Poate va dati seama ce a pierdut Romania

am gresit, andrei

“Am uneori tentatia sa zic ‘mi-e jena, mi-e rusine sa recunosc ca sunt roman’. Nu mai cred in nimic. Sunt foarte trist. Un om normal are o singura patrie, restul sunt tari. Cred intr-o Romanie personala, care nu stiu daca a existat sau va exista; destinul meu este aceasta Romanie personala.”

Nu cunosc omul de literatura Octavian Paler; poate voi fi judecat. Dar cred ca Romania a pierdut un pilon de sustinere. Si l-a pierdut din inconstienta.

Imi venea sa arunc televizorul pe geam cand am vazut oameni politici beneficiind de imaginea de a fi alaturi de lui Paler decedat; mi s-a parut nesimtire, mi s-a parut jigodism. Sa nu iti pese deloc de ce spune un om, iar apoi sa te arati grijuliu si pasator cand el moare… “Mi-e scarba”.

Merci pentru film.

parerea mea: pierdem ceea ce ar fi putut spune, crea, inventa, influenta… in viitor. ceea ce paler a spus, creat, inventat si influentat nu este pierdut. si asta este frumusetea: toti ajungem la 3 metri sub pamant, putini reusim sa lasam ceva semnificativ in urma.

paler a lasat si prin asta ramane cumva nemuritor. aviz amatorilor

Am pierdut un om, am pastrat valoarea cuvintelor si invataturii lui. Andrei, multumesc pentru aceste momente pentru ca ma pot intoarce aici sa le revad.

Sunt unul din cei care l-au intalnit pe Paler, in postura de demnitar comunist, incadrat cu abilitate in sistem. Nu stiu sa fi facut vreun vreun rau mare cuiva, dar stiu oameni care ii erau aproape si carora nu le-a intins o mana de ajutor cand putea sa o faca.
Aceeasi abilitate i-a permis ca, imediat dupa 1989, sa nu fie amintit ca membru al Comitetului Central al PCR, stigmat de care a avut parte Radu Beligan, de exemplu.
Apreciez talentul condeierului Paler, dar – cu regret – nu l-am respectat pe omul care, pana la adanci batraneti, nu si-a slujit decat propriul interes.
Regret ca fac nota discordanta fata de cei care ii admira cuvintele mestesugite.
Zic alaturi de toti ceilalti: Dumnezeu sa-l ierte!

Iarta-mi indiscretia, Andrei. Spui ca l-ai cunoscut pe Paler CA OM si ca scriitor. Ai avut prilejul unor contacte personale sau profesionale cu omul Paler, in afara unor manifestari publice?
Ca scriitor l-am admirat si eu. Ca om, deloc. Poate gresesc. Ai argumente sa ma contrazici?
Evident, trebuie acceptat si punctul tau de vedere “putin imi pasa de chestiile astea”. Dar, prin extrapolare, ajungem la: putin imi pasa despre trecutul, prezentul si influenta lui Dan Voiculescu asupra evolutiei Romaniei.

Am fost la Paris in timpul recentelor alegerilor prezidentiale. Incendierile de anul trecut i-au invatat pe francezi ca trebuie sa le pese de multe lucruri pe care le tratau cu usurinta, inclusiv de formatorii de opinie.

Mi-am permis aceasta revenire pentru ca iti admir, de cele mai multe ori, implicarile si mesajele, dar mai ales pentru ca “nu-mi pasa” nu-ti este caracteristic.

Am urmarit si eu ceea ce a spus paler.
Din pacate mi se pare un om infrant. Sunt trist ca un om cu o asa forta a gandului a devenit spre sfarsitul vietii disperat. Un om infrant si disperat.

Sincer, cred ca paler nu poate constitui pentru noi un model de viata. Nu trebuie sa ajungem la sfarsitul vietii noastre infranti si disperati. sa ajungem in situatia de a nu mai crede in nimic. Paler a incetat sa mai creada in ceva.

A fost intrebat daca chiar nu mai crede in nimic, daca nici in dragoste nu mai crede. Aaaahhhh uitase dragostea si a afirmat cu o nesiguranta trista ca mai crede in dragoste. Dupa care revenea cu incapatanare la fraza: “nu mai cred in nimic”.
S-a incapatanat ca spre sfarsitul vietii sa ajunga in situatia de a nu mai crede in nimic.
Dumnezeu sa-l ierte!