Andrei Roșca

M-am gandit sa fac o lista cu “lucrurile” pe care eu le consider cele mai importante in dezvoltarea si, daca vreti, succesul oricarei persoane.

Atentie! Lista ilustreaza modul in care vad EU lucrurile si, evident, exista posibilitatea sa gresesc. Insa daca as avea posibilitatea de a ma naste maine si de a imi alege cateva calitati, le-as alege pe urmatoarele, exact in aceasta ordine!

1. dezvoltare personala continua / sete de cunoastere
Am scris cate ceva despre asta la “Self Development“. Cred ca oamenii care se dezvolta continuu, pe tot parcursul vietii, oamenii autodidacti, pot dobandi destul de multe din celelalte “calitati”. Adica se pot auto-educa.
2. incredere in sine
3. a invata din greseli (am mai scris “Greseli vs Experienta”)
4. inteligenta
5. consecventa
6. rabdare
7. a fi un bun ascultator (poate ati ratat “Abilitate necesara unui vanzator”)
8. curaj
9. puterea de te ridica si a merge mai departe
10. puterea de a ierta (despre 9 si 10 am scris post-ul “Minte-ma frumos“)

Si top 3 lucruri de care, in opinia mea, NU ai nevoie pentru a ajunge unde vrei:

1. bani
2. sa arati bine
3. sa fi terminat o facultate (“Trend-ul de a fi mediu” si “Facultatea in Romania“)

Nu pot sa scot in evidenta suficient de mult cat de important este sa iti poti adapta modul in care transmiti un mesaj in functie de persoana care ar trebui sa il primeasca si sa il inteleaga. In marketing asta tine de abecedar si mai toata lumea stie ca, la fel cum e o prostie sa incerci sa vinzi de toate, tuturor, este o prostie poate la fel de mare sa concepi un mesaj si sa il trimiti prin toate canalele la orice persoana care l-ar putea primi. Dar sunt convins ca asta nu se intampla doar in marketing.

Sunt foarte multi care, in viata de zi cu zi, vorbesc in acelasi mod indiferent de persoana careia i se adreseaza. Si aici nu ma refer neaparat la folosirea formulelor de politete ci, mai ales, la formularea mesajului. Pai cum sa vorbesti cu o persoana trecuta de 60 de ani, sa folosesti cuvinte cum ar fi “full”,”okay”,”cool”,”online” si sa te astepti sa te si inteleaga? Sigur ca sunt cativa care au lucrat prin IT sau marketing, domenii in care limba engleza e extrem de folosita, si probabil te vor intelege. Dar cati dintre ei intra in categoria asta?

Ceea ce spun e ca trebuie sa iti adaptezi limbajul in functie de varsta si educatia celor cu care vorbesti. In felul asta, eviti sa ii chinui cu versuri din Shakespeare pe tineri care poate nu stiu decat foarte putina engleza fiindca la scoala au facut timp de 10 ani franceza sau turca. Sigur ca, pentru a sti cum sa vorbesti, trebuie sa intelegi mai intai ce nivel de cultura si educatie are persoana din fata ta si singurul mod in care poti face asta este sa asculti. Nimic mai simplu. Asculti 2 minute si reusesti sa eviti multe momente penibile. In plus, s-ar putea chiar sa inveti ceva :)

“Most of the successful people I’ve known are the ones who do more listening than talking.” – un tip, Bernard Baruch :)

In business, doua modalitati prin care doua companii pot sa se “transforme” in una singura sunt: prin fuziune (merger) si prin preluare (hostile takeover – una dintre companii cumpara un numar mare de actiuni care se gasesc pe piata, obtinand astfel majoritatea si deci controlul asupra celeilalte companii).

“Hostile takeover” e clar de ce se foloseste si e evident ca una dintre companii castiga iar cealalta pierde. In cazul fuziunii insa, avem de a face in general cu o situatie de tip win-win. Adica ambele companii cad de acord sa fuzioneze fiindca ambele ar avea de castigat. De ce? Fiindca, in cazul unei fuziuni, ca si in cazul lucrului in echipa, 1+1 > 2.

Adica valoarea companiei rezultate din fuziune este mai mare decat suma valorilor companiilor care au fuzionat. Cred ca acelasi lucru se intampla si in momentul in care mai multi oameni, fiecare cu abilitatile sale, decid sa lucreze impreuna, formand o echipa. Adevarata putere a unei echipe nu sta in calitatile (individuale ale) fiecarui membru ci in imbinarea cat mai buna a acestor calitati.

Hai ca vreau sa o clarific pe asta fiindca vad ca multa lume face confuzii. So:

1. Advertising si publicity sunt chestii total diferite! Publicity nu inseamna advertising si nici advertisingul nu se mai cheama publicity.

2. Comunicatele de presa, de exemplu, intra la capitolul publicity.

3. Reclamele care apar la TV sau radio se numesc commercials si fac parte din categoria Advertising.

In marketing se vorbeste des de cei 4P (desi sunt autori care folosesc mai mult de 4). Acesti 4P sunt: Produsul, Pretul, Promovarea si Distributiea (Placement).

Advertising si Publicity sunt metode folosite in Promovare.

PS: a! si “publicy” nu exista in marketing; de fapt, din cate stiu eu, nu exista in limba engleza deloc.

Later update: PARAGRAF SPECIAL PENTRU CEI CARE CITESC IN DIAGONALA:
La punctul 2, undeva prin mijlocul propozitiei exista doua cuvinte: “de exemplu”, care sunt puse acolo special pentru a sublinia faptul ca “publicity” nu inseamna NUMAI comunicate de presa; inseamna sa se vorbeasca despre produsul tau.

Maine este prima zi in care puteti veni sa donati carti pentru casele de copii. Ne gasiti intre orele 17:00 si 20:00, in ASE, Cladirea Comert (Mihai Eminescu), la parter. Cum intrati uitati-va drept in fata, langa geamuri. Daca nu ne vedeti/gasiti dati un telefon pe 0740 369 796
Mai multe informatii aici. 

1. Ma enervau groaznic oamenii care se gandeau cum sa plece mai repede din tara si care spuneau ca in Romania nu se poate face nimic, oricat de bun ai fi. Nu se mai intampla. De ceva timp, cand o aud pe asta cu “ce sa faci in Romania? totul merge pe dos; nu se poate face nimic daca esti corect; doar cei care fura traiesc decent” nu pot decat sa zambesc.

Habar n-aveti cate se pot face in Romania! Romania nu e neaparat o tara cu probleme (desi exista o gramada), ci o tara cu nevoi. Nu e neaparat o tara cu o economie precara, ci o tara cu capacitatea de a se dezvolta foarte mult. Faptul ca serviciile sunt proaste nu inseamna nimic altceva decat ca, intrand pe piata respectiva, poti sa te descurci extraordinar de bine cu efort mult mai putin decat daca ai fi avut concurenta adevarata. Tine doar de modul in care vrei sa vezi lucrurile.

2. Atunci cand dau de o problema ceva mai greu de rezolvat, unii oameni incearca sa schimbe premisele asteptandu-se ca totul sa fie okay in momentul in care problema e rezolvata. Ce nu e bine aici? Pai, simplu! In momentul in care schimbi premisele ai deja o alta problema (cu alte date). Daca reusesti sa o rezolvi, sigur ca e o chestie buna. Dar cred ca n-ar trebui uitat faptul ca problema numarul 1 inca exista, chiar daca tu ai ales sa o ignori.

Daca agentiile de advertising cred atat de mult in produsele lor si in rezultatele pe care acestea le pot obtine, de ce se promoveaza exclusiv prin PR? De ce nu folosesc si ele advertisingul?

Astazi mi-am dat seama cat de multe asemanari sunt intre modul in care se deplaseaza un avion si modul in care functioneaza majoritatea oamenilor. Avioanele au trei “stari de miscare”: stationeaza, incep sa se miste pe pista cu viteza din ce in ce mai mare pentru o scurta perioada de timp, dupa care exista doua posibilitati: isi iau zborul sau franeaza, revenind la starea de repaus.

Exact acelasi lucru se intampla si cu oamenii. Sunt in repaus. Unii dintre ei isi doresc insa sa poata zbura, sa ajunga undeva, sa atinga o tinta. Si incearca sa decoleze marind treptat viteza. La un moment dat, unul din doua lucruri se intampla: ori isi pierd increderea in ei si isi spun ca nu o pot face, si atunci se opresc, ori isi iau zborul si, odata ajunsi in aer, e greu sa ii mai opreasca ceva.

Acum aproximativ trei ani am avut singura tentativa de a ma angaja. De fapt, as putea spune ca a fost un sir de tentative. Am mers la 3-4 interviuri si o singura firma mi-a placut (din research-ul pe care il facusem pe net – si da! mi se parea si atunci si mi se pare si acum ca a te duce fara teme facute la un interviu denota naivitate sau iti poate arata tie ca de fapt nu iti doresti cu adevarat acel post). Spuneam ca mi-a placut o singura firma: Xcellence IT care se pare ca intre timp a trecut printr-un rebranding si a devenit Cratima.

Ma dusesem la interviu incercand sa obtin un post in departamentul de vanzari (software, site-uri web etc). La vremea aia nu aveam mai deloc experienta in vanzari dar ma gandeam ca nu poate fi asa de greu :) (cat de mult ma inselam!)

Primul lucru care m-a pus pe ganduri in legatura cu firma asta a fost faptul ca a trebuit sa ma prezint la trei “interviuri”. Mai exact, dupa ce am raspuns la 2-3 intrebari pe eJobs si am fost “selectat”, am primit pe e-mail un nou set de intrebari din IT. Am raspuns si la astea, dupa care am fost contactat de cineva de la ei care m-a invitat la un “interviu”. La “interviu” am dat test de inteligenta (da! d’ala care circula pe net) si test de personalitate (ma mir ca l-am trecut pe asta :D). Dupa doua zile am fost sunat si chemat la un interviu pe bune cu un tip foarte destept, probabil din management-ul firmei, care m-a intrebat o mie de chestii despre IT si hobby-uri. Mi s-a parut ca aveau unul dintre cele mai complexe sisteme de recrutare de care auzisem pana atunci.

Imi aduc si acum aminte ca, citind in CV faptul ca sunt pasionat de marketing, tipul m-a intrebat: “de ce?” Si eu am dat ceea ce, la momentul ala, am considerat ca era cel mai prost raspuns pe care il puteam da (dar m-am grabit): “hmm…am citit la un moment dat o carte si mi s-a parut interesant; dupa care am citit si altele” :) Am si acum in minte fata pe care a facut-o intervievatorul cand a bolborosit: “uhmmm…ati citit o carte de marketing?! Aham..“

Si aici ajungem la subiectul post-ului de astazi. Probabil fiindca nu prea ii venea sa creada, tipul mi-a cerut sa ii spun care este lucrul cel mai important pe care eu l-am retinut din ceea ce am citit. I-am raspuns atunci foarte hotarat: “cel mai important lucru pentru o firma este sa isi tina clientii fericiti, sa le identifice si sa le satisfaca nevoile“. Raspunsul pe care l-am primit atunci, aproape ca nu m-a lasat sa dorm in noaptea aia dar de inteles mi-a luat ceva timp sa il inteleg.

Mi s-a propus un post in departamentul de marketing, in locul postului de vanzari pentru care ma dusesem acolo si mi s-a oferit un salariu destul de bun pentru perioada aia. Ramasese sa semnam contractul a doua zi.

A doua zi dimineata, imi revenisem! Am sunat si le-am spus ca imi pare rau dar nu pot sa ma angajez; si imi aduc aminte ca am rasuflat usurat in momentul in care am inchis telefonul, ca si cum as fi trecut una dintre marile incercari ale vietii mele :))

Raspunsul pe care mi l-a dat intervievatorul a reprezentat insa o lectie extrem de valoroasa pentru mine si tot ce am facut dupa acel moment, am facut purtand in minte aceeasi idee pe care multi nu au invatat-o, in Romania: “nu clientul este cel mai important pentru o firma, ci echipa! oamenii care lucreaza in acea firma; pe ei trebuie sa te chinui sa ii tii fericiti, nu pe clienti!”

Intotdeauna mi s-a parut extraordinar modul in care o carte poate schimba un om. Un om cu experienta de viata, cu principii, cu prejudecati, schimbat de o carte. Stiu destule cazuri in care s-a intamplat acest lucru. Unele schimbari sunt mici (si aici unii vor spune ca nu exista carte care sa nu schimbe ceva in modul in care vezi lumea), dar exista si persoane a caror optica asupra lumii a fost schimbata radical. Si atunci, daca o carte poate schimba viata unui om matur, cum sa nu influenteze modul de gandire al unui copil?

Impreuna cu echipa de pe bookblog.ro am demarat de cateva zile un proiect pe care de abia astazi l-am facut public. Vom colecta carti de la cei ce sunt constienti de puterea pe care lectura o poate avea in viata unui copil si le vom dona catorva case de copii si orfelinate din Bucuresti. Daca vreti sa ajutati, scrieti pe blogurile voastre despre asta, povestiti-le prietenilor si haideti sa ajutam cativa copii sa viseze mai frumos. Ganditi-va ca una dintre cartile pe care voi le daruiti ar putea sa invete pe un pusti de 8,10 sau 14 ani ce inseamna setea de cunoastere, l-ar putea ajuta sa isi doreasca mai multe de la viata sau sa isi dea seama ca nu conteaza ca pleci de pe o pozitie de inferioritate, daca stii unde vrei sa ajungi.

Cel putin unul din cele cateva zeci de copii la care vor ajunge cartile ar putea avea o alta viata. Intinde-i si tu o mana. Daruieste-i o carte.