ce inseamna “uzante stabilite’? Stabilite de cine? Am sau n-am dreptul sa ma intreb cine sunt astia care imi stabilesc mie standarde? Si aici nu ma refer la legi. Este, veti fi de acord, o clara diferenta intre a te conforma unei legi si a te conforma unei turme de oi.
La fel cum exista o diferenta intre a te conforma de buna voie, din convingere, si a te conforma fortat de imprejurari sau fiindca nu esti destul de sigur pe tine. Din pacate, cam in punctul asta s-ar opri majoritatea “meciurilor” pe care le-as putea avea pe aceasta tema. Profit insa de faptul ca nu ne aflam fata in fata si incerc sa dau si explicatia pe care mi-ar placea sa am timp sa le-o ofer celor ce ma acuza de nonconformism.
In psihologie exista doua motive pentru care oamenii se conformeaza:
1. influenta informationala
2. influenta normativa
In limba romana acum: prima se refera la faptul ca oamenii vor sa judece problema corect iar atunci cand mai multe persoane din jurul lor sunt de acord cu privire la ceva este probabil ca ei sa aiba dreptate. Probabilitatea ca ceilalti sa aiba dreptate e cu atat mai mare cu cat ei sunt mai multi. A doua, influenta normativa, pleaca de la dorinta fiecarui om de a se face placut. Ne conformam de teama sa nu parem niste ciudati, sa nu iesim in evidenta intr-un mod negativ.
De ce sunt aceste doua motive importante? Pentru ca fiecare dintre ele da un alt tip de conformare iar diferenta dintre ele este exact cea despre care discutam la inceputul post-ului. Astfel, influenta informationala(1) duce la o conformare privata iar cea normativa(2) duce la conformare publica.
Conformare privata & Conformare publica
Conformarea privata e cea in care persoanele din jurul nostru ne modifica modul de gandire, convingandu-ne ca au dreptate. In concluzie, desi initial eram de parere ca intre Bucuresti si Constanta sunt 100 km, faptul ca mai multe persoane estimeaza ca ar fi vorba de 300 km, ne face si pe noi sa ne gandim mai bine, sa punem in balanta si sa ne conformam, fiind acum convinsi ca distanta e intr-adevar de 300 km.
Conformarea publica, in schimb, se refera doar la modificarea comportamentului afisat. Ne prefacem ca suntem de acord dar asta nu ne schimba convingerile. Adoptam o anumita pozitie, conformandu-ne, insa facem asta cu anumite scopuri ascunse sau fiind presati de altii. Aici, exemple bune sunt politicienii si, respectiv, persoanele cu o foarte slaba incredere de sine si cei ce nu au invatat inca sa spuna “nu”.
Acum, problema mea e ca nu imi place sa fiu presat de altii. Daca intr-o situatie cred cu adevarat ca ceilalti au dreptate, indiferent daca ma insel sau nu, ma voi conforma majoritatii. Insa oricat de bine m-as incadra eu in categoria oamenilor care vor sa se faca placuti si oricat de putin mi-as dori sa fiu considerat un ciudat, sunt incapabil de conformare publica. Hmmm. De fapt mint: as putea, dar nu vreau! Si pana una-alta, puteti sa ii dati drumu’ cu oile de pe pasunea mea?
In weekend-ul asta am luat o decizie. Pariez cam multe pe o singura carte. Cam atipic pentru mine dar imi place sa ma surprind. Asta fiindca tot imi zicea cineva (link) zilele trecute ca sunt narcisist :)
Am luat o decizie care pana si mie mi se pare ambitioasa ceea ce, sigur, ma face sa imi pun niste intrebari cu privire la sanatatea mea mintala. Intrebarile le-am pus, de raspunsuri nu prea am timp. Incepe o saptamana noua si, ca orice inceput de ciclu, ma ajuta sa sper. Ca va fi mai bine, ca voi fi mai bun, ca pot sa invat iar sa percep lumea din jurul meu, ca de fapt acum incepe lupta.
Simt ca o iau de la zero desi nu e deloc asa. Doar micile incertitudini si temeri mai baga din cand in cand capul pe usa sa imi aduca aminte ca, atunci cand putina lume crede in internetul din Romania, exista niste tampiti care mizeaza aproape totul pe asta. Steve Jobs avea dreptate cand vorbea despre “the lightness of being a beginner again, less sure about everything”. E o stare misto.
Acum ma scuzati, ma duc sa incui usa. Tot intra niste neica nimeni sa ma deranjeze.
Later edit: Versurile melodiei se cam potrivesc. E pe repeat de cateva saptamani, impreuna cu restul albumului 3 Doors Down.
1. Un post scris acum ceva timp. La capitolul asta nu s-au schimbat prea multe. Uneori...
2. Cateva idei de marketing misto: Be distinct or be extinct.
3. Aici aflati ce este RSS-ul si cum va puteti abona la un blog. Pentru cei care inca nu stiu.
4. Recenzie la Caminante, pe OctavianPaler.ro 5. Later super edit: No further comments :)
…persoanele care habar n-au ce-i ala profesionalism. Imi aduc aminte ca traiesc in Romania.
…filmele in care oamenii divorteaza. Imi aduc aminte de ce nu vreau sa ma casatoresc.
…oamenii care nu cred in mine si imi spun ca nu se poate. Ma ajuta sa merg inainte.
…prietenii care incep sa castige multi bani. Imi aduc aminte ca oamenii se pot schimba usor.
…cimitirele. Imi aduc aminte ca indiferent de starea in care sunt, fata de altii, am un avantaj.
…lucrurile rele. Ma ajuta sa le apreciez pe cele obisnuite.
…oamenii. Imi dau o tinta.
Episodul 2 din Zig Ziglar (episodul 1 este AICI). Despre stabilirea obiectivelor si cele 2 intrebari de baza pe care fiecare ar trebui sa si le puna inainte de a isi propune sa realizeze ceva:
1. este corect din punct de vedere moral, pentru toti cei implicati?
2. ceea ce vreau sa fac ma va duce mai aproape sau ma va indeparta de scopul meu principal (ceea ce vreau sa fac in viata)?
Exista mai multe modele de dezvoltare a echipelor iar unul dintre cele mai folosite este cel introdus de Bruce Tuckman prin anii 60, model inca perfect valabil. Este si cel pe care eu il folosesc, cu mici ajustari.
Tuckman vorbeste despre un sistem in 4 etape:
1. forming
2. storming
3. norming
4. performing
Desi numele sunt destul de sugestive, am sa le iau pe rand si am sa incerc sa explic ce se intampla exact in fiecare faza.
1.Forming
Asta este etapa de formare a echipei. Oamenii incep sa se cunoasca intre ei insa iau decizii independent, fara a avea niste obiective comune. Este, probabil, etapa in care leader-ul are cel mai important rol. El trebuie sa ofere echipei o directie, o viziune, sa raspunda multor intrebari si sa fie pregatit pentru testele la care va fi supus.
E momentul in care membrii echipei, independenti unul de altul, vor testa toleranta leader-ului si a sistemului si vor incerca sa isi dea seama daca se pot integra sau nu. Tot leader-ul este cel care e responsabil de increderea pe care membrii echipei si-o acorda unul altuia. Este faza in care se construieste fundatia ce va determina cat de solida este echipa ce tocmai a fost adunata.
2.Storming
Daca Forming ar putea fi vazuta ca un test pentru leader, etapa 2 este in mod cert stadiul cu cele mai mari dificultati pentru intreaga echipa. E etapa in care majoritatea echipelor raman blocate. Aici are loc ceea ce eu numesc, usor fortat, “clash al personalitatilor“. Fiecare vrea sa arate cat de tare este si nu se da inapoi de la confruntari directe. Din pacate (sau nu), storming-ul este faza in care multi membri ai echipei clacheaza, auto-eliminandu-se.
Foarte important este ca in etapa asta leader-ul echipei sa nu lase lucrurile sa scape de sub control, lucru care se poate intampla foarte usor. De la confruntari directe si dorinta de impunere pana la scaderea motivatiei si dezbinarea echipei e un drum extrem de scurt. Multe echipe nu trec niciodata de faza asta.
3.Norming
Este etapa de “normare”. Incep sa se stabileasca reguli, metode de lucru, valori iar membrii echipei incep sa aiba mai multa incredere unii in altii si in leader. Abia acum leaderul se poate baza pe echipa si pe faptul ca va primi feedback in momentul in care face ceva gresit, isi permite sa delege si sa acorde incredere si responsabilitate unui anumit membru sau anumitor mini-echipe formate.
Lucrul in echipa incepe sa dea rezultate, membrii echipei fac schimb de know-how, impartasesc metode de lucru si devin mai motivati, capatand incredere in proiect. In aceasta faza exista insa un risc care nu trebuie neglijat: daca regulile stabilite sunt prea stricte, prea rigide iar echipa nu participa activ la luarea deciziilor e posibil ca echipa sa aiba de suferit la capitolul creativitate. Daca regulile sunt insa prea usor de ocolit, din nou, echipa va avea probleme. Aici intra in actiune leader-ul care trebuie sa pastreze acest echilibru.
4.Performing
Ei, aici ajung cei buni. O echipa bine sudata va atinge faza in care se poate descurca fara ca leaderul sa fie acolo tot timpul. Leader-ul ramane cel care da directia si deleaga proiecte oamenilor insa echipa functioneaza foarte bine si nu are nevoie de indrumare la fiecare pas. De obicei, in etapa asta leader-ul ajuta oamenii doar la nivel de dezvoltare personala, coaching, daca vreti.
Oamenii impartasesc aceeasi viziune, lucreaza ca un tot unitar, stiu exact ce au de facut si sunt foarte motivati, incercand chiar sa obtina rezultate peste asteptarile leader-ului. Este punctul maxim la care poate ajunge o echipa.
+ Mourning
Mourning (sau Adjourning, in unele carti) e o a 5-a etapa, adaugata ulterior si, din punctul meu de vedere, destul de discutabila. Pe scurt, este vorba despre momentul in care echipa isi realizeaza obiectivul iar proiectul ia sfarsit. In acel moment, in mod normal, echipa nu mai este o echipa, fiecare luand-o pe drumul lui. Eu nu cred in aceasta ultima faza sau, mai degraba, nu cred ca ar trebui sa se ajunga aici. Si asta din doua motive:
a. O echipa adevarata, sudata, nu va putea niciodata sa zica “stop! mi-am terminat treaba, ma duc acasa”
b. Toti vrem o poveste. Povestea noastra. Iar mie imi plac cartile lungi, serialele cu multe episoade si povestile care nu se termina niciodata.
Un “episod” din Zig Ziglar (cautati pe google cei care nu il stiu). Tipul e bestial si scrie niste carti la limita dintre motivational/goal-setting si self-help-urile americane, usor inclinat pe prima parte. Adica, din punctul meu de vedere nu trece granita dar s-ar putea ca pentru cei care nu au citit carti din ambele categorii sa nu fie foarte evident. Oricum, o lectie foarte foarte foarte tare despre ceea ce inseamna Goal-setting.
Anticipand niste intrebari, raspunsul este “da! eu exact asa mi le stabilesc” si pana acum singura problema este ca mai am un an pana sa imi termin ferma cu cai, ferma de care inca nu m-am apucat. Dar timpul nu e inca pierdut si oricum ar trebui sa revad obiectivul ala fiindca am impresia ca am gresit un pic atunci cand l-am fixat. In rest, TOATE scopurile trecute pe foaie au respectat termenul.
Parerea mea e ca ar trebui sa ascultati tot fragmentul si daca vreti sa mai pun si altele (continuarea), lasati un comentariu. A, si mare atentie la partea in care vorbeste despre diferenta dintre “placere” si “fericire”; multi nu fac diferenta.
1. “ToÅ£i politicienii ar trebui obligaÅ£i să vadă Muzeul Păcii din Hiroshima. Ar trebui să vadă ceasurile supravieÅ£uitorilor, încremenite la ora 8 ÅŸi 15, marcînd punctul culminant al prostiei omeneÅŸti. Ar trebui să vadă cocorii de hîrtie făcuÅ£i de Sadako, fetiÅ£a care s-a îmbolnăvit de leucemie la cîţiva ani după explozie. Spera că dacă face o mie de cocori se va însănătoÅŸi…” Hiroshima, Jurnal de gaijin
3. “Johnson&Johnson da in judecata Crucea Rosie (!!!) pentru ca foloseste acelasi logo cam de mult timp [...] Oare Crucea Rosie va folosi bani din donatii pentru a se apara de J&J?” J&J da in judecata Crucea Rosie, BasicMarketing.ro
