Am mai spus si AICI si AICI si cui m-a mai ascultat si imi mentin parerea: in maxim un an de zile RDS ori iese de pe piata ori e preluat. Un management atat de incompetent nu poate sa tina o firma pe picioare indiferent de bani si indiferent de tara in care se afla. Sincer, sper sa dea faliment cat mai repede fiindca eu sunt din ce in ce mai hotarat sa ii dau in judecata si mi-e ca pierd timp prin tribunale aiurea.
Apropo, sunt curios ce au de zis despre Curiero prietenii mei de pe “forumul” cu 323 de comentarii (in momentul de fata) pe care l-am creat fara sa vreau acum cateva luni. :)
Later edit: ca sa priceapa toata lumea! Curiero sunt clar batuti in cap si tre’ sa fii prost bine sa mai lucrezi cu ei dupa faza asta DAR RDS-ul are o mare parte din vina. Mie nu mi-a venit NICIODATA factura RDS la timp si le-am reprosat asta de multe ori, cum a facut si Arhi. Nasol e ca i-a durut in cot de problema mea si de faptul ca mie imi ajunge factura la o saptaman DUPA ce incepe perioada de penalizari.
Asadar, problema mea principala nu e Curiero ci RDS. Eu cu RDS am contract si ma intereseaza prea putin prin cine trimit ei scrisorile. Iar faptul ca ei lucreaza in continuare cu Curiero denota incompetenta managementului.
Bai ce ma enerveaza oamenii care nu isi fac treaba. Romanii inca au probleme grave la capitolul mentalitate. Pe toate strazile e plin de oameni care se plang de locul de munca pe care il au. Ca sunt conditiile nasoale, ca nu le da sefu’ bani destui, ca ei sunt niste exceptionali si ar merita un salariu triplu, ca secretara castiga de 5 ori mai bine decat ei si nu munceste deloc (sau cel putin nu la birou) etc.
Hai sa facem un efort si sa intelegem cum functioneaza procesul de angajare: tu ajungi printr-o metoda sau alta la un interviu, ti se prezinta (sau nu) o oferta iar tu accepti (sau nu) sa faci munca respectiva pentru banii care ti se ofera. Din momentul asta trebuie sa iti faci treaba, sa faci ceea ce te-ai angajat sa faci, pe banii pe care te-ai angajat.A, daca angajatorul incepe sa iti adauge responsabilitati pe langa cele pe care le-ai discutat la angajare (fiindca le-ai discutat, nu-i asa? era interesul tau sa o faci!) atunci ai doua variante: nu accepti si pleci de la acel loc de munca sau accepti si taci din gura fiindca nu ai niciun drept sa te plangi.
Faptul ca esti tratat sau platit prost la locul de munca nu iti da dreptul sa te plangi ca ai un sef de doi bani, chiar daca asa este. Mai bine pune-ti urmatoarele intrebari:
Intrebarea numarul 1: de ce esti inca angajat acolo?
Intrebarea numarul 2: daca seful tau de plateste cu salariul minim pe economie iar tu muncesti 12 ore pe zi, esti sigur ca dobitocul e el?
Am participat, in special in ultimii doi ani, la tone de seminarii pe teme de antreprenoriat, marketing, resurse umane…cam tot ce am prins. Fiindca simt ca ma dezvolta si mi s-a intamplat ca intr-unul dintre primele la care am participat sa mi se ofere, gratuit, o informatie care m-a ajutat sa economisesc probabil cateva luni bune. Vasleam cu toate fortele in directia gresita iar cineva a mentionat in treacat o informatie care, testata, s-a dovedit a fi extrem de importanta.
Dar nu despre acea informatie vreau sa scriu ci despre oameni si seminarii. Am sa va spun sincer ca ma sperie oamenii care merg la seminarii doar pentru diplomele pe care le primesc la sfarsit. Sau, defapt, cred ca ma sperie ideea ca as fi putut fi si eu un astfel de om. E adevarat insa ca si cei ce organizeaza seminariile au partea lor din vina.
Sigur ca seminariile sunt, asa cum ziceam si mai sus, despre informatii. Totusi, cred ca e un element care le scapa celor ce organizeaza astfel de programe. Cred ca ar trebui sa se puna accent si pe motivarea oamenilor care vin acolo. Am auzit idei misto de marketing si am auzit despre faptul ca trebuie sa ai initiativa pentru a porni o afacere. Am auzit asta de zeci de ori si nu ma deranjeaza sa o mai aud. E bine ca cineva sa iti aduca aminte din cand in cand.
Totusi, nu vede nimeni ca oamenii aia pleaca de acolo si nu fac NIMIC, desi majoritatea au potential si sunt interesati sa ajunga undeva? (chiar si cei care vin pt diploma sunt interesati sa ajunga undeva chiar daca nu inteleg prea bine care este drumul pe care ar trebui sa il urmeze)
Solutia, din punctul meu de vedere, ar fi sa cheme oameni capabili sa motiveze si sa ii faca pe participanti sa se apuce de ceva ACUM. Nu dupa ce mai capata experienta in nu-stiu-care domeniu, nu dupa ce mai creste nu-stiu-care piata, nu luna viitoare dupa ce isi iau permisul de conducere, nu maine, ci ACUM.
Cel mai reusit seminar ar fi cel in care speaker-ul povesteste si povesteste si, la un moment dat, unul se ridica din sala si iese pe usa fiindca simte ca acolo pierde timp. Dupa care se duce acasa si, fara sa se descalte, se aseaza la calculator, da search-uri pe google si incepe sa isi sune prietenii sa ii convinga sa inceapa ceva… in seara aia!
Daca astepti momentul perfect pentru a porni ceva, astepti degeaba. Momentul perfect este fix si exact acum!
Am scris zilele astea foarte mult, cred ca cel putin 10-15 pagini. Am scris pentru BasicMarketing o serie de 3 posturi in care analizez o campanie a Bancpost-ului, am scris pagini intregi la ceva ce deja incepe sa semene a tratat de motivare a angajatilor, am scris cate ceva pentru bookblog, am scris tone de mailuri, am scris planuri pentru proiecte si sunt obosit.
Nu e burn-out. As mai avea ce sa scriu doar ca am obosit sa fac aceeasi activitate atatea ore pe zi. Au fost cateva zile in care chiar am muncit si, probabil din cauza ca imi place ceea ce fac, chiar au fost momente in care am avut impresia ca vad o sclipire de workaholic in mine. Eram terminat de oboseala si totusi imi placea. Din fericire, cred ca m-am inselat :) Oricum, imi dau seama ca am inceput sa o iau pe o cale gresita. Trebuie sa corijez asta cumva. :)
- vor fi trei autori: Ionut Ciurea, Mihai Barbulescu si subsemnatul
- va aparea cate un post nou in fiecare zi (mai putin duminica)
- desi blogul si ideea au fost lansate de mine iar domeniul este pe numele meu, basicmarketing va fi un proiect comun al celor trei persoane de mai sus (cu alte cuvinte, daca ceva nu va place si vreti sa injurati aveti acum super-oferta: 3 adrese de e-mail in loc de una! :) )
Exista multe teorii, clasice si moderne, care se folosesc in motivarea angajatilor (sau a oamenilor cu care lucrezi). Dintre cele clasice Teoria X si Teoria Y mi se par cele mai interesante. De fapt, X si Y sunt mai degraba niste concepte care formeaza o teorie ceva mai complexa decat doua teorii diferite, asa cum ar putea reiesi din numele care le-au fost date. Pe scurt:
Teoria X merge pe ideea ca oamenilor le displace munca si, din aceasta cauza, vor lucra eficient doar intr-un mediu de lucru controlat, in care liderii iau deciziile iar ceilalti primesc ordine. Se considera ca oamenii ar face orice pentru a evita munca si ca managerii nu trebuie sa faca altceva decat sa ii controleze, sa ii manipuleze daca vreti, astfel incat sa isi indeplineasca obiectivele. Conform acestei “teorii”, in general, oamenii evita responsabilitatile cat de mult pot si au ambitii reduse.
Teoria Y este exact opusul Teoriei X. Ea presupune ca oamenii nu resping in mod instinctual munca ci accepta ca aceasta e o parte importanta a vietii lor si muncesc pentru a isi atinge niste obiective. In plus, cei mai multi oameni accepta bucurosi responsabilitatea si au un potential foarte mare care trebuie identificat si pus in valoare de manageri.
Si acum ajungem la ce voiam de fapt sa spun. Am gasit astazi intr-o carte o afirmatie facuta de “un tip” cu privire la aceste doua teorii:
“Cei mai multi conducatori actioneaza in concordanta cu Teoria X, dar considera ca Teoria Y este mai potrivita si reprezinta un ghid efectiv si eficient pentru actiunea manageriala.” – McGregor (cel ce a elaborat si conceptele Teoriei X si Teoriei Y)
Suna cunoscut? Cam asa se intampla si pe la noi. Doar ca la noi nu sunt convins ca managerii considera ca Teoria Y e mai potrivita. Insa ei stiu ca asa “e recomandat” sau “asa scrie in carti”. Totusi, mult prea multi merg pe prima teorie: angajatii sunt niste tampiti, incearca sa te fure constant, nu au ambitii si obiective si, in consecinta, trebuie manipulati si constransi sa faca ce vor managerii.
A! Si inca ceva: McGregor a spus ce a spus in 1960. Te-ai astepta ca in 47 de ani sa se mai schimbe cate ceva, nu?
In ultimul an am invatat o chestie misto. Am invatat, sau mai degraba a inceput sa imi placa, sa ascult povesti. Si aici nu ma refer la “success stories“. Apropo, cat de corecta vi se pare expresia “success story” din moment ce, veti fi probabil de acord, fiecare are propria definitie a succesului?
Dar ziceam ca nu despre success stories este vorba ci despre povestile oamenilor pe care ii cunosc. Fiecare dintre noi are o poveste. Fiecare a inceput dintr-un punct, se afla in altul si vrea sa ajung undeva. Unii nu stiu inca unde vor sa ajunga, altii nu sunt multumiti de locul in care se afla acum iar unii oameni incearca neincetat sa uite de unde au plecat. Insa toti au o poveste. Si mie imi place sa le ascult.
Chiar asa, daca maine ti-ar spune cineva sa iti scrii viata, pana in punctul in care te afli acum, crezi ca ai putea sa o faci? Ce ai scrie in epilog?
De ceva timp am devenit SI client BRD, nu fiindca eram nemultumit de Raiffeisen ci fiindca am fost nevoit. Ma duc acum o saptamana la un BRD de pe Soseaua Pantelimon. Stiti voi, BRD-ul cu sigla aia rosu cu negru. Era al doilea contact pe care il aveam cu aceasta banca, deci ma asteptam la surprize. Dar nu ma asteptam sa “inchid banca” sau, cel putin, nu cu banii pe care ma dusesem sa ii scot in ziua respectiva: 140 de dolari !!! :)
- As dori sa scot si eu 140 de dolari din contul acesta!
- Uhm…ne pare rau dar nu avem decat 100 de dolari!
- Cred ca glumiti!
- [vizibil incurcata] Nuuu… Nu glumim. Chiar nu avem decat 100.
Iau cei 100 $ iar doua zile mai tarziu ma duc iar, la aceeasi banca. Aveam niste bani de platit intr-un cont BRD si cautam orice banca deschisa fiindca era deja 17:30. Ajung la BRD-ul cu pricina, ma uit pe programul de pe usa, vad “deschis pana la 18:00″, imping usa, inchisa! Inauntru, un paznic imi face semn ca au inchis. Ii arat ceasul, da din umeri si repeta: am inchis.
Astazi ma duc la banca cu un cec. I-l arat domnisoarei de la ghiseu, se uita la el si ma intreaba numarul contului. Il cauta in calculator si imi spune: “acest cont este deschis la sucursala Academiei”; ii spun ca sunt de acord cu ea.
- Imi pare rau dar trebuie sa va duceti sa il depuneti la acea sucursala.
- Okay. Inteleg ce ziceti dar imi puteti explica si de ce? Ca tot BRD e si aici, nu?
- Este! Dar nu suntem in acelasi grup!!!
In acelasi grup? Cum adica nu sunt in acelasi grup? Adica BRD – Groupe Societe Generale e, de fapt, BRD – Societesi atat? Intreb:
- Si daca vreau sa lucrez cu sucursala asta ce trebuie sa fac? Sa imi deschid un cont si aici?
- Da!
- Am inteles. Da’ nu e tot BRD? Ce fac? Imi transfer bani dintr-un cont BRD in alt cont BRD?
- Da!
Super tare! De ce v-ati mai facut sucursale si nu v-ati facut cate o banca pentru fiecare spatiu pe care l-ati cumparat? Sau macar sa va puneti logo-uri diferite!
Mi-am pus problema asta pentru prima data acum vreo 2 saptamani, dupa un speech tinut de un manager. Este intr-adevar modestia o calitate? Sau este un lux pe care putini si-l permit? Iti permiti sa fii modest intr-o lume cu o competitivitate atat de mare?
(Atentie! Daca nu esti modest nu inseamna neaparat ca esti laudaros! Sau, cu alte cuvinte, lipsa calitatii de a fi modest nu implica automat si prezenta defectului de a fi laudaros.)
Am participat, in special in ultimii doi ani, la tone de seminarii pe teme de antreprenoriat, marketing, resurse umane…cam tot ce am prins. Fiindca simt ca ma dezvolta si mi s-a intamplat ca intr-unul dintre primele la care am participat sa mi se ofere, gratuit, o informatie care m-a ajutat sa economisesc probabil cateva luni bune. Vasleam cu toate fortele in directia gresita iar cineva a mentionat in treacat o informatie care, testata, s-a dovedit a fi extrem de importanta.