Daca tot e weekend cred ca pot posta si eu un videoclip (mai degraba un video home-made) al unei melodii cu versuri super misto, cantata de Johnny Cash, un artist pe care l-am descoperit de foarte putin timp si care mi se pare deosebit, in special din cauza textelor si a timbrului vocal. Sper sa va placa. Daca nu va place, ascultati din nou :) Again, foarte misto versurile.
If you could read my mind, love,
What a tale my thoughts could tell.
Just like an old time movie,
‘Bout a ghost from a wishing well.
In a castle dark or a fortress strong,
With chains around my feet.
You know that ghost is me.
And I will never be set free
As long as I’m a ghost that you can’t see.
If I could read your mind, love,
What a tale your thoughts could tell.
Just like a paperback novel,
The kind the drugstores sell.
When you reached the part where the heartaches come,
The hero would be me.
But heroes often fail,
And you won’t read that book again
Because the ending’s just too hard to take!
I’d walk away like a movie star
Who gets burned in a three way script.
Enter number two:
A movie queen to play the scene
Of bringing all the good things out in me.
But for now, love, let’s be real;
I never thought I could act this way
And I’ve got to say that I just don’t get it.
I don’t know where we went wrong,
But the feeling’s gone
And I just can’t get it back.
If you could read my mind, love,
What a tale my thoughts could tell.
Just like an old time movie,
‘Bout a ghost from a wishing well.
In a castle dark or a fortress strong.
With chains upon my feet.
But stories always end,
And if you read between the lines,
You’ll know that I’m just tryin’ to understand
The feelin’s that you lack.
I never thought I could feel this way
And I’ve got to say that I just don’t get it.
I don’t know where we went wrong,
But the feelin’s gone
And I just can’t get it back!
Sambata asta, pe 31 martie adica :) o parte din echipa bookblog se reuneste la Iasi. Vor fi acolo: Jen, Raluca, Ionuca, Mihaela, Anca, subsemnatul si invitat special al bookblog in “team-building”, Adi Ciubotaru. Daca sunteti din Iasi si vreti sa ne vedem la un suc dati un mail pe andrei[at]bookblog[punct]ro.
Cand am dat astazi drumul la calculator si am vazut status-ul de messenger al lui Adi, m-a luat durerea de cap. Scria asa: “new blog entry: Leapsa poetica”. M-a luat durerea de cap fiindca vazusem ca circula poezia asta pe bloguri si stiam ca va ajunge si la mine intr-un fel…sau altul. Acum, eu ii multumesc lui Adi ca a fost dragut si s-a gandit sa imi faca o bucurie dar eu, in ciuda aparentelor :), nu sunt poet.
De fapt, as putea fi, doar ca unul extrem de prost. Nu prea ma omor dupa poezie si in afara de Adrian Paunescu (iar ma injura lumea) si Shakespeare (cam de doua ori pe an) nici macar nu citesc poezie. Dar am zis sa nu stric leapsa asta si sa scriu si eu un vers ajutandu-l pe Adi in quest-ul lui catre repunerea in drepturi a sexului oral, incercand sa ii sugerez ca ar fi putut sa fie si mai rau. Astfel versul adaugat de mine se vrea a fi unul motivational, pentru Adi si cei ce vor urma :D
Bântuie parfumul gros de primăvară (imprevizibil.ro – eugen)
Un piersic roz mă-mbie c-un sărut pe nara (somnoros.stealthsettings.com)
ÃŽn iarbă greieraÅŸi ÅŸoptesc duios (imprevizibil.ro – Arabella)
Un vers de idiom anevoios… (constantincocioaba.info)
Mi-e dor să sar şotron într-un picior (catastif.com)
Şi vei uita că-ncerc să te omor. (thetudor.blogspot.com)
Mă duc, mai bine, să culeg urzici (monicaspune.blogspot.com)
De sub mici burtici de-arici pogonici, (mamabashik.nahturalia.horg)
În cimitir străbunii dansează ca şi când (mahala.ablog.ro)
Nimic n-ar mai veni curand. (artistu.blogspot.com – Andrei za “Artistâ€)
Nici sexul oral nu-i ca altădată (sunhunter.filozofie.ro – Adrian Ciubotaru) Sperati macar ca va fi fata! (andreirosca.bookblog.ro)
**Cu ocazia asta anunt ca a fost ultima leapsa pe care o dau mai departe.
Later edit: cica sa o dau mai departe :) Uitasem. Se duce la Andressa. Canta-ne ceva, Andreea! :)
O parte din cei care incearca sa iti ucida visele nu o fac de dobitoci ce sunt (desi exista persoane carora nu as vrea sa le neg aceasta calitate), ci fiindca cineva, la un moment dat, i-a impuscat in zbor.
Nu prea cred in “curaj” ca trasatura de caracter. De fapt, daca cineva m-ar pune sa definesc exact “curajul” sau sa dau exemple, m-ar pune in dificultate.
Cred insa intr-o combinatie de atribute, combinatie care ar putea fi numita de unii curaj. Daca mi s-ar cere sa dau o formula pentru curaj as zice ca e:
60% Incredere in sine
25% Initiativa
10% Optimism
5% Nebunie
Daca ar trebui neaparat sa vorbesc despre curaj in raport cu frica as zice ca se aplica acelasi lucru ca in cazul riscurilor. Avantajul oamenilor considerati curajosi nu este ca nu le e niciodata frica. Cine spune asta si-a castigat “dreptul” de a fi suspectat ca minte. Avantajul lor este ca au invatat sa controleze frica. La fel este si cu riscurile. Oamenii intelepti sunt cei care invata sa identifice si sa controleze riscurile, nu cei care pretind ca ele nu exista.
Cred ca si calitatea numita “curaj” poate fi dezvoltata, ca orice alta calitate, doar ca unii pornesc de la zero iar altii pornesc cu ceva mai mult. Daca privim curajul ca o combinatie de atribute, e simplu sa devii mai curajos: cresti unul dintre termeni si totalul creste si el. Daca il privim ca o calitate de sine statatoare, independenta de altele, cred ca solutia este cea sugerata de Eleonor Roosevelt:
You gain courage by every experience in which you really stop to look fear in the face. You must do the thing which you think you cannot do.
Ca la sala de forta! In momentul in care “nu mai poti” sa ridici bara nici macar o data…faci o ultima ridicare. :)
Mi-a luat cam doi ani sa invat ce inseamna sa lucrezi in echipa. Daca ar fi sa raspund rapid as spune ca e o perioada cam lunga de timp. Daca ma gandesc insa ca exista atatia oameni care nu inteleg asta nici intr-o viata intreaga, nu pot decat sa ma bucur.
Exista momente in care ai impresia ca viata ta, munca ta si tot ceea ce faci merge excelent. Te gandesti ca ai optimizat tot ce era de optimizat. Si, la un moment dat, apare ceva care te duce la un alt nivel. Ceva care iti arata cat de tare te-ai inselat.
Apar sentimente noi, ti se invalmasesc idei in cap, ti se deschid alte orizonturi si privesti cu alti ochi lumea din jurul tau. In plus, incepi sa arzi cu o alta intensitate. Iti dai seama ca, indiferent cat de multe lucruri credeai ca poti sa realizezi, ai gresit. Poti face de o suta de ori mai multe.
Din pacate nu toti constientizeaza puterea unei echipe. Din fericire, multi o subestimeaza.
***
Am gasit la Adrian pe blog filmuletul de mai jos. Uitati-va la el cu rabdare. Faceti abstractie de micile exagerari, reverificati calitatile de actor ale lui Al Pacino, concentrati-va pe discurs. Vorbeste despre ce inseamna sa lupti pentru fiecare inch si, mai ales, vorbeste despre ce inseamna o Echipa.
Am scris pentru astazi un articol despre bookblog, pentru Dilema Veche. Cum ziceam si pe bookblog articolul spune multe despre ceea ce este, ar trebui sa fie, si va fi site-ul.
“Un alt motiv pentru alegerea blogului ca mijloc de publicare a recenziilor a fost comunitatea blogger-ilor din Romania, un grup foarte special de persoane, care faciliteaza extraordinar de mult propagarea informatiei. â€
“Dealtfel, dezvoltarea continuua este unul dintre avantajele majore pe care le are bookblog, iar aceasta evolutie se poate vedea in tot ceea ce facem. Aproape ca nu exista saptamana in care sa nu se ia o decizie sau sa nu se imbunatateasca ceva iar acest punct forte, impreuna cu o echipa sudata, coagulata in jurul unei pasiuni comune, credem ca vor ajuta bookblog sa se impuna si sa devina un punct de referinta, un ghid in care tinerii sa aiba incredere si primul loc la care sa se gandeasca inainte sa isi cumpere o carte.â€
Am mai scris despre subiectul asta si probabil ca voi mai scrie, tocmai din cauza ca eu consider obiectivele / scopurile ca fiind esentiale in atingerea succesului si, in general, pentru a evolua. Ideea e simpla: daca nu stii catre ce te indrepti e putin probabil sa ajungi vreodata acolo.
Ar fi multe de spus despre stabilirea scopurilor. Cred insa ca esenta e SMART :)
Evident SMART nu inseamna numai destept ci, in cazul de fata, este si un acronim pentru: Specific, Measurable, Achievable, Result-oriented, Time-Framed.
Ce inseamna asta? Pai, simplu:
Un scop “Specific” inseamna un scop bine definit, sa fie ceva concret, sa nu fie vag si sa nu fie interpretabil. Daca altcineva decat tine ar citi scopurile intr-o zi, ar trebui sa le poata intelege fara nici o problema.
Measurable inseamna exact echivalentul din limba romana. Sa fie masurabil. Adica nu chestii de genul: “vreau sa ajung bogat” ci “vreau sa am o avere de 300 de milioane de dolari”. Nu “voi slabi” ci “voi slabi 7 kg”. Motivul e simplu: trebuie sa iti poti da seama usor cand ti-ai atins scopul, nu sa iti dai cu parerea.
Achievable: obiectivul trebuie sa fie realist. Sa poata fi atins. Sigur ca ideal este sa tintim cat mai sus dar trebuie totusi sa ramanem cu picioarele pe pamant. Ma rog…aici, daca tineti neaparat, mai ridicati-va din cand in cand :) E okay.
Result-oriented: cand stabilesti un obiectiv trebuie sa te asiguri ca acel obiectiv e relevant pentru ceea ce faci si orientat catre rezultate. Sa zicem ca vrei sa ajungi sa lucrezi la o prestigioasa firma de IT din Marea Britanie; trebuie sa iti definesti mai multe obiective mici pentru a ajunge acolo. Daca tu iti stabilesti ca obiectiv sa repari chiuveta de la bucatarie (oricat de important si dificil ar fi), chiar daca realizezi obiectivul, el a fost irelevant pentru ceea ce vrei tu de fapt sa faci. La firma de IT nu apreciaza in mod deosebit instalatorii care se ocupa cu tevi. :)
Time-Framed sau time-specific, cum l-am mai intalnit, se refera la faptul ca scopul trebuie delimitat in timp. Adica trebuie sa iti dai un termen pana la care trebuie indeplinit. Scopul nu e “vreau sa imi iau masina” ci “vreau sa imi iau masina pana la 1 noiembrie 2007″.
Recapituland si tinand cont de toate regulile:
Obiective prost definite (sau care nu sunt definite deloc): “Voi castiga mai mult” sau “sa castig mai mult” Obiectiv bine definit (sau SMART): “Voi reusi sa imi cresc venitul cu 5 milioane pe luna, pana pe data de 31 Decembrie 2008″.
Ca printre romani sunt o gramada de deprimati stiam demult. Mai ales printre cei trecuti de 45-50 de ani. Toata lumea are ceva cu ei. Romania e cea mai mizerabila tara din lume, iar ei sunt cei mai amarati si mai batuti de soarta din tara asta mizerabila. O tara in care se intampla numai nenorociri, nimic bun, o tara populata cu oameni malefici care comploteaza unii impotriva altora; si as putea sa continui doua ore. Ce mai? cea mai proasta situatie in care s-ar putea afla.
Cum spuneam, ca printre romani sunt o gramada de deprimati stiam, dar mai nou vad ca deprimatii astia sunt si masochisti. Se uita toata ziua la televizor si nu la orice! La emisiuni penibile si lacrimogene. Emisiunile alea la care o parte a populatiei plange in grup, dupa care se arunca unul dupa altul de pe bloc de deprimati ce sunt, iar ceilalti rad 3 minute de le dau lacrimile dupa care schimba postul sau inchid televizorul fiindca se simt ei prost pentru cat de penibili sunt cei de la TV.
Nu am sa o inteleg pe asta niciodata. Daca vezi ca esti deprimat de ce continui sa te uiti cu lacrimi in ochi la zana surprizelor si restul emisiunilor de 2 bani ale lui Lazarov? Sau de ce te mai uiti la stirile de la ora 5 in fiecare zi? Oricum tot aia se intampla: intr-un sat unul o prinde pe bunica-sa in pat cu vecinul si il omoara pe mos cu toporul, o alcoolica isi snopeste in bataie copilul si cativa soferi perversi mai calca 2-3 pietoni, sau cati e nevoie ca sa se umple timpul alocat stirilor. Si dup-aia se intreaba de ce sunt deprimati in continuare.
