Andrei Roșca

Saptamana viitoare prietenii de la DaAfaceri incep o noua editie a seminariilor Business Intro, un proiect foarte misto la care am mai participat si anul trecut si am sa particip si anul asta. De ce ma duc? Din doua motive: pentru networking si fiindca am o idee obsedanta care nu imi da pace de cativa ani.

In momentul in care am inceput sa lucrez pe cont propriu si mi-am facut (a se citi “facut praf”) prima firma am inceput sa invat. Am invatat din carti, din seminarii, din audiobooks si din greseli; multe greseli! Am pierdut si bani, bani pe care nu-i aveam, dar am descoperit si aceasta idee despre care vorbeam mai sus: daca citesti o carte de 300 de pagini, mergi la o serie de seminarii de 30 de ore, asculti un audiobook de 3 ore si din toate astea prinzi o idee, o singura idee buna, acea idee te poate face sa inaintezi de zece ori mai rapid sau sa treci peste obstacole ce pareau de netrecut.

Probabil ca ideea am luat-o dintr-o carte, nici nu mai stiu. Dar stiu ca mi s-a confirmat de mai multe ori. O singura informatie poate completa puzzle-uri la care lucrezi de luni de zile, iti poate da un avant incredibil si te poate face sa te intrebi cum de ai reusit sa ajungi unde esti fara acea piesa. De asta merg eu la Business Intro, de asta cred ca ar trebui sa mergeti si voi.

PS: de scurt timp, cei de la DaAfaceri au si un blog pe care ne promit ca vor scrie regulat si consistent :)

Nu am mai facut demult recomandari de bloguri. Aveam impresia ca dilueaza ceea ce scriu pe blog. Din acelasi motiv nu ma mai tenteaza sa preiau nici “tag-urile” pe care le primesc de la altii. Dar sunt cateva persoane ale caror bloguri le citesc cu foarte mare placere. Pe unii poate ii cititi deja. Pe la altii poate ati mai ajuns si nu v-au placut. Mai intrati, va rog, o data si cititi ultimele doua posturi. Daca nici acum nu va plac, e okay. Eu ii recomand cu toata caldura. Astazi, primii doi + un site:

1.Mihai: care tocmai si-a schimbat tema de la blog intr-una mult mai prietenoasa si accesibila. Blogul lui Mihai nu e genul de blog care place tuturor. Imbina posturile personale, unele chiar acide dar bine argumentate, cu cele mai “tehnice”. O combinatie interesanta intre postari financiare, de marketing si business. Mihai a lansat de curand Versity.ro, site al carui logo il gasiti mai jos. Nu spun mai multe despre el. Mie imi place foarte mult ideea si mi se pare bine realizat.

2.Adela scrie posturi care emana caldura, sensibilitate. Majoritatea duc si catre ideea de blog motivational, poate chiar coaching. Cred ca Adela s-ar descurca bine in postura de coach sau macar trainer.

Imi pare rau ca trebuie sa o spun dar vanzatoarele de la farmacii sunt cele mai incompetente vanzatoare pe care le-am intalnit vreodata. Nu prea umblu eu prin farmacii dar stiu cel putin trei, firme diferite, care servesc INCREDIBIL de prost. Este evident si vina managerilor ca doar tipele alea nu se angajeaza singure.

Am sa dau un exemplu. Nu ma intelegeti gresit, concluzia ca vanzatoarele de la farmacii sunt incompetente am nu am tras-o doar pe baza intamplarii din seara asta. Asta doar a pus capac si m-a facut sa scriu post-ul de fata. Asadar, in seara asta, pe la ora 23:00 cautam o farmacie non-stop pe Mihai Bravu. Pentru cei ce se intreaba raspunsul este nu! nu cautam prezervative. Dar daca as fi cautat sigur imi trecea de cinci ori si ma duceam acasa sa ma culc.

Ziceam ca ma uitam dupa o farmacie si am gasit una Non-Stop: HelpNet ii zicea. Ca mai toate farmaciile non-stop si astia vindeau la geam. Adica ii tinea pe bolnavi la usa, in frig (unii erau in pantaloni scurti ca iesisera si ei din scara blocului sa isi ia probabil un prezervativ sau o suzeta pentru bebelus) si ii serveau prin geamul de la usa. Ma rog, vorba vine “ii serveau”.

Ca de fapt se plimbau ca prostii prin farmacia mult prea mare pentru ei. Vorbesc la plural nu fiindca ar fi fost mai mult de o vanzatoare (interesant ca nu am vazut niciodata un barbat sa vanda intr-o farmacie) ci fiindca pe langa acea vanzatoare (absolut, total si complet incompetenta) mai era si un paznic (sau postas, ca nu mi-am dat seama exact).

E! Cand am ajuns acolo erau in fata 4 persoane. Stiu sigur fiindca i-am numarat incercand sa estimez cam cat timp ar putea dura. Din pacate in formula de calcul nu am introdus si variabila “incompetenta” care facea ca rezultatul sa tinda la infinit.

Dupa 10-15 minute in fata mea erau…ati ghicit! tot 4 persoane. Aceleasi! Fiindca nu reusisera sa o serveasca pe prima. Procesul s-a dovedit a fi prea complex pentru vanzatoare si postasul ei. Lucrurile decurgeau cam asa:

- Ce doriti?
- Un flacon de [ceva]. Aveti?
- Cred! Stati un pic sa ma uit!

Dupa care fiinta pe 2 picioare pleca agale la plimbare prin farmacie. Ajungea la calculator dupa 1 minut, si incepea sa tasteze cu o viteza de 4 taste pe minut. Se intorcea dupa 4-5 minute:

- Imi pare rau dar un avem!
- Dar [altceva] aveti?
- Va spun imediat!

Si iar pleca, se uita un pic prin calculator, se holba ca vanzatoarea din farmacie la poarta noua prin cateva rafturi si se intorcea dupa 3-4 minute.

- Avem!
- Cat costa?

Iar se efectua ritualul de accesare al masinariei malefice pe care o vom denumi in continuare, codificat, “PC”.

- Costa Z ron. Va aduc?
- Tu ce crezi?

De data asta plecau amandoi undeva in spate si postasul se intorcea dupa cateva minute cu produsul in dinti.

- Va costa [o suma de bani]. Aaa! Nu aveti marunt? Stati sa vad daca am sa va dau restul.

Si iar se duce si se intoarce dupa 3 minute cu o moneda de 10 bani (de observat ca aducea inapoi exact de 5 ori mai mult decat valoarea postasului, in ziua in care lua salariul!).

Si asa a mers treaba cu toate cele 4 persoane din fata mea. Cand am ajuns la “fereastra” in spatele meu se aflau deja cam 10-12 persoane, jumatate in pantaloni scurti, inghetati de frig. Daca astia nu sunt dobitoci si incompetenti atunci cum sunt? Isi bat joc de clienti. Aseara pot spune ca si-au batut joc si de mine. Nu-i nimic. Macar Farmaciile Help Net vor aparea ca lumea in motoarele de cautare!

PS: Este vorba de Farmaciile Help Net, adica cei care au site-ul www.helpnet.ro si telverde Help Net, Help Line, help-yourselves. Acum sa vedem cum primeste Google stirea.

Diseara, de la ora 23:00 sunt invitat la RadioLynx, la Noaptea bloggerilor intr-o discutie libera, probabil avand foarte putine tangente cu marketingul, antreprenoriatul sau bloggingul :) Vom vedea!

Vor mai fi acolo si

- utopic
- fata cu soarele
- gogu kaiser

+ Adrian Ciubotaru si Bobby Voicu (tata’ lor) iar prin telefon, de pe drum, Catalin.

Promit sa vorbesc mai mult de data asta si sa va dati seama ca am fost si eu acolo. :)

Fragmente dintr-o discutie pe messenger avuta aseara, pe la ora 1 noaptea, cu Phoebs. (P=Phoebs si A=Andrei)

P: stii ca starea actuala e cea mai rea
P: asta calduta asa, in cusca
P: e mai bine si sa cazi rau rau ca misca ceva in tine; sau ma rog, daca iti iese e extraordinar
A: stii, de multe ori m-am gandit; era mai interesant daca porneam dintr-o cadere
A: sa zic: stii care e povestea mea? acum X ani am fost la pamant; s-a intamplat nu stiu ce chestie si mi-a schimbat viata
A: dar nu a fost asta; sau cel putin nu imi dau seama acum

P: Doamne. cum suna totul din vorbe
A: da
P: si cand stai sa te gandesti
P: ca si unele lucruri minuscule pot parea gigant si pot stresa si face oamenii sa stagneze
A: exista oameni care ar spune ca asta e filosofie de 2 bani
A: si probabil ca ei dorm mai bine noaptea
P: mdea, asta e alta discutie
P: de care m-am lasat ca e irelevant si nu voi fi in cazul ala; nu mai am cum

[...]
P: pe mine tot ma tine ceva, desi stiu toate alea
A: lenea ? :)
P: nu!
P: in nici un caz
A: frica de a gandi “outside the box” ?
A: uite, am terminat azi de citit o carte; am sa pun citatul si pe blogul meu zilele astea
A: un director de la Procter&Gamble zicea ca nu trebuie sa te chinui sa “think outside the box” neaparat; daca nu poti face asta, schimba cutia!
P: aveam si eu chestia asta in cap, dar nu formulata clar, ca acum

[..]
P: stii care e chestia? cand e vb de riscuri, beneficiile (chiar si scrise) sunt cumva nesigure, pe cand pierderile sunt palpabile
A: :)  depinde de cine le scrie

P: pai mda; aici e diferenta
P: pana la urma cum te motivezi?
A:  daca as avea un raspuns la asta as fi cel mai cautat om de pe Terra
A: si nu as vrea sa se intample asta vreodata
A: eu vreau o viata linistita, deci raspund: nu stiu! :)
P: :))
A: eu am invatat toata viata si voi invata toata viata; poate la sfarsit o sa aiba altcineva raspunsul
A: poate despre tine sau despre mine se va scrie o carte
A: si un autor va spune: “anca a facut X si Y si a reusit performanta de a face intr-o viata ce altii nu au facut in 10; aplicand principiile pe care ea le-a aplicat puteti avea succes”
A: toata lumea le va citi, putini le vor crede si si mai putini le vor aplica; adica exact asa cum se intampla acum cu alte carti despre succes, scopuri si vise
P: mda; din pacate

Atat timp cat ne este atat de greu sa facem din noi exact ceea ce am vrea sa fim, de ce ne enervam atat de des ca nu reusim sa ii transformam pe cei din jur in ceea ce am vrea noi sa fie?

Am tot vazut oameni care se intrebau daca se castiga bani din bloguri, in Romania. Mai intai, cred ca multa lume nu sesizeaza o diferenta care conteaza foarte mult: a face bani prin/din blogging este cu totul altceva decat a face bani din/prin bloguri.

E adevarat ca in Romania nu prea se castiga bani din blogging. Adica eu, tu sau alt blogger obisnuit care sta acasa, in fata calculatorului, si scrie pe un blog nu prea castiga bani. Asta fiindca sunt prea putine solutii, deocamdata.

1. Din Google Adsense nu poti scoate prea multi bani cu bloguri in limba romana, desi inteleg ca sunt cativa care scot sume decente; din pacate prea putini.
2. Daca vrei sa vinzi reclama la CPM (cost pe mia de afisari) risti sa mori de foame fiindca, pe de-o parte, agentiile de publicitate online iti ofera foarte putin si, pe de alta parte, majoritatea blogurilor de la noi au trafic foarte mic. Nici macar Zoso nu cred ca ar scoate o suma de bani decenta din vanzarea de CPM decat daca si-ar vinde singur. Adica NU prin agentii. Atentie: am zis “suma de bani decenta”, in niciun caz nu poate cineva sa traiasca din banii aia.
3. Mai exista varianta “pay per post”. Adica o firma vine la tine si iti ofera bani (sau produse) pentru a scrie unul sau mai multe post-uri favorabile companiei, pe blogul tau. Adica o forma de PR. Stiu cateva cazuri la noi; totusi, sunt putine si in special tot la putinii bloggeri cu trafic foarte mare.

Acum, cu scoaterea de bani prin intermediul blogurilor situatia sta un pic diferit. In Romania se scot bani din asta! Adica se scot oricum mai multi decat se castiga direct, din blogging. Cum? In mare parte din consultanta. Stiu destul de multe persoane si agentii care ofera consultanta companiilor: cum sa iti deschizi un blog, cum sa il personalizezi, grafica pentru bloguri, sfaturi despre cum sa atragi oamenii pe bloguri etc. E adevarat ca si aici, in cazul persoanelor fizice, e nevoie sa ai ceva vizibilitate pe internet pentru a putea sa te duci sa dai consultanta la companii.

Cat se castiga? Pai se cam castiga fiindca fiind in general vorba de firme medii sau mari poti cere ceva bani. Se castiga de la cateva zeci de euro luati de un blogger obisnuit cu ceva cunostinte tehnice pentru o instalare si customizare de WordPress, pana la cateva mii de euro luati pe baza de contract de catre oameni cu ceva experienta si/sau relatii.

La agentiile de publicitate (traditionale, nu agentii online) nu stiu exact care sunt preturile dar mi se pare o idee foarte foarte proasta sa apelezi la ele pentru a iti face un blog de companie mai ales ca:
1. majoritatea ori nu au blog de companie, ori au blog de foarte putin timp si habar n-au ce e ala RSS sau Permalink
2. te vor sfatui probabil sa iti pui un om de PR (sau chiar omul lor de PR) sa iti scrie pe blog iar asta denota o slaba (spre deloc) intelegere a fenomenului.

Later edit: Zoso ma atentioneaza ca nu m-am documentat destul in ceea ce il priveste. :) Si aparent are dreptate. Corijez, deci: probabil ca Zoso ar putea sa scoata destui bani din CPM. Insa majoritatea bloggerilor nu sunt Zoso. :)

Am dat astazi de un citat cel putin interesant:

How we spend our days is, of course, how we spend our lives. – Annie Dillard

Si m-am tot gandit, nu neaparat la ziua de astazi, ci la ultimele trei zile. Ganditi-va si voi. Daca ar veni unu’ maine si ti-ar spune ca toata viata ta va fi ca ultimele trei zile, l-ai pocni sau ai zambi multumit?

Imi aduc aminte cu placere cum mergeam in grup la biserica, de Paste. Ne strangeam de la mai multe blocuri si plecam spre biserica, ajungeam cu o ora si ceva inainte, desi era la doar 5 minute de casa si, personal, ma bucuram fiindca vedeam in jurul meu oameni la care tineam chiar daca unii nu imi erau decat amici.

Nu stiu de ce mergeam la biserica atunci, fiindca in mod cert nu imi constientizam foarte bine “convingerile”. Imi spunea cineva acum cateva zile ca nu intelege de ce cred in existenta lui Dumnezeu, tinand cont de faptul ca am o gandire destul de rationala, chiar prea orientata catre logica si, in general, bazata pe demonstratii. Nu stiu. Poate ca tine de educatia pe care am primit-o.

Dar incepusem sa scriu despre cum mergeam la biserica in grup si cat ne placea asta. In fiecare an constat cu tristete ca ne imputinam. Grupul devinde din ce in ce mai mic. Anul asta am ramas doar doi. Doi oameni din 10, poate chiar 15. Restul s-au imprastiat; unii au intrat in alte grupuri, altii nu mai fac parte din niciun grup iar cativa au hotarat ca se simt mai bine doar cu prietena.

E okay, cred ca e ceva natural. Pana la urma, odata cu trecerea anilor, la fiecare dintre noi apar prioritati noi si uneori traditia, obiceiurile sau prietenia cad pe locul 2,3 sau mai jos. Totusi e trist.

Un alt fenomen care observ ca se dezvolta de la an la an este transformarea slujbei de Inviere intr-un “eveniment monden”. Am vazut si anul acesta multe fete cu fuste cat palma si baieti dati cu gel de parca mergeau la discoteca. Unii dintre ei chiar se duc acolo dupa ce iau lumina. De fapt, cred ca cel putin 60-70% dintre cei ce au venit la slujba erau tineri. Aparent un lucru bun. De la balcoanele de vis-a-vis de biserica se mai vedeau blitz-urile aparatelor foto iar pe langa biserica am vazut cel putin doua masini de politie si 10 politisti patruland. Eveniment monden.

Evident ca imediat dupa ce s-a dat lumina trei sferturi dintre cei ce erau acolo au inceput sa se indrepte catre casa. Aici am remarcat interesanta incercare facuta de preot care a zis la un moment dat, la microfon: “credinciosi! lasati-i sa plece pe cei ce au venit doar sa ia lumina si nu stau pana la sfarsitul slujbei, fiindca acesti oameni au venit de fapt sa ia intuneric”. Interesant, dar totusi mi-a sunat usor a forma de santaj. Iar eu nu prea raspund la astfel de “constrangeri” mai ales ca, asa cum am zis si aici, faptul ca mergi la Inviere sau nu, iei lumina sau nu si alegi sa stai cu 5 minute in plus sau in minus nu te face mai mult sau mai putin crestin.

Nu cred ca asta inseamna credinta in Dumnezeu si nu cred ca participarea la slujba de Inviere iti da un bonus de 10 puncte in momentul in care va trebui sa “treci la nivelul urmator”. Oricum, seara s-a terminat frumos. Pe drumul de intoarcere, ajuns pe straduta blocului meu, straduta pe care se circula momentan extrem de greu, la un moment dat m-am intersectat cu o doamna pe la 45-50 de ani care venea din sens opus, cu lumina, probabil de la o alta biserica. Fiindca nu aveam loc sa trecem amandoi in acelasi timp pe trotuarul prea ingust m-am oprit 2 secunde, natural, ca ea sa poata trece. Cand a ajuns in dreptul meu s-a uitat la mine, mi-a zambit cald si mi-a spus: “Multumesc! Hristos a inviat!”

Adevarat a inviat!

Desi nu am fost decat la 4-5 interviuri am citit foarte mult pe subiectul asta iar ceea ce am citit mi-a fost completat de experienta de a intervieva destul de multi oameni, mai intai intr-o firma de productie sisteme audio si, mai apoi, intr-una de software. M-am gandit ca nu ar fi rau daca as scrie aici o lista cu cateva sugestii de care eu as tine cont in momentul in care ar trebui sa ma prezint la un interviu.

1. Nu te duci la interviu fara sa ai temele facute. Cred ca e de departe cea mai frecvent intalnita greseala. Nu te duci la o firma la care vrei sa te angajezi si ii intrebi cu ce se ocupa. Nu te duci acolo si ii intrebi ce post ar putea sa iti ofere. E o chestie de bun-simt. Nimeni nu vrea sa angajeze pe cineva care habar n-are ce cauta acolo. Oamenii vor sa angajeze persoane care isi doresc cu adevarat sa lucreze in acea firma. Nu e atat de greu sa dai un search pe Google sau sa te uiti pe ministerul de finante pentru a iti face o idee despre firma care te-a chemat la interviu.

2. CV-ul. In mod normal CV-ul este examinat inainte ca tu sa fii chemat la interviu dar uneori ti se cere sa il aduci cu tine. Unii angajatori au obiceiul de a se uita pe el in timp ce te intervieveaza. In felul asta se pot lega de diferite aspecte pe care tu le-ai trecut acolo, in special pentru a te incuraja sa vorbesti liber, sa vada cum te descurci. Deci: treci in CV doar lucrurile relevante pentru postul la care ai aplicat. Sau le scoti pe cele care sunt in plus. Chiar daca tu ai 3 diplome obtinute la cursuri de contabilitate nu le bagi in CV daca aplici pentru un job in publicitate sau marketing. Nu numai ca nu folosesc la nimic dar chiar iti pot face rau. Angajatorul poate crede ca esti o persoana careia ii lipseste focusul sau ca, lucrand in contabilitate, nu esti destul de creativ pentru a lucra in publicitate, de exemplu. Pui in CV doar ce este relevant pentru postul respectiv.

3. In stransa legatura cu punctul de mai sus, inainte sa pleci cu CV-ul catre intalnirea de interviu mai uite-te o data peste el si incearca sa iti imaginezi ce ar putea sa te intrebe, plecand de la ceea ce ai scris tu acolo. Gandeste-te la niste raspunsuri destepte.

4. Trebuie sa ai un raspuns la intrebarea “unde te vezi peste 5 ani?“. Este oricum o chestie proasta faptul ca habar n-ai in ce directie te duci dar daca ii mai spui si angajatorului asta ai o mare problema. Si inca ceva aici: raspunsul cel mai destept pe care il poti da nu e: ma vad lucrand in firma dvs. E un “cliseu” si oricum nu il crede nimeni. Poti insa raspunde ceva de genul: mi-ar placea sa lucrez in industria X, unde X este exact industria in care activeaza firma la care incerci sa te angajezi. In plus ai putea sa spui si postul in care ti-ar placea sa lucrezi peste cativa ani, post care, evident, trebuie sa fie unul ceva mai sus decat pozitia pe care speri sa intri in firma.

5. Cand spui pozitia pe care ai vrea sa lucrezi fii atent ca nu cumva ca cel care te intervieveaza sa fie si el un angajat, exact pe pozitia pe care tu ai vrea sa ajungi. Sigur ca probabilitatea e mica dar eu stiu deja doua situatii. Pentru unele posturi e mai probabil sa se intample decat pentru altele. De exemplu daca ai aplicat pentru un post in Resurse Umane :)

Aici e bine de stiut ca interviurile pot fi tinute in felul urmator:
- de catre doi oameni – in cazul asta, de obicei, unul este omul de HR iar celalalt este managerul sau viitorul tau sef direct;
- de catre un singur om – in cazul asta poate fi ori omul de HR, ori managerul.

Daca e managerul nu trebuie sa iti faci mari probleme ca ai putea sa iti doresti exact postul pe care il are el fiindca, in majoritatea cazurilor, in Romania managerul = fondatorul firmei (mai putin in cazul multinationalelor). Ca sa afli daca omul din fata ta e cel de HR poti intreba daca dupa acel interviu mai urmeaza un altul. In 99% din cazuri nu omul de resurse umane are ultimul cuvant, deci daca spune ca va mai fi unul stii sigur ca nu el e managerul.

(va urma)