Andrei Roșca

Am mai scris despre cat de mult imi place mie sa ma plimb pe strazi si cum, in general, nu prea sunt atent la ce se intampla in jurul meu. Ma concentrez sa nu “dau in gropi”, ca sa nu se interpreteze gresit cazatura :), si cam atat. In rest, ma gandesc la ale mele si chiar ma ajuta. Multe solutii le-am gasit plimbandu-ma pe strazi.

Mai exista insa o parte foarte misto a acestor plimbari: in unele momente, cam odata pe saptamana, sau poate la doua saptamani, imi dau seama ca nu sunt singur pe strada. Ca bate usor vantul, ca pomii sunt verzi si se misca sau, de ce nu?, ca strazile sunt pline de masini si oameni. Si cand se intampla asta, de obicei, ma opresc si cateva minute ma uit in jur si ma bucur ca pot sa fiu acolo, sa simt, sa miros, sa vad, sa cred.

Stiu ca multi oameni sunt probabil constienti de lucrurile astea mai tot timpul. Totusi, nu stiu daca mi-ar placea sa fiu asa. Nu stiu daca ei se bucura de viata asa cum ma bucur eu. A! Si inca ceva. Haide sa nu uitam ca exista oameni care nu pot sa fie acolo, sa simta, sa miroase, sa vada… si totusi cred.

La naiba! mai sunt si lucruri frumoase pe lume – vreau sa spun lucruri cu adevarat frumoase. Suntem cu totii asa niste imbecili ca ne lasam dusi de val si uitam de lucrurile esentiale. Orice lucru care se intampla pe lumea asta il raportam mereu la propria noastra persoana, la eul nostru afurisit. - Franny si Zooey, J.D.Salinger

V-am zis cat de mult imi plac astia care sunt manageri 100%, produse ale unui sistem de invatamant obtuz, si vin sa le povesteasca altora despre cum sa fii un bun antreprenor? Ii ador!

Imi place naivitatea lor cand spun: “am condus multinationale…hai sa va spun cum se face o firma!” Nu spun ca unul care a facut 20 de ani management nu ar putea porni o afacere proprie. Spun doar ca nu este cea mai indicata persoana sa vorbeasca despre riscuri antreprenoriale si management pe bani putini.

Managerii se numesc asa fiindca manageriaza sisteme, sisteme care, in majoritatea cazurilor, li se dau pe tava. Adica sunt deja create. Sigur ca exista si exceptii si sigur ca managerii sunt de multe ori nevoiti sa modifice sistemele cu care lucreaza. Totusi, sa nu uitam ca exista cel putin un motiv pentru care ei nu si-au construit inca propria afacere…!

Oricum, imi permit sa fiu sceptic cu privire la capacitatea unui manager de a creea o afacere revolutionara. Pur si simplu cred ca rigoarea si disciplina care sunt atat de necesare unui bun manager, sufoca ideile, entuziasmul si nebunia ce caracterizeaza un antreprenor de succes.

*am scris aici despre tipologiile pure (antreprenor, manager, producator, integrator) si ce presupune fiecare

Cristia Maksutovici de la AxA Consulting (care are site nou AICI) a zis astazi o chestie pe care nu stiu cati angajati sau viitori antreprenori o constientizeaza: in primii ani de antreprenoriat, cel mai prost (din firma) o duce antreprenorul, fondatorul firmei. Sau fondatorii, daca sunt mai multi.

Imi aduc si acum aminte de o seara, la cateva ore bune de la terminarea programului, cand stateam cu asociatul meu de atunci la birou si niciunul nu scotea niciun cuvant. Stateam pe scaune si fiecare fixa un punct de pe biroul pe care se afla o agenda cu cheltuielile si veniturile firmei. Odata la 5 minute unul dintre noi se intindea, tragea usor agenda, se uita cateva secunde pe ea, dupa care o impingea la loc pe mijlocul biroului si cauta un alt punct de pe birou pe care sa il fixeze cu privirea.

Era data de 28 a lunii, aveam 4 sau 5 salarii de platit peste doua zile iar agenda arata minus 60 de milioane, bani multi pentru noi si, mai ales, bani pe care nu aveam de unde sa ii acoperim. Si totusi…oamenii trebuiau platiti si chiar au fost. Tema de meditatie pentru cei ce se gandesc ca a avea firma e varianta ideala.

Cred ca nu conteaza atat de mult ce faci daca o faci bine. Adica FOARTE bine. De exemplu, nu cred ca trebuie sa fii gunoier. Cred ca ar trebui sa fii cel mai bun gunoier din cati cunosti! Nu fii femeie de serviciu sau menajera. Fii cea mai buna menajera pe care o stii! Din punctul meu de vedere, in orice domeniu se poate excela, in orice domeniu exista oameni care isi fac prost treaba si oameni care se descurca excelent. De ce n-ai fi tu cel care se descurca excelent?

Cred ca orice merita facut, merita facut la superlativ! Florin Chilian, un om al carui mod de gandire imi place foarte mult, zicea intr-un interviu ca pe el il intereseaza locul intai, fiindca “locul 2 e pentru prosti“. Din pacate, cred ca cei mai multi dintre noi capatam curajul de a spune si crede in asta doar dupa ce a existat un moment in viata noastra in care am fost pe locul intai. In orice.

As cauta un om foarte tare pe domeniul de care sunt interesat si m-as tine dupa el pana m-ar primi sa lucrez PE GRATIS pe langa el, macar pentru cateva luni. Daca as fi destul de bun probabil ca mi-ar da un post in cateva luni, daca nu in mod cert am invatat ceva in timpul asta si, in plus, am capatat experienta pe care o pot pune si in CV. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc si acum cred ca as putea face asta, daca as gasi un astfel de om. Desi… :)

Exista o categorie de oameni care nu inceteaza sa ma uimeasca. Vorbesc despre cei care au talentul (sau poate doar predispozitia nativa) de a isi innabusi visurile brutal, fara drept de apel si cu o consecventa pentru care, personal, ii invidiez.

Multi vorbesc despre ce le-ar placea sa faca. Mai mult, unii povestesc chiar cum viseaza de mici sa ajunga intr-un anumit loc sau sa isi indeplineasca o dorinta arzatoare. Si totusi, nu fac mai nimic pentru asta. Ba chiar din contra, se agata cu disperare, parca, de primul tren care merge in sensul opus.

Ar vrea sa lucreze in advertising, sa picteze sau sa scrie dar tinand cont de faptul ca in advertising “se intra pe pile” iar din scris si pictat e greu sa scoti bani, o sa se angajeze cativa ani intr-o banca, ca se castiga bine. Oameni buni, in caz ca nu va dati seama, exista joburi si domenii care, doar prin natura lor, reusesc performanta de a ucide creativitatea. Procesul e similar cu cel in care concentrarea exclusiva pe un domeniu te priveaza de capacitatea de a avea o viziune de ansamblu. E motivul pentru care in unele facultati intri cu potential si iesi fara.

In alta ordine de idei, (cred ca) dintotdeauna m-a uimit adaptabilitatea oamenilor cand vine vorba sa se obisnuiasca cu lucrurile sau situatiile proaste:

“Nu prea imi dau tampitii astia salariul la timp dar m-am obisnuit”; “mi-e cam greu sa stau mereu peste program si nici nu sunt platit, dar ma obisnuiesc eu”; “caricatura de vanzatoare de la buticul din colt nu imi raspunde niciodata la salut si nici la multumesc dar m-am obisnuit cu asta.”

Incredibil cata toleranta la prostie au unii. Mi-ar placea si mie sa ajung intr-o zi sa am o astfel de toleranta. Si le-as lasa lor restul.

Prima parte, adica primele 5 sfaturi le gasiti AICI

6. Nu iti vorbi de rau fostul sef sau fostul loc de munca. Oricat de prost te-ai fi simtit acolo, oricat de nepriceput si arogant ar fi fost seful tau, nu e o idee prea buna sa ii spui asta celui ce te intervieveaza. Si noua firma va avea un sef si e foarte probabil ca persoana cu care discuti sa se gandeasca ca din moment ce ai improscat cu noroi ultima firma din care ai plecat, e destul de posibil sa faci acelasi lucru si cand vei pleca de la ei.

7. Spune-le cu ce i-ai putea ajuta tu pe ei, explica-le de ce au ei nevoie de tine. Stiti voi, “ask not what your country can do for you, but what you can do for your country” :). Nu te duce acolo intreband ce iti pot ei oferi, decat poate in cazul in care tocmai ai plecat dintr-un post de CEO la o multinationala. Nu spun ca nu ar trebui sa fii interesat de beneficii sau salariu, spun doar ca daca ai fi fost atat de bun incat sa iti permiti sa incepi interviurl prezentandu-ti cerintele probabil ca ai fi fost vanat deja de asa numitii “head-hunters”.

8. Intrebati tot ce aveti de intrebat cu privire la acte. Daca va face sau nu carte de munca, care e salariul net si care brut si in cazul in care semnati un contract, cititi-l !. Pot exista clauze de confidentialitate, de nonconcurenta sau care te obliga sa stai in acea firma o perioada minima de timp. Toate aceste clauze implica (sau ar fi normal sa implice) bani. Adica in cazul in care nu le respectati sunteti buni de plata, chiar daca nu ati citit contractul inainte sa il semnati (va amintiti chestia aia cu “necunoasterea legii nu te absolva de vina” ? :)

9. Nu te duce ca perechea vacii sa ceri un salariu de 20,30 sau 50 de milioane cand tu esti entry-level (adica nu ai niciun fel de experienta in domeniul respectiv)! Faptul ca esti inteligent si ai potential nu valoreaza chiar atat de mult cat iti imaginezi decat daca faci ceva. Sunt foarte multi oameni inteligenti si cu real potential care se pierd pe drum, din diferite cauze.

10. Invata sa spui NU. Oricat de ciudat ar parea sfatul, il consider unul dintre cele mai valoroase dintre cele zece. Chiar NU iti doresti sa te lasi purtat de val sau sa fii incapabil sa refuzi oferta daca crezi ca nu este cea care ti se potriveste. Si asta e valabil si in viata de zi cu zi. Inca nu imi vine sa cred cat de multi oameni nu au invatat sa spuna NU.

E adevarat ca uneori suna brutal, alteori nu prea iti vine sa spui din politete, fiindca persoana din fata ta a fost draguta sau fiindca iti ofera foarte multi bani. Oferta nu inseamna numai bani. E posibil sa te satisfaca din punct de vedere financiar si chiar sa fii foarte multumit de conditii si totusi sa nu fie exact ceea ce iti doresti. In acest caz, daca nu esti chiar disperat, parerea mea este sa spui “pas”. Va fi mai bine si pentru tine si pentru ei.

NU cred ca iti doresti sa ramai prins intr-un job care iti displace, indiferent de salariu sau conditii!
Cam astea au fost sfaturile :) sugestiile mele. Sunt convins ca mai sunt persoane care m-ar putea completa. Chiar va rog sa o faceti!

Azi dimineata am avut un insight cu privire la skillurile pe care un candidat ce targeteaza o position de middle management ar trebui sa le aiba pentru a beneficia de un promotion pe short-term intr-o agency ce se focuseaza cat de cat pe respecting the employee si, deci, acordarea de incentives. Sau macar o companie care claimuieste ca face asta.

Ei, acum daca mai dau si cu mielu’ de asfalt v-am lasat paf! Ati ghicit bine, ma pregatesc pentru o cariera in advertising. :)

Citeam astazi, in troleibuz:

Purta deci amprenta religiosilor avansati (si in definitia “religios avansat” includ, cu gratie, oricat de odioasa ar parea fraza, pe toti crestinii, in termenii marelui Vivekananda, adica: “Daca-l vezi pe Hristos atunci esti crestin; orice altceva e vorbarie”).

…moment in care realizez ca pe scaunele din spatele meu se purta o discutie cel putin interesanta intre doi batrani. Unul dintre ei, cel ce a zis cuvintele de mai jos, era probabil de la tara, venit in Bucuresti. Avea un aer de om simplu, de la tara, nu foarte confortabil cu viteza si agitatia din Bucuresti si purta niste haine ce probabil aveau cel putin 50 de ani, el avand undeva pe la 70. Am reusit sa aud doar urmatoarele:

Viata e ca o ata. Se rupe ata, esti mort! …M-a cautat si pe mine Moartea. I-am zis ca nu-s acas’.