Citind astazi cateva articole in care se vorbeste despre religie mi-am dat seama cat de groaznic mi se pare fanatismul religios. Nu vreau sa vorbesc despre ceea ce se intampla la musulmani, desi un coleg imi spunea la un moment dat ca cei care se arunca in aer, rapesc si ucid, nu sunt adevarati musulmani.
Ma sperie fanatismul religios care apare la unii crestini. Cred ca exista o linie foarte fina intre a crede si a fi obsedat de crestinism. Vor fi persoane care vor spune ca, in general, a incerca sa convingi pe cineva ca doar tu ai dreptate este o alegere proasta si o dovada de ingustime. De acord! Totusi, exista astfel de alegeri nefericite pe care le pot accepta iar unul dintre motive este, probabil, acela ca si eu fac astfel de greseli uneori.
Cred ca este posibil sa exagerezi atunci cand ti se pare ca ai argumente logice, de nedemontat, care sa sustina ceea ce spui. Si sunt persoane carora li se intampla asta destul de des 
. Dar cand vine vorba de religie parerea mea este ca la capitolul argumente logice stam cam prost. In general, cei ce credem in Dumnezeu ne bazam pe alte tipuri de “argumente”, care nu pot fi puse atat de usor in balanta.
Totusi, vad destui oameni care combat cu inflacarare si consecventa pe oricine indrazneste sa spuna ca nu crede in Dumnezeu sau in existenta Lui. Eu zic ca e dreptul fiecaruia sa creada in ce vrea sau sa nu creada deloc. Am o problema cu credinta bagata pe gat, cu religia predata obligatoriu in scoli si chiar cu traditiile de la sate care “te obliga” sa mergi in fiecare duminica la biserica. Credinta nu e o traditie!
Nici in preoti nu pot sa am incredere atata timp cat ma duc la biserica din cartier si la ora 16 are lacatul pus pe usa iar a doua zi dimineata (sambata) nu pot sa intru in biserica fiindca “e nunta privata”.
Pardon! De preoti d’astia n-am nevoie. Si nici nu ma invata ei pe mine in ce sa cred. Cred in ce simt eu si atat. Sigur ca oamenilor trebuie sa li se prezinte alternative (cultura generala) dar cred ca alegerea trebuie sa fie a lor. Prea multi vad Biblia ca pe un manual.
Opinie proprie, fara generalizare. Cand am un esec oarecare, nu ma gandesc ca a fost vina mea; dau vina pe Dumnezeu: asa a vrut Cel de Sus. Cand am un succes, tot pe Dumnezeu il si laud: asa a dorit El. Dar pana la urma eu ce sunt? O carpa?
Nu zic ca nu trebuie sa crezi, insa a crede intr-un simbol comun societatii, inca odata e doar opinia mea, duce la plafonare, la lipsa unui progres.
Sa spun ca nu cred sau ca a crede nu e bine ar fi o minciuna mai mare decat mine. Eu am un crez si consider ca fiecare dintre noi trebuie sa creada in ceva, in propria persoana, in cei din jur, intr-o idee, intr-o speranta. Daca cineva doreste sa numeasca propriul crez Dumnezeu atunci este propria sa dorinta.
Nu este de ajuns sa crezi ce simti tu. Africanii simt intr-un fel, hindusii simt in alt fel si asa mai departe. Dar nu toti cred in Dumnezeul adevarat, pentru ca adevarul nu poate fi decat unul, nu 5000. Biserica are dreptul de a invata pentru ca a fost infiintata de apostoli, cu porunca de la Iisus. Primii episcopi si preoti au fost ucenici direct ai apostolilor. Daca tu crezi ca Iisus nu minte cand spune ca “Biserica Mea nu va fi biruita nici de portile iadului” ( cu toate ca sunt multi preoti corupti, pacatosi, betivi, mai sunt si oameni cinstiti in Biserica ), atunci ar trebui sa accepti si invataturile Bisericii. Bineinteles, oricine e liber sa creada in Buddha, in zeul X si zeul Y, nu-ti baga nimeni credinta pe gat. Credinta nu e o traditie, intr-adevar, ea se dobandeste. Totusi, crestinismul e o traditie in Romania, de circa 1800 de ani sau chiar mai mult. Sa stii ca babele alea de la tara care merg duminica de duminica la Biserica au mai multa credinta decat nu stiu ce doctor in filosofie sau fizica
.
De acord ca adevarul nu poate fi decat unul dar oare nu poate fi vazut din unghiuri diferite, Marian?
Poate ca toti privesc acelasi adevar dar cu alti ochi.
A, da! Si sunt de acord ca sunt si oameni cinstiti in Biserica. Si chiar cunosc astfel de oameni. Eu spuneam ca nu pot (si, dealtfel, nici nu vreau) sa cred in ceilalti.
Asa este, adevarul poate fi privit din foarte multe unghiuri, din punct de vedere uman, dar tinand cont ca religia crestina ar trebui sa fie una revelata, atunci punctul de vedere pastrat in Biserica ar trebui sa fie cel adevarat, daca tinem cont de textul Bibliei si de istoria Bisericii Ortodoxe…
Adevarul este unul singur, dar manifestat intr-o sumedenie de feluri, asta e tot secretul. Cred ca am ajuns la o saturatie si trebuie sa fim total aiurea sa mai vorbim de progres, Mihai, cred ca toti suntem satui de o lume care nu mai ofera absolut nimic de vreo 100 de ani, decat lucruri false fara nici o baza reala. Daca Nietzsche spunea ca omul este un pod intre antropoid si supraom, cred ca putem ghici foarte usor stadiul de degradare in care a ajuns lumea din cauza modernitatii si implicit a progresului, suntem antropoizi care ne credem stapani peste orice, dar cand ajungem sa vedem pasii gresiti pe care ii facem nu mai stim pe unde sa ne ascundem. Zicea bine Beigbeder intr-o carte ca nu exista generatie mai mandra de esecul ei decat asta a noastra. Asta arata prostia imensa de care da dovada o lume ajunsa aproape de finalul ei.
Problema cu fanatismul am mai spus-o si inca o spun: nu arata nimic altceva decat slabirea si intr-un fel intunecarea nu a religiei in sine sau a esentei ei care nu poate fi atinsa, ci a insasi formei ei proprii exterioare de manifestare.
Acum daca e sa imi prezint parerea, Andrei intr-adevar e o mare problema cu fanatismul in oricare religie, iar el se arata printr-o sumedenie de feluri, unul duce la moartea efectiva a unor suflete care se trezesc dintr-o data fara pregatire au-dela, iar pe de alta parte ce vedem in crestinism “decretele” foarte simplist aruncate de genul, ca daca nu esti practicant esti pacatos, mi se pare ca arata subrezirea invataturii religioase, daca nu nebunia unui soi de ortopraxie care il indeparteaza si mai mult pe om de un ancadrament sacru.
Zilele trecute ii spuneam cuiva apropiat, ca in universul asta nu exista decat o singura lege: cea a actiunilor si reactiunilor concordante, adica cauza-efect. Orice actiune pe care noi o intreprindem are efecte mai mult sau mai putin indeparte in timp, dar care intotdeauna revin asupra noastra si ne “afecteaza” intr-un mod sau altul, formandu-ne destinul. Dumnezeu nu are nici o treaba cu actiunile noastre, si nu este nici afectat de vreuna din ele, numai noi suntem.
Desigur, fiecare om are dreptul sa creada sau sa nu creada, dar chiar si cei care spun “nu cred in Dumnezeu” il afirma ca fiind existent
Si last but not least, Marian, faptul ca exista mai multe traditii sau religii, nu arata decat un singur lucru: faptul ca fiecare dintre ele e data pentru o anumita comunitate umana, cu un anumit nivel de intelegere, iar faptul ca in fiecare traditie exista un sambure comun, singura tendinta ar fi cum e titlul unei carti de Schuon, sa tindem spre o “unitate transcendenta a tuturor religiilor”. Atentie la interpretare! Nu este vorba de sincretism ci de unire in duh, cum se exprima crestinii ortodocsi.
@ Marian: nu cred ca discutia se referea la textul Bibliei sau la istoria credintei ortodoxe. Si nu poti argumenta o idee exemplificand din Biblie. Biblia inca nu a fost declarata un adevar universal valabil ca toata lumea sa fie de acord cu ce scrie in ea. Andrei spunea doar ca nu e de acord cu religia “bagata pe gat”. Eu subscriu la aceasta idee. Nu ma poti obliga, tinandu-ma de maini si de picioare, ca albul e negru pentru ca asa a spus nu-stiu-cine.
Discutia se referea si la preoti si am aratat de ce ar avea ei dreptul sa invete pe altii, altii insemnand pe cei din Biserica lor. Deci, daca era vorba de preoti si de dreptul lor de a-i invata pe crestini, mi se pare normal sa folosesc Biblia, pentru ca e vorba de crestini, nu? Daca nu crezi nimic din ce spune Biblia atunci nu te poti numi crestin si nici nu te poate deranja faptul ca preotii ii invata pe credinciosi nu stiu ce…Cine va obliga sa fiti crestini sau budisti sau mai stiu eu ce? Fiecare e liber sa aiba ce religie vrea el. Nu cred ca ati fost prinsi de preoti si “tinuti de maini si de picioare” si obligati sa credeti ca Iisus a inviat din morti
. Nici macar fanaticii aia care intra cu avioanele in blocuri nu baga la nimeni religia lor pe gat. Voi ce intelegeti prin fanatism religios?
@ Marian: din punctul meu de vedere esti un fanatic religios in devenire. Faptul ca mi-am exprimat punctul de vedere n-ar trebui sa-ti deranjeze atat de tare credinta in Dumnezeu. Poate ca nu vreau sa ma numesc crestin, poate ca nu vreau sa privesc problema ca un crestin. Nu, nu e vorba de crestini. Postul se refera strict la fanatismul religios si la implicatiile sale aplicate la nivel de Romania. Cred ca duci discutia prea departe si incerci sa ne faci sa credem in DUmnezeu. Si, pe deasupra, crezi ca cine nu e cu tine e impotriva ta. Am folosit o parabola (asta e rolul ghilimelelor) cand am zis ca suntem tinuti de maini si picioare. Apropo, parintii mei nu m-au intrebat daca vreau sa fiu crestin sau musulman sau budist. Au ales ei pentru mine sa fiu crestin. Cred ca acelasi lucru ti s-a intamplat si tie. Asta li se intampla si celor care intra “cu avioanele in blocuri” sunt fortati sa creada in CEVA. Sfatul meu e sa incerci sa privesti lucrurile detasat, intr-un mod obiectiv.
Perfect de acord cu unu’altu’
Citez: “Nici in preoti nu pot sa am incredere atata timp cat ma duc la biserica din cartier si la ora 16 are lacatul pus pe usa iar a doua zi dimineata (sambata) nu pot sa intru in biserica fiindca “e nunta privataâ€.
Pardon! De preoti d’astia n-am nevoie. Si nici nu ma invata ei pe mine in ce sa cred”… Acum intelegi de ce am adus in discutie Biblia ? Daca nu vrei sa te numesti crestin atunci nu ai voie sa-ti pui intrebarea: “de ce preotii ii invata pe cei care fac parte din Biserica crestina?”. Tu fiind in afara Bisericii, pe tine nu te afecteaza cu nimic asta, deci nu vad care era problema. Deci, iata ca postul nu se refera strict la fanatismul religios, dupa cate se pare… Din pacate, eu nu pot sa va fac sa credeti in Dumnezeu. Asta nu sta in puterea mea… In plus, de ce te deranjeaza atat de mult un titlu, anume acela de crestin? Ce te-au obligat parintii tai sa faci? Pentru tine, care nu esti crestin cu adevarat si nu vrei sa fii, botezul n-ar trebui sa insemne mai mult de trei scufundari in apa. Deci, asta inseamna pentru tine incalcarea vointei tale? Faptul ca te-au bagat de 3 ori in apa? Cu bagarea religiei “pe gat” nici eu nu sunt de acord, dar sustin ca in crestinismul ortodox nu prea se intampla treaba asta… Numai bine!
Mereu mi-au placut articolele lui Andrei referitoare la religie, indeosebi crestinism.
Ele nu se vor a fi nici categoric PRO, nici categoric CONTRA crestinism. Insa eu vreau sa fiu categoric PRO cu tot riscul ce presupune o aruncare nedreapta a mea in spectrul intolerant al fanatismului sau a nebuniei.
Intr-o societate secularizata si victima a deismului occidental de sec. XVII, fanatismul religios devine un subiectul predilect al omului “nevinovat”. Azi se vorbeste mai mult despre “fanatism religios” decat in vremea cand intr-adevar exista fanatism religios. Mereu omul a fost in urma cu gandirea fata de vremurile prezente in care a trait. De aceea proorocii nu au fost intelesi la vremea lor, ci dupa un timp… Pentru ca proorocii au fost intr-adevar oameni ai timpului in care au trait si au privit prezentul din ochiul viitorului. Cand intr-adevar exista fanatism religios, nimeni nu vorbea despre el. Cand nu exista fanatism religios, toti il proclama. E injust!
Despre asa-zisul “fanatismul religios” de azi, ma tem ca vor veni vremuri in care despre ziua de azi, posteritatea va vorbi ca despre o epoca a fanatismului anti-religios. Si atunci vom vedea cine a gresit impartirea si inmultirea, scaderea si adunarea… Caci cifrele nu mint niciodata!
Din pacate, astazi cadem in marea eroare de a cataloga un Sfant, un preot, un episcop sau un om profund religios drept “fanatic”. Daca ne uitam in Biblie, vom spune ca Sf. Pavel era un “fanatic” care avea vedenii extatice (deci e nebun asta!!!!), ca Sf. Ioan Botezatorul era un “fanatic” ce statea ca un dement in pustiu si manca lacuste (alt “nebun”, “psihopat”!!!), ca Sf. Evanghelist Ioan era un “fanatic religios”. Spunem ca toti sunt “fanatici religiosi” fara sa stim ca acesti oameni nu au facut nici un rau societatii in care au trait si nu au obligat pe nimeni la nimic. Sau poate au obligat si eu nu stiu?!
A crede cu toata fiinta in Dumnezeu nu inseamna fanatism religios!!! Sfantul sau misticul nu este un “fanatic religios”, Sfantul este omul delicat, omul care nu deranjeaza pe nimeni, omul care cunoaste iubirea fara masca si perversitate materiala. Insa noi, desteptii fanatici anti-religiosi ii catalogam drept “fanatici religiosi” caci “pentru cei ce pier, cuvantul crucii este nebunie, dar pentru cei ce se mantuiesc este puterea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:18).
Andrei, nu exista nici o linie fina intre a crede si a fi obsedat de crestinism. Caci a crede in Hristos (sau, ma rog, in orice alt intemeietor de religie. eu ma refer la crestinism pt. ca sunt crestin) inseamna a fi obsedat de crestinism. “Robeste-ma, Domane, ca sa fiu liber!!!”, spunea un mistic…. Credinta nu se estimeaza in cifre si nici nu se judeca cu ratiunea. Ea este sau nu este, ea niciodata nu se imparte sau se desparte dupa judecatile noastre pur si simplu deoarece “cu inima se crede spre dreptate si cu gura se marturiseste spre mantuire” (Rm. 10:10). Nu pot sa cred mai mult sau mai putin. Cred sau nu cred! Stiu, e dur si dramatic, dar asa se opereaza cu convingerile! Altminteri ai mai multe convingeri, adica nu ai nici una in esenta sau esti un om al tuturor religiilor cum e la moda azi! Fals, mare uz de fals! Fals pentru ca nu exista nici o legatura intre isihasm si yoga! ABSOLUT NICI UNA!!!! Isihasmul este o rugaciune ce porneste din inima la indemnul Duhului spre un Dumnezeu ce transcende lumea, iar yoga e o manifestare a eului de iesire din lume prin izolare de lumea care este rea. Yoga este o manifestare panteista a omului, iar manifestarile panteiste sunt elemente de satanologie. Numai ignorantii pot afirma ca exista legaturi intre isihasm si yoga!
In ceea ce priveste religia bagata pe gat in scoli, vreau sa spun ca ea nu este bagata pe gat in scoli. Cine e ateu, agnostic sau de alta religie poate sa faca cerere si sa nu participe la ora de religie. Legea ii permite si mi se pare perfect normal. Nu poti sa ii spui hindusului sau ateului cine e Dumnezeu. Aici insa se atinge o alta problema pe care pedaleaza “libertatile de constiinta” si care tind sa treaca neobservate. Ei tot invoca acest pretext sub care se ascunde desacralizarea societatii. Caci daca nu se va mai preda religia in scoala, atunci ne vom uita ca buimacii unii la altii si iarasi ne vom intreba de ce se inchina baba pe strada sau de ce se crede asa si nu asa. Ne vom intreba iarasi de ce Dumnezeu e rau sau de ce se sinucid adolescentii. Legile Statului laic (se tot invoca Statul asta laic de parca Stat=Societate ??????? cand toata istoria lumii se centreaza pe scandalul Stat Societate) nu vor putea niciodata sa formeze un caracter din simplul motiv ca morala laica e imperfecta pe cand morala religioasa e perfecta, din pacate pt. detractorii religiei! Legile mereu vor sti cum sa pedepseasca un criminal care incepe sa traga in elevii unei scoli din SUA, dar nu vor fi niciodata in stare sa corecteze pe acel om, nu vor fi niciodata in stare sa previna urmatorul atac ucigas….. Si apoi ne vom intreba iarasi DE CE in Romania??……
Cat despre preoti, eu ma feresc sa fac judecati asupra lor pentru ca sunt preoti! Dar iti recomand sa te duci la parintele Iustin Marchis de la Biserica Stavropoleos. Sigur o sa iti placa!
Acum voi fi catalogat drept “fanatic religios in devenire” asa cum s-a intamplat si cu Marian, din cauza ca am avut “nesimtirea” si “ipocrizia” sa citez din Biblie in secolul 21 al mileniului 3 de la Hristos. E, uite ca am facut-o si p-asta! Desigur, este si asta un punct de vedere, dar este un punct de vedere al unei febre ce tine cont de acest timp limitat de gandirea inapoiata: vorbim despre lucruri pe care nu le cunoastem nici macar in litera lor, daramite in Duhul lor…. Pentru unii, normal ar fi ca sa punem Biblia pe foc pentru ca ea naste “antisemiti” si “fanatici religiosi”. Vor spune ca Biblia nu a fost declarata ca fiind un adevar universal pt. ca toata lumea sa creada ce spune ea. Declarata de cine? De Stat? Ma faci sa rad, UNU’ ALTU’. Biblia a fost declarata ca adevar universal de Hristos: “Åži apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer ÅŸi pe pământ.Drept aceea, mergând, învăţaÅ£i TOATE NEAMURILE, botezându-le în numele Tatălui ÅŸi al Fiului ÅŸi al Sfântului Duh, ÃŽnvăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, ÅŸi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârÅŸitul veacului. Amin. Iar eu spun: nu toata lumea trebuie sa creada in Biblie, ci doar crestinii!” (Mt. 28:19.20).
Iar eu zic: nu toata Terra trebuie sa creada in Biblie, ci doar crestinii!
Intotdeauna mi-au placut raspunsurile lui Ilie cu privire la religie. Sunt atat de…PRO
)
O singura problema vreau sa aduc in continuare in discutie: daca acceptam ca religia sa se predea in scoli (si pot accepta asta fara probleme atata timp cat se preda doar celor ce se considera crestini) mie mi se pare normal ca profesorii sa predea “istoria” religiei, sa ii invete pe copii despre obiceiuri, despre Biblie, apostoli, biserica si rolurile pe care le-au avut si le au.
Mi se pare insa ca nu au dreptul sa incerce sa ii invete pe copii CUM sa creada si CUM sa Il iubeasca pe Dumnezeu. Cred ca lucrurile astea tin de dezvoltarea personala si evolutia fiecarui individ. Credinta nu ar trebui sa fie MATERIE care se invata la scoala.
Adevarul e ca la ora actuala exista o problema in programa de predare a religiei in scoli. Sincer sa fiu, nici mie nu imi place cum e facuta! Lipseste practica si dialogul dintre profesorul de religie si elev. Ora de religie trebuie sa fie libera, sa vedem de ce credem si de ce nu, trebuie sa fie o dezbatere ora de religie, un seminar continuu. etc. Religia trebuie predata pe interesul elevului, nu pe interesul profesorului de religie sau pe interesul religiei in sine. In Romania religia se preda pe interesul profesorului si nu e normal. Dar sper sa se corecteze si defectul asta.
Din pacate lipsesc oamenii potriviti care sa faca programa de religie in special pentru liceu. Sunt unele anormalitati in Minister pe care nu vreau sa le ating aici.
am “picat” azi pe site-ul acesta, cautand cateva statistici, studii despre fanatism ….foarte interesant “debate”….citind..am spus: oau! cate si mai cate stiu oameni acestia..insa as vrea sa spun un singur lucru…societatea in care traim este inundata de informatii, dar plina de aroganta si lipsita de intelepciune. Aroganta aceasta are la radacina ei ideea eronata ca multimea de cunostinte tehnice pe care le poseda omul de astazi este echivalenta cu intelepciunea. Din punct de vedere spiritual, cred ca este nevoie ca omul, voi…eu..sa intelegem bine ca adevarata intelepciune insa inseamna o viata traita in temere de Dumnezeu. A fi intelept inseamna a trai in prezenta lui Dumnezeu.
stiti…multe voci se fac auzite azi, insa glasul lui Dumnezeu le acopera, garantand intelepciune pt toti cei ce-L asculta!Adevarata intelepciune…
Prin fanatic inteleg ca persoana careia ii aste atribuit adjectiveul este patimasa, excesiva si intoleranta. Vede ideile in care crede peste tot. La un moment dat, am intalnit pe cineva care vedea poezia “Luceafarul” ca fiind o lucrare religioasa. Spre exemplu, pe Catalina o considera Fecioara Maria. Fanatismul exista in varii domenii, cel mai pregnant se observa in muzica, sport si religie. Toti acesti “fani”, nu aduc decat un deserviciu prin comportamentul lor.
Ceea ce ce nu inteleg in religia crestina e faptul ca, aceia care nu adera la aceasta sunt consideratati necredinciosi. Pai, poate si oamenii aceia cred in ceva, nu conteaza in ce. Nu am inteles ce rol au avut cruciadele in conditiile in care crestinismul promoveaza toleranta. De ce sa-i fac pe unii sa adere la credinta mea? Moral ar fi fost sa se faca o buna promovare a ideologiei si lumea sa o accepte de buna voie daca este conforma cu trairile componentilor ei.
Am incercat sa discut acest aspect cu mai multi preoti, dar in concret nu mi s-a raspuns. Oamenii au raspuns dupa cunostintele lor, ba chiar am fost privita ciudat. Cat priveste religia ortodoxa, in altele nu stiu cum e dogma, pare a fi mult amestecata cu false credinte populare, elemente precrestine si traditie. Am intrebat-o pe bunica de ce aprinde lumanari, face pomeni… Raspunsul a fost ca si-n cazul altor persoane “asa e traditia”. Bine, am aflat la ora de religie, dar cam tarziu. La noi traditia asta n-are treaba cu religia. Pe de o parte inteleg raspunsurile acestea din prisma faptului ca pana nu demult slujbele ortodoxe se tineau in slavona, si numai preotii intelegeau pe deplin ceea ce predicau. Poate si de asta lumea a considerat religia ca pe ceva punitiv, pe care daca n-o respecti, ti se intampla ceva rau. Adesea copiilor li se spune: “Vezi ca se supara Doamne-Doamne pe tine”. Cum sa se mai apropie copilul de ceva de care se teme? Daca intr-adevar s-ar explica obiectiv religia, n-am avea probleme sa existe fanatici.
sa nu fim naivi. de fanatici este nevoie, avem nevoie si o sa mai avem nevoie. 1 si cel mai des intalnit aspect, cine sa mai puna bombe dak nu fanaticii (religiosi sau nu). unul pt care valorile nu reprezinta nimic? ei o vor face dar in interes propriu, dak au ceva de castigat. dar pt cei cu bani ce urmaresc anumite lucruri … cine sa faca asta? ei ??
) 
sa fim seriosi. e in interesul lor sa existe astfel de oameni. si apoi. fanaticii nu sunt doar cei ce pun bombe. ce ne-am face fara scrierile unuia ca Ioan Gura de Aur, Ioan Casian si multi, multi altii (dau exemple de Sfinti parinti ca sunt crestin dar cred ca as putea include aici si multi filosofi)?ar mai fi lumea la fel? are cineva tupeu sa zica ca da? se inseala amarnic. am fost uimit sa aflu de acele megachurch de la americani. intr-o forma sau alta avem nevoie de a crede in ceva. ca am devenit mai manipulati sau pur si simplu mai comozi si renuntam la anumite credinte sau parti din anumite credinte doar pt ca nu inteleg sensul mataniilor sau al pomenilor (o gramada de bani dati la pochi si nu numai 
) asta nu dovedeste ca nu avem nevoie de factorul religios din viata noastra. acel ceva pe care noi crestinii il numim suflet are nevoie de asa ceva, in ultima instanta chiar si in cele mai rudimentare forme. si apropo de discutiile de mai sus. asta nu schimba Adevarul. nu mai stiu cine a spus dar a spuns cineva ca “dak o mie de oameni cred in ceva asta nu inseamna ca acel ceva este neaparat si adevarat”. putem privi noi din orice unghi adevarul, el tot adevar ramane si nu cred ca te poate indemna la distrugerea Lui si a ta. dak privesti o lumina tot lumina ramane. 
nush ce ma apucat si pe mine acum la ora asta. ar ami fi multe de zis dar risc sa devin mai plictisitor decat e cazul.
sa auzim de bine
Elena: apropo de toleranta despre care vorbesti. spui ca religia crestina este toleranta. Toleranta cu cine? Hai sa iti spun ceva: crestinismul este INTOLERANT cu PACATUL!!!!! Asta nu inseamna ca religia crestina este intoleranta cu omul care vrea sa se indrepteze. Dar cu pacatul in sine ca manifestare inconstienta a omului, Crestinismul este INTOLERANT. Dar eu, care sunt pacatos, daca imi constientizez pacatul si vreau sa ma indreptez, atunci crestinismul devine tolerant.
Cat priveste “necredinta” celorlalti oameni de alta religie….. Stii care e marea greseala? Ca am ajuns atat de abrutizati incat am redus religiile la culturi. E FALS! Am ajuns sa privim religia ca pe un fenomen cultural, cu un inceput si un sfarsit, comparam religiile intre ele si tragem concluzii PROASTE pentru ca incremenim in TEORIE. Eu propun altceva: hai sa lasam Istoria Religiilor in analiza TEORETICIENILOR CULTURII, caci ei se ocupa cu ea, iar noi, daca ne consideram buni crestini sau oameni intelepti, hai sa practicam crestinismul in viata de zi cu zi! Si atunci nu o sa mai devenim imbecili si ignoranti cand vine vorba de crestinism.Ce zici? Nu e mai normal asa?
Fanatismul religios porneste din indoctrinare excesiva.La noi in tara fanatismul religios este putin dezvoltat chiar daca fanatismul duce la subdezvoltarea pshihica a individului.Aproape toti suntemi botezati intro religie sau alta dar asta nu ne face crestini sau religiosi.Eu nu cred in existenta lui dumnezeu sau in rai sau iad si nimeni nu are dreptul moral sa imi reproseze asta.Sunt o fiina in sistemul universal de existenta liber in gandire.Asta suntem toti si accept orce manifestare a oamenilor atat cat este moral si drept.Religia a facut si inca face victime in lume prin fanatism dar incet incet in cateva sute de ani vom fi liberi in spirit si fara vreo obligatie pentru vreon zeu imaginar.Terra!!!Priveste universul!!!
Mă minunez de această orbire spirituală care întrece orice întuneric creat vreodată de diavol, mă minunez cum oameni, cu atâta carte ÅŸi care pretinde facultăţi ÅŸi doctorate sunt înconjuraÅ£i de atâta orbire, de nepăsare, sau, înclin să cred că această justificare care îi motivează să apere cel mai mare păcat împotriva lui Dumnezeu, ÅŸi-a nume; IDOLATRIA, nu poate fi altceva decât un complot voit, o corupÅ£ie a acestor oameni cu diavolul ! Spun aceasta deoarece, eu, cel mai neânsemnat om al produsului ortodox, am cercetat din curiozitate ÅŸi am găsit această mare blasfemie la adresa Lui Dumnezeu, însă, faptul că bisericile noastre nu mai crede în Biblie, am să aduc argumente care să poată îngenuchea măcar pe cei sinceri cu ei înÅŸiÅŸi ÅŸi măcar să recunoască în sinea lor că “tradiÅ£ia” aÅŸa cum a fost la începuturi, nu are nimic comun ÅŸi nicio legătură cu ceea ce pretindem că suntem azi.
ARGUMENTE DIN TRADIŢIA NOASTRĂ ORTODOXĂ la care trebuie să ne întoarcem:
Cităm, din cartea: Omilii la Facerea pag. 84-85 de sf. Ioan Hrisostom. ( Ioan.Gură.de.Aur)
„ Să facem, spune Dumnezeu, om după chipul Nostru ÅŸi după asemănareâ€
Dar la auzul acestor cuvinte se năpustesc alÅ£i eretici, care pângăresc dogmele Bisericii ÅŸi zic: „ Iată, a spus:†„ După chipul Nostruâ€. Åži vor să spună că Dumnezeu are chip de om. Dar cea mai mare nebunie este să cobori la chip de om pe Cel fără de formă , fără de chip, neschim-bător ÅŸi să dai Celui fără de trup forme ÅŸi mădulare! Poate fi, oare, o nebunie asemenea aceleia să nu vrei să câştigi din învăţătura Scrip-turilor insuflate de Duhul Sfânt, ci din potrivă să vrei să te vatăm-i cu ele? AÅŸa fac cei bolnavi ÅŸi cei care au vederea slabă. După cum aceÅŸtia se feresc de lumina soarelui din pricina bolii lor de ochi, iar cei bolnavi nu se ating nici de mâncărurile cele mai sănătoase, tot aÅŸa ÅŸi cei bolnavi cu sufletul ÅŸi orbi la minte nu pot căuta la lumina adevărului. Da, după ce Dumnezeu a spus: „ Să facem om după chipul Nostru ÅŸi după asemănareâ€, nu s-a oprit aici, ci prin cuvintele ce le-a adăugat, ne arată ce înÅ£eles trebuie să dăm cuvântului „chip†„ Åži să stăpânească peste peÅŸtii mării ÅŸi păsările cerului ÅŸi peste toate târâtoarele care se târăsc pe pământ†Deci prin cuvântul „chip†trebuie înÅ£eles stăpânire ÅŸi nimic altceva, că Dumnezeu l-a creat pe om ca să fie stăpân peste toate cele de pe pământ; ÅŸi nimic nu este pe pământ mai mare decât el, ci toate sunt supuse sub stăpânirea lui. (AÅŸa deci, înÅ£elesul cuvântului „chip†nu înseamnă asemănarea omului cu Dumnezeu după fiinţă, ci asemănarea cu El în ce priveÅŸte stăpâni-rea ). După cum cuvântul „chip†înseamnă „stăpânireâ€, tot aÅŸa cuvân-tul „asemănare†înseamnă ca noi să ajungem, atât cât stă în puterea noastră omenească, asemenea Lui Dumnezeu ;să ne asemănăm adică Lui Dumnezeu în ce priveÅŸte bunătatea, blândeÅ£ea, virtutea, precum zice Hristos : „ FiÅ£i asemenea Tatălui vostru din ceruri†Matei 5:45* Hai să luăm un exemplu al cuvântului „chip†din Geneza : „Şi i s-a născut lui Adam un fiu după chipul lui ÅŸi după asemănarea lui; ÅŸi a numit Set numele luiâ€. De ce despre Cain nu s-a vorbit aceleaÅŸi cuvinte ca despre Set ? Prevăzând mai dinainte pornirea lui spre rău, Cain nu păstrase însuÅŸirile părinteÅŸti, ( cum adesea vedem ÅŸi la copii noÅŸtri ) adică, „asemănarea†şi nici „chipul†de a stăpânii, căci pornit spre crimă, el ÅŸ-a pierdut acele însuÅŸiri ale părinÅ£ilor : Nu a-celaÅŸi lucru se întâmplă cu Set, căci numai lui i-a fost adresate cuvintele: „chip ÅŸi asemănare†având deci aceleaÅŸi însuÅŸiri ca ÅŸi tatăl său, păstrând aceleaÅŸi caractere de virtute ÅŸi arată prin faptele lui „chipul†părin-tesc. Iar dacă ÅŸi după ce le-am explicat adevăratul înÅ£eles al cuvintelor, eretici tot se încăpăţânează să spu-nă că „chip†înseamnă formă atunci să le grăim aÅŸa: Atunci nu numai bărbatul, ci ÅŸi femeia este după „chipul†Lui Dumnezeu, că amândoi au aceeaÅŸi formă, dar explicaÅ£ia aceasta nu are raÅ£iune. (am încheiat citatul)
ÃŽn sprijinul celor spuse mai sus vom apela la acelaÅŸi mare orator ÅŸi scriitor, ÅŸi din aceeaÅŸi carte la pag. 182*, cităm: „Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai după-amiază; ÅŸi s-au ascunsâ€. Ce spui ? === Oare Dumnezeu umblă? Să-i atribuim, oare , Lui Dumnezeu picioare ? Să nu înÅ£elegem, oare, din aceste cuvinte nimic înalt ? Dumnezeu nu umblă ! Doamne fereÅŸte ! Cum ar umbla El, Care este pretutindeni ÅŸi umple totul? Este cuprins, oare, într-o grădină, EL , al Cărui tron e cerul ÅŸi al cărui aÅŸternut al picioarelor este pământul ? Isaia 66:1
Care om cu judecată poate spune asta? ( …Cu cine Mă asemănaÅ£i voi ca să-i fiu asemenea? Zice Sfântul. RidicaÅ£i ochi în sus ÅŸi priviÅ£i : Cine le-a zidit pe toate acestea?.. Isaia 40:18-26*== …â€Că a Te cunoaÅŸte pe Tine este dreptate desăvârÅŸită ÅŸi a ÅŸti puterea Ta este rădăcina nemuririi. * Pe noi nu ne-au înÅŸelat născocirile omeneÅŸti ale unui meÅŸteÅŸug viclean; nici truda deÅŸartă a zugravilor, adică, chipul mânjit cu multe feluri de vopsele, * A cărui înfăţiÅŸare aţâţă patima celor nebuni, cu pofta chipului ne-nsufleÅ£it al unei arătări fără de viaţăâ€. * ÃŽnÅ£elepciunea lui Solomon 15:3-5*)= ( Biblia ortodoxă, pag. 980*)
Din scrierile sf. Ioan Gură e Aur „ Greşeli mici aduc pe cele mari†cităm: Treptat, idolatria s-a instalat în lume, ca urmare a cinstirilor prea mari ce se dădeau oamenilor. Treptat, s-a ajuns la adorarea celor vii şi celor morţi – treptat a biruit stricăciunea şi celelalte vicii. ( am încheiat citatul )
Cităm din „ Tezaur liturgic al sfintei Biserici creştine Ortodoxe de răsărit†de Badea Cireşeanu cu aprobarea sf. Sinod al BOR, tomul II, Bucureşti 1911, pag. 193* : „Atâta sfială aveau creştinii la început de chipuri pictate… încât un interval de timp, urmaşii Lui Hristos nici nu îndrăzniră să introducă pictura în Biserica Lui Dumnezeu. Pe lângă aceasta ei se mai ferea de această artă ca să aplice porunca a II-a a Decalogului Exod 20:4†iar la pagina 192* spune: „Irineu, Epifanie, şi Augustin mustră pe eretici şi pe gnostici, pentru că aceştia se închinau icoanelor..†În aceeaşi carte la pg. 203* spune: „ În secolul al IV-lea şi al V-lea mai vedem născându-se şi obiceiul de a introduce în biserică tablourile episcopilor, chiar în viaţă fiind ei…( credeţi că şi azi nu se face acelaşi lucru? ) Cităm din: „ Istoria culturii şi civilizaţiei†de Ovidiu Drâmba, vol. II, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1987, pag. 192: „În secolul IV însă călugării din Egipt, Siria şi Peninsula Sinai încep să picteze pe lemn imagini sacre, în credinţa că aceste icoane, gr. Eikon- imagine, chip, pot acţiona ca un fel de intermediar.†Cităm din „ Istoria dogmelor†de Doctor C. Chiricianu, Litografia Andreescu 1904, pg. 181* : „ La creştinii primi, icoanele religioase se amintesc la începutul secolului III. În tot decursul acestui secol întrebuinţarea lor e rară şi nu prea bine văzută… Istoricul Eusebiu consideră (în sec.IV n.n.) întrebuinţarea icoanelor ca un obicei păgânesc; Sf. Ioan Gură de Aur şi Augustin nu prea se învoiesc cu acest obicei: Epifaniu era un contrar hotărât şi înfocat contra icoanelor.†Se vede din istorie cine era contra şi cine a învins în cele din urmă. Cine? „ Femeile împărătese Irena şi Theodora, la moartea timpurie a lui Leon IV , anul 784, sept. 8, urcă pe tron minorul Constantin VI, în vârstă de zece ani sub regenţa mamei sale Irena. Anul 784, dec. 25, după ce la obligat pe patriarhul Paul, la 31 august, adversar al icoanelor, Irena convoacă la palatul Magnaura o mare adunare pentru a alege şeful bisericii; (a se vede amestecul şi puterea politică în sânul religiei, aşa cum a fost şi este şi va fi întotdeauna) regenta impune ca în fruntea bisericii să fie „fostul ei secretar†Tarasios, care pregăteşte restabilirea cultului icoanelor, iar în locul patriarhului este pus politicianul Tarasiu, (ceea ce a făcut şi comunismul de mai târziu)… de citit mai multe amănunte din cartea: „ O istorie a imperiului Bizantin†de Stelian Brezeanu, Bucureşti 1981, pg. 65-66*
Dacă un om sincer ar cuteza simplu la cele spuse, ar recunoaşte lupta sfinţilor părinţi împotriva celor mai mari hule adresate Lui DUMNEZEU.
dacă e nevoie vom reveni cu alte argumente şi explicaţii. Dumnezeu să vă lumineze în această privinţă şi să facă din voi luptători pentru adevărul Lui pentru a reveni atât cât se poate la credinţa creştină de la începuturi, Amin.
Andrei ,s-a adus in prim plan un comentariu mai vechi.
Unde ai zis: “prea multi vad Bilia ca pe un manual”.
Da , corect ai zis, se fac stuii din si pe seama Bibliei.
Tu crezi , este rau ? sau ce crezi despre studiu zilnic al Bibliei ca mod de a exista?
Ap. Pavel spune in Filipeni ca : “propovaduirea crucii lui Hristos este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii “. Drastic ,nu ? calea pierzarii ! urata perspectiva ! sau care pierzare se pot intreba unii!
Eu sunt “adusa” in lumea aceasta intr-o familie de crestini practicanti.
De mic copil am invatat despre mantuirea prin jertfa pe cruce a Domnului Hristos pentru iertarea pacatelor fiecaruia care CREDE,
, despre umblarea pe urmele Lui , si cred ca numai studiind mereu Biblia poti sa ai o relatie buna cu Dumnezeu.
Zic ca a citi Biblia este perfect okay. Insa a invata din ea si a folosi-o ca manual de supravietuire in lumea asta este foarte periculos. Chiar si numai pentru simplul fapt ca am putea interpreta gresit anumite lucruri.
Si eu cred, si eu merg la biserica dar de la a crede pana la fanatismul pe care il poti vedea mai sus e drum lung.
Abdrei ,
multumesc pentru raspuns, dovada a bunului caracter pe care-l ai si a respectului fata de orice opinie .
Stiu ca intr-o lume ca asta in care traim ,a fi bun , si a oferi si celalalt obraz este o prostie. Insa ,trebuie/ asa-ne spune Biblia sa ne purtam frumos chiar si cu “potrivnicii nostrii”.
Mie nu-mi place asta , si cate odata chiar raspund nebunului dupa nebunia lui ,sa nu se creada intelept, desi Biblia ma invata sa nu fac asta sa nu fiu ca el, (nebunul) ,asa il numeste Biblia nu eu.
Andrei ! asa este corect numele ,scuze
Adevaratul sens al Crestinismului s-a piredut in negura timpului. Din cauza faptului ca traim intr-o societatw patriarhala, Dumnezeu ( Divinitatea ) este reprezentat ca fiind de sex masculin. Un citat stravechi spune asa: “Dumnezeu ca Tata este Intelepciune, Iar Dumnezeu ca Mama este Iubire”.
În societăţile matriarhale, chiar şi religia era o experienţă vie, în care întâlnirea cu Divinul nu era legată de un sistem de dogme şi credinţe, ci constituia o experienţă personală. . În religiile societăţilor patriarhale, Divinul este perceput ca fiind îndepărtat şi astfel aproape de neatins de către fiinţa umană: Divinul nu este văzut ca aflându-se în interiorul conştiinţei individuale şi, din acest motiv, ia naştere dorinţa de a umple această prăpastie adâncă dintre om şi Divin cu credinţe, ritualuri şi intermediari (sacerdoţi) care joacă rolul unei punţi între pământ şi cer.
Drept urmare, trecerea de la o organizare matriarhală a societăţii la organizarea de tip patriarhal – proces care a avut loc atât în India, cât şi în Europa – a schimbat fundamental concepţiile religioase.
Avem nevoie de o noua abordare a religiei, ci nu de o noua religie. – Avem nevoie de o noua ordine mondiala, dar nu de una impusa de tiranii care au manipulat si controlat omenirea mii si mii de ani la rand. .
In Coran scrie: “Cunoaste-ti Sinele”, In invataturile Greciei Antice avem cunoscuta fraza ( la intrarea templului Delphi este inscriptionat ) “Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul univers”, Iar In Biblie scrie: “Cunoaste-l pe Domnul Tau”. Toate aceste invataturi converg spre un singur punct – Spre Sinele Suprem, Dumnezeul dIn Fiecare dinrtre noi. Aceste invataturi au foat scrise in locuri si timpuri diferite. Faptul ca toate religiie detin acelasi adevar, asta nu inseamna ca sunt de acord ca ele sa se uneasca si sa formeze una singura, nicidecum. Unde ar mai fi frumusetea unicitatii Lui Dumnezeu in diversitate ?
Ideea este ca Dumnezeu se afla in interiorul nostru si ne iubeste neconditionat, dar religiile dominate de societatea patriarhala, ca sisteme de control social au distorsionat adevaratul sens al textelor sfinte. ( bisericiile sunt pline de masoni, se dispera sa urce pe tronul Lui Dumnezeu – poate au reusit, dar suntem prea orbi sa vedem )
Veneratia nu trebuie confundata cu obsesia, fanatismul, paranoia. Definitia pentru cuvantul “veneratie” este urmatoarea: Respect profund, stimă deosebită, prețuire adânc respectuoasă pentru cineva sau ceva. Dar ce facem noi ? Il veneram pe dumnezeu ca niste fanatici, nebuni, lipsiti de ratuine. Ne inecam in ceromonii cu forme goale si doar atat – unde e transformarea ?. Asta e problema crestinilor de azi -sunt fanatici – cred ca totul consta in veenratia nebuna pentru Dumnezeu. Cand i te adresezi lui Dumnezeu in acest fel ,de fapt te rogi la Diavol, el are nevoie de fanatismul tau si de psihicul bolnav al tau. Dumnezeu te-a facut LIBER, Dumnezeu iubeste neconditionat. E greu de grezut toate astea, atunci cand esti indoctrinat-indobitocit cu dogme si credinte false. A fi crestin nu inseamna sa mergi la biserica si sa te rogi ca un fanatic toata ziua, sa te intorici acasa si maine s-o iei de la capat, ci sa te duci la biserica si sa simti pacea sufleteasca, sa-i multumesti din suflet lu iDumnezeu pentru Tot Si sa faci tot posibilul sa devii cat ma aproape de DUmnezeu prin felul tau de a fi, de a-ti trai viata, respectand toata creatia Creatorului. A fi crestin nu inseamna sa fi botezat de o anumita biserica, adevaratul botez se desfasoara in sufletul tau. A fi crestin inseamna sa traiesti in pace si armonie cu tot ceea ce te inconjuara. Chiar si cel din nu stiu care trib poate fi crestin fara ca macar sa fi auzit de Christos, prin felul lui de a-si trai viata. Este vorba de o stare sau mai bine spus de un nivel de constiinta la care trebuie sa aspire omul zi de zi. Constiinta christica implementata in fiinta umana.