Andrei Roșca

De multe ori mi-a trecut prin minte intrebarea urmatoare: ce “statut” ar trebui sa aiba in mintea mea oamenii care imi spun ca au incredere in mine, in ceea ce vreau sa fac, dar ma mint?

Ieri am avut ceva mai mult timp liber asa ca m-am asezat in fotoliu si m-am gandit. Si asa imi spunea o prietena zilele trecute ca e imposibil sa iti programezi perioade de gandire :) Well, la mine merge…uneori.

Pe de-o parte eu am o mare problema cu minciuna. Adica, imi imaginez ca nimanui nu ii place sa fie mintit si ca pe toti ii deranjeaza oamenii care fac asta; totusi, la mine este mai mult decat atat: eu nu pot sa ii iert; dar lucrez intens la asta si stiu ca intr-o zi o sa reusesc sa o fac. Si, nu! Nu o fac pentru ei. O fac pentru mine.

Am, deci, o problema cu oamenii care ma mint si cu cat imi sunt mai apropiati cu atat minciuna mi se pare mai greu de iertat. In cazul descris mai sus, totusi, vad lucrurile un pic diferit. Paradoxal, in acest caz particular, cred ca ii pot ierta. Sau poate ca vreau sa ii iert.

De ce? Fiindca imi dau puterea sa merg inainte atunci cand a mea aproape s-a dus. Nu conteaza atat de mult ca atunci cand imi vine vreo idee ce pare imposibil de realizat si le cer parerea imi spun “cred ca o sa reusesti” sau “va merge, Andrei” si, de fapt, ei cred cu totul altceva. Nu stiu de ce fac asta. Poate ca, desi unele idei li se par utopice, nu vor sa fie ei cei care ucid un vis. Poate ca se bazeaza pe faptul ca se va gasi cineva care sa ma opreasca inainte sa dau pe langa.

Sper ca toti oamenii pe care ii cunosc sa se bazeze, in continuare, pe asta.

Am fost “tagguit” acum cateva zile de gandeste.net si cred ca este momentul sa ma conformez. (Mi se pare foarte misto ca am ajuns pe respectivul blog si, citind insemnarea in care imi aparea numele, am recunoscut imediat stilul lui Catalin. Nu te poti ascunde!! :))

Revenind…

1. Care crezi ca a fost cea mai tare poveste pe 2006 in internetul romanesc?

Hmmm…Plecarea lui Orlando Nicoara de la Netbridge…cu tot cu echipa. Mie mi-a aratat ce inseamna plecarea unei persoane cheie dintr-o companie care, din afara, parea solida. Am mai spus-o si cu alte ocazii: un lider valoreaza de zece ori mai mult decat un manager, oricat de bun ar fi el. Si, din cate mi-am dat eu seama, Orlando era apreciat de cei cu care lucra. Poate mai mult decat si-au imaginat cei de deasupra lui.

2. Daca 2006 a fost anul blogului in Romania, cum o sa se numeasca 2007?

Nu stiu daca 2006 a fost chiar anul blogului. A existat intr-adevar un boom, dar boom-ul inca nu s-a terminat. E posibil ca anul acesta sa se atinga un alt varf in explozia blogosferei. Cred, totusi, ca 2007 va fi anul comunitatilor. Si aici nu ma refer numai la comunitatile de genul Hi5 sau myspace. Read my lips: CO-MU-NI-TATI !
3. Ce vrei cel mai mult sa vinzi/promovezi/sustii/creezi/faci pe Internet in anul asta?

As vrea sa vand spatiu publicitar dar, din pacate, agentiile online din Romania nu sunt inca pregatite sa ofere bani pentru asta. Ofera doar “mici atentii”.

Am de gand sa promovez cultura. Sa vedem cat de bine m-oi pricepe sa fac asta.

Mi-ar placea sa pot spune si ce am de gand sa creez dar ar disparea elementul surpriza si nu am vrea sa se intample asta :D

Citeam astazi pe unele bloguri despre Jeffery Goodin, prima persoana condamnata pentru Spam: 101 ani de inchisoare! O fi bine? Eu zic ca da. Nu mi se pare exagerat mai ales fiindca a fost vorba de o situatie ceva mai complicata. Nu a fost DOAR spam.

Urasc spammerii? Da! Ma enerveaza sa imi gasesc Inbox-ul casutei de mail plin de tot felul de porcarii. Dar stiti ce urasc mai mult decat asta? Sa imi gasesc cutia postala din scara blocului plina de Spam. Spam de la Cora, Carrefour, Kaufland si restul “profesionistilor in direct marketing” din Romania.

Acum, nu stiu exact cine este de vina pentru asta, dar i-as cam da in judecata. Macar pe unul. Stie cineva daca exista o lege impotriva spam-ului de genul asta, in Romania? Mi se pare absurd sa existe pentru internet si, totusi, sa nu ai dreptul de a avea cutia postala goala!

Astept cu nerabdare momentul in care nu va mai trebui sa arunc doua kilograme de astfel de cataloage la cos, doar ca sa imi pot gasi factura la mobil. Momentul in care vor invata si desteptii astia ca mailurile (sau “materialele publicitare”) nesolicitate se cheama Spam. Permission marketing va spune ceva? Cred ca nu.

Am mai spus-o si cu alte ocazii: imi place mult Florin Chilian. Imi plac textele lui si, mai ales, imi place el ca om. E o persoana verticala, cu o inteligenta deranjanta. Genul de om care isi constientizeaza valoarea si nu incearca sa para modest. Se bazeaza pe faptul ca oamenii inteligenti nu il vor condamna pentru lipsa de modestie iar de cei mai putin inteligenti probabil ca nu ii pasa.

Ieri am gasit un interviu mai nou cu el. Vi-l recomand si voua. Dureaza cam 30 de minute dar este spart in bucatele de cate 5-6 minute. Daca nu aveti timp sa va uitati la toate uitati-va macar la bucata asta: Interviu
(apasati in dreapta pe linkul VIDEO de sub “Avem muci in loc de coloana vertebrala”)
Tehnica zidului construit in spate, cum o numeste el, o folosesc si eu. Doar ca eu o numeam tehnica “in care iti distrugi toate podurile” sau “tehnica in care iti arzi toate corabiile” cum a facut Cortes. Ideea e simpla: cand nu ai cum sa te intorci inapoi nu poti merge decat inainte. Cand am o idee si nu sunt sigur ca sunt capabil sa ma motivez suficient pentru a o duce la bun sfarsit incep sa spun tuturor despre ea. Frica de penibil ma ajuta sa merg inainte. Daca nu ati incercat niciodata, poate ca ar merita sa o faceti.

*** Pentru cei ce nu au ascultat nicio melodie a lui Chilian pana acum (sau au ascultat doar Cantecul Avocatului – care mie nu imi place): Zece

Am scris de mai multe ori despre faptul ca imi place sa ma plimb noaptea pe strazi. Indiferent ca este ora 19 sau ora 3 noaptea, daca am chef de plimbare ies si ma plimb. Ma mai opreste si politia din cand in cand si imi ia ceva timp sa le explic :)

Ma plimb noaptea fiindca ma linisteste si, la ora 1 sau 2 noaptea mi se pare ca am timp sa ma gandesc la orice. Atunci chiar gasesc solutii la probleme complexe. Am timp sa ma gandesc la toate lucrurile la care in timpul zilei nu imi permit sa ma gandesc. Fiindca in timpul zilei lumea munceste, se agita, concureaza! Si trebuie (sau vreau) sa tin pasul cu ei. Nu imi permit sa ma intreb de ce imi place sa ma plimb noaptea :)

Insa la dupa ora 23, cand cele mai multe persoane dorm…le-o pot lua inainte :)

Astazi il ascultam la mp3-player pe un tip, Steve Chandler, care vorbea despre cele “100 de moduri de a te motiva”. Un audio-book bunicel. Nu extraordinar, dar merita ascultat. Uite ce spunea Chandler, la un moment dat:

“My own ritual for jump-starting the brain is walking. Many times in my life i’ve had a problem that seemed sooo overwhelming, it seemed too overwhelming to even do anything about, but my ritual is to take the problem out for a long long walk. Time, and time again, during the course of the walks something comes out of nowhere. Some idea for an action that would solve the problem. So try making up a ritual for yourself. Anything that would act as a self-starter. Rituals always overide your built-in lazyness, they always get you motivated in a predictable, controllable way.”

Am sa scriu astazi despre slabit :)
De ce vreau sa scriu despre slabit? Fiindca vad o gramada de lume (in special persoane de sex feminin) care se chinuie in ultimul hal sa slabeasca (unii chiar sa se ingrase!) si nu pot. De ce scriu acum? Fiindca in ultimele 2-3 luni am citit destul de mult in domeniu.

Nu inteleg de ce lumea vaneaza retete minune prin reviste si le aplica pe corpul si organismul lor intr-un mod (aproape) inconstient. De ce nu cititi bai fratilor o carte pe tema asta? Aveti internet! Newsflash: Google RULZ. Dati un search pe google si veti avea informatii pentru 2-3 saptamani. Tot sa cititi! Luati informatia X si verificati-o in 3-4 locuri. De ce inghititi orice text aparut pe un forum de fotbal?

Am sa va ofer, mai jos, cateva idei pe care le-am prins eu in aceasta ultima perioada de documentare. As vrea totusi sa inteleaga toata lumea ca nu sunt nici instructor de fitness, nici nutritionist, nici nu fac body-building. Sunt doar un observator care s-a informat. De pe 5-10 forumuri de fitness, vorbind cu un instructor de fitness, cu un nutritionist si citind cam 300 de pagini dintr-o carte de fitness extrem de buna. SO:

1. beti APA! Un om obisnuit ar trebui sa bea cel putin 2-2.5 L de apa pe zi. Apa! Nu bere! Din cauza deshidratarii apar si durerile de cap si apatia si multe altele. Tu cata apa bei pe zi?

2. Evitati sucurile acidulate. Adica NU pepsi si nu coca-cola :) Si degeaba sperati ca Pepsi Light e mai bun. Tot ingrasa!

3. Terminati cu prostiile de genul “pungi de plastic legate in jurul burtii” sau “haine de fas la alergat”. Poate ca va ajuta sa dati jos 1 kg intr-o ora, dar acel kg este un kg de apa. Adica va duceti acasa si il puneti la loc.

4. pe cat posibil, beti un pahar cu apa rece si faceti efort inainte de masa. Ajuta!

5. nu mai faceti abdomene ca sa scapati de burta! desi e unul dintre cele mai explicate mituri, lumea se incapataneaza sa creada ca pot da burta jos in felul asta. Burta se da jos intr-un singur mod: slabind! In momentul in care incepi sa slabesti vei pierde mai intai din locurile cu cea mai multa grasime.

6. Reducand aportul caloric sau crescand consumul caloric puteti slabi LEJER, fara probleme, 0.5 kg / saptamana. Ce inseamna asta? Cautati pe google!
7. Daca mergeti la sala nu faceti greseala pe care o fac atatia incepatori: nu va duceti in fiecare zi. Muschii au nevoie de timp sa se refaca.

8. Definirea muschilor nu se face prin folosirea obsesiva a aparatelor de la sala ci printr-un regim alimentar controlat.

9. de departe CEL MAI IMPORTANT SFAT: slabitul nu se face prin INFOMETARE! Trebuie sa ai grija sa iti imparti caloriile consumate in mod normal la o masa, in mai multe mese mai mici. Degeaba nu mananci decat o data pe zi daca atunci cand o faci mananci cat pentru toata saptamana.
10. INFORMATI-VA! Google is your friend! Daca, totusi, aveti o problema cu Google va recomand o carte foarte buna pentru inceput: Super Fit a doctorului Serban Damian. Eu am gasit-o la Diverta.

Succes!

Cred ca toata lumea e de acord ca succesul nu inseamna neaparat sa apari la TV sau sa te auzi la radio. Nici sa ai bani, nici sa fii cunoscut si cred ca nici macar sa fii respectat. Atentie! Am spus ca nu insemna neaparat asta. Cred ca fiecare are propria definitie a succesului. Pentru unii succesul inseamna masini scumpe, pentru altii inseamna a avea harem, in timp ce altii viseaza la liniste si pace sufleteasca. Cred ca succesul poate lua orice forma vrei tu.

Acum cativa ani ma urmarea, aproape obsesiv, o intrebare: cum faci sa ai succes? Cum faci sa urci pe treptele pe care fiecare dintre noi vrea sa urce? Stiam unde vreau sa ajung dar aveam mare nevoie de un drum. Ma gandesc ca sunt si altii in situatia in care eu eram acum cativa ani. Imi vine destul de greu sa ma apuc sa dau sfaturi fiindca eu mai am mult, mult, mult pana voi ajunge acolo unde vreau si, sincer sa fiu, sper ca pana ajung acolo sa imi gasesc teluri si mai greu de atins decat cele pe care le am acum.

Cred ca pot insa sa dau sfaturi cu privire la etapele pe care eu deja le-am parcurs si, eventual, sa spun cum cred eu ca ar trebui procedat in continuare.

Am trecut demult de perioada in care incepeam sa citesc “Secretele Succesului” de Dale Carnegie si ma asteptam sa gasesc acolo o reteta. Nu mai cred, de ceva timp, ca NLP-ul sau auto-sugestia reprezinta solutii universal valabile si nu mai incerc sa gasesc sabloane pe care, mergand cu creionul, pot atinge succesul. De ce?

Fiindca unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am realizat de cand am inceput sa caut este urmatorul: retetele de genul asta nu se dau la farmacie. Iar asta se intampla dintr-un singur motiv: nu exista o reteta care sa functioneze pentru toata lumea.

Fiindca suntem unici, fiecare cu propria definitie a succesului, fiecare cu propriile calitati si lipsuri. Ajuta cartile? Ajuta NLP-ul? Ajuta studiul povestilor de succes? Sigur ca ajuta. Te ajuta sa gasesti ingredientele care functioneaza in cazul tau si, in timp, sa iti creezi propria reteta.

Am citit “retete ale succesului” si unele dintre ele chiar mi-au furnizat astfel de ingrediente. Dar tind sa cred ca o carte despre “cum sa iti creezi propria reteta a succesului” mi-ar fi fost mult mai folositoare.

Circula o “leapsa” de ceva timp si chiar ma gandeam ca am scapat :) …pana astazi cand am vazut ca Adi si-a amintit de mine. In concluzie trebuie sa spun cinci lucruri pe care eu cred ca cititorii mei nu le stiu despre mine.

1. Nu am fost niciodata beat. Asta fiindca beau foarte rar alcool. Ca medie, beau cam jumatate de litru pe an. “De obicei” vin.

2. Nu am carte de munca. Nu am lucrat ca angajat nici macar o zi.

3. Am un frate mai mic.

4. Parintii mei sunt pe Messenger in momentul de fata. Ambii.

5. Acum 6-7 ani rupeam pe oricine la Quake 1 si stiam DM4 pe dinafara.

Urmatorii la leapsa sunt: Ilie, Mihai si dl Subiectiv :)

Prin Catalin, aflu de condamnarea la moarte prin spanzurare a unei fete de 19 ani, din Iran.

Motivul: in timpul unei tentative de viol, aparandu-se, fata a injunghiat pe unul dintre cei trei atacatori.

Nu imi vine sa cred ca asa ceva se intampla in aceeasi lume in care traiesc eu. Ce mentalitate de rahat trebuie sa aiba oamenii care fac asa ceva? Din punctul meu de vedere, iranianul mort era o vita si drepturile omului nu se aplica, din cate stiu eu, la vite.

Stie cineva daca s-a mai intamplat asa ceva prin alte tari? La crestini s-o fi intamplat? Nu vreau sa ma inteleaga cineva gresit, nu am avut pana acum nimic cu cei ce sunt de alta religie dar incep sa imi schimb parerea.

Semnati si voi petitia SAVE NAZANIN, in primul rand, pentru a le arata ca nu sunt tolerati chiar de toata lumea.

Pentru cei care nu stiu, imi place mult sa joc sah. Nu sunt un jucator extraordinar, joc binisor. Adica nu mi-e teama sa joc cu cei de nivel mediu dar probabil ca unui sahist cu experienta nu i-ar fi foarte greu sa ma bata. Acum cateva veri eram in fata blocului in care am crescut, cu cativa prieteni, jucand sah.

Castigam si eram foarte aproape de un mat, cand in stanga noastra a aparut un personaj ceva mai “dubios”. Aparitia lui nu m-a mirat foarte tare, fiindca am crescut intr-o zona in care astfel de persoane sunt ceva obisnuit. De la 14-16 ani nu imi mai e, insa, teama de ei. M-am obisnuit si, in plus, sunt zone in care ma simt acasa si mi-e greu sa cred ca s-ar putea intampla ceva rau, sau ceva prin care nu am trecut inca.

Avand in vedere ca noi eram mai multi si el unul singur, cele patru secunde pe care in mod normal le acord analizei unui astfel de personaj s-au transformat in doua. Doua secunde in care am avut timp sa il examinez din cap pana in picioare: un tip pe la 22-23 de ani, 1.80, un ten inchis la culoare, brunet, cu doi sau maxim trei dinti in gura, haine care parca nu erau ale lui, neingrijit, nespalat (desi nu imi amintesc sa fi mirosit urat) si cu niste pantofi “de costum” murdari in ultimul hal care nu se potriveau decat dintr-un singur punct de vedere cu pantalonii scurti de pe el: si pantofii si pantalonii erau rupti in mai multe locuri.

M-am uitat la el si fara sa il bag in seama am continuat partida de sah. Dupa doua minute de stat in picioare langa noi, tipul s-a asezat si el jos si a inceput sa dea indicatii: “muta calul la f3; vezi ca iti ia pionul la b4″ asa ca unul dintre noi (chiar nu imi amintesc daca eu am fost) i-a spus sa se potoleasca si sa ne lase sa jucam. Partida s-a terminat, am castigat si fiindca era cam 20:30 ne-am gandit sa strangem si sa mergem acasa. Pana sa terminam de strans, l-am auzit pe tip spunand ca ma roaga sa joc si cu el o partida. Am zambit si i-am zis, mai mult la misto, ca poate cu alta ocazie.

Dar fiindca tot insista si mi s-a facut un pic mila de el am zis ca joc unul rapid sa il invat minte. De fapt, imi amintesc ca motivul principal pentru care nu voiam sa joc cu el era acela ca il banuiam ca habar n-are sa mute piesele. Imi era foarte clar ca era un “copil” al strazii care, probabil, dormea pe unde apuca.

Prietenii mei au plecat pe la casele lor iar eu am zis sa mai raman 5 minute sa termin si cu tipul asta si sa fiu multumit ca am facut o fapta buna. De la primele 2-3 mutari am vazut ca tipul stia sa mute piesele dar o facea foarte rapid, fara sa stea sa se gandeasca unde ar fi mai bine sa mute. E adevarat ca erau doar primele mutari dar parca prea muta repede. Mai ca nici nu se uita pe tabla. Am zambit gandindu-ma ca in 6-7 mutari pot pleca acasa.

La a opta mutare eram mat! Nu imi venea sa cred. Tipul zambea si m-a intrebat ceva cu jumatate de gura. L-am rugat sa repete fiindca, din cauza unui defect de vorbire pe care il avea, nu intelesesem nimic. A repetat: “Mut repede nu? Eu mut repede, nu?” Ii spun ca da, muta destul de repede si ca e oarecum normal ca incepatorii sa aiba noroc dar ca vreau sa mai jucam unul. N-aveam chef sa plec “deprimat” acasa :)

Am mai jucat in acea seara nu unul, ci trei jocuri, iar la ora 1 noaptea, tinand o lanterna in mana, fiindca nu mai vedeam tabla, m-am declarat invins. Mat de 4 ori la rand. Eu l-am felicitat iar el mi-a multumit ca l-am lasat sa joace si m-a rugat sa ii dau 10 mii de lei sa isi ia niste paine ca nu mancase de doua zile.

Acum intreb: ce fel de om trebuie sa fii ca, dat afara din casa, de parinti, la varsta de 14 ani, fiindca nu te suportau din cauza unor handicapuri pe care le ai, traind pe strazi si, mai tarziu, intr-un azil, mancand din banii pe care uneori reusesti sa ii faci incarcand tiruri, furandu-ti-se tot ce ai odata la 2-3 saptamani, luand bataie o data pe luna de la tipi care te prind noaptea pe strazi si au chef sa se distreze, patind toate astea, sa reusesti sa iti urmaresti visul de a juca sah?

Ce fel de om trebuie sa fii ca sa petreci zeci de ore nemancat si nedormit in zonele de sahisti de la Cismigiu sau Bucur Obor, urmarind jocuri de sah? Ce fel de om trebuie sa fii ca, in conditiile astea, sa reusesti sa te inscrii intr-un mic club de sah CU TAXA? Si ce fel de om trebuie sa fii ca un an mai tarziu sa reusesti sa castigi trei concursuri de juniori?

Cam ce fel de om?

Si daca el a reusit sa faca asta, scuza ta care e? Ce te tine pe loc? Ce te face sa te simti indreptatit sa te plangi? Ai mancat azi dimineata? Ai cu ce sa te incalti iarna? Daca ninge si scara blocului este inchisa, tu ai unde sa dormi…