Andrei Roșca

Imi amintesc cum in noiembrie anul trecut, desi petreceam mult timp pe net si eram asociat intr-o firma de webdesign, nu stiam prea multe despre bloguri. Nu reusesc sa imi dau seama cum puteam trai fara ele :). Pe bune! De ce? Fiindca blogurile au schimbat multe lucruri in viata mea. Mi-au schimbat programul zilnic, proiectele, visele si, mai presus de toate, am cunoscut oameni de calitate. Fiindca, am mai spus-o si cu alte ocazii, chiar cred ca blogurile sunt in general scrise de oameni care au ceva de spus, oameni care au incredere in fortele proprii, oameni above the average.

Cum spuneam, in noiembrie anul trecut stiam de existenta blogurilor de vreo doi ani si stiam cate ceva despre  conceptul de blog pe care il promoveaza Yahoo-ul. Nu prea ma atragea fiindca mi se parea o varza totala. O aglomeratie inutila de feature-uri. In decembrie insa, am aflat ca Radu e, de fapt, raduionescu.ro  :) si dupa ce l-am urmarit cam o saptamana mi-am zis ca ar fi tare sa scriu si eu ceva. Si poate cine stie, la un moment dat nu voi mai citi doar eu si familia. Poate ca voi avea vizitatori care sa “suporte” ceea ce debitez. Ar fi putut sa fie chiar misto :)

Pe la jumatatea lui noiembrie aveam primul blog, pe blogspot. Usor, usor am inceput sa mai comentez pe cate un blog care imi placea si…surpriza! lumea imi raspundea desi nu ne stiam decat de pe bloguri. Atunci am realizat ce inseama “blogosfera” (un termen care nu prea imi place): era o lume toleranta, in care puteai face un excelent networking, iti puteai face prieteni, si aveai acces la informatie. Acces rapid!  In ianuarie mi-am mutat blogul pe wordpress, gazduit pe o adresa gratuita, am inceput sa folosesc Bloglines si sa ma abonez la bloguri. In februarie eram abonat la 70 de bloguri din Romania si din afara, imi incepeam ziua citind bloglines-ul si incepusem sa ma gandesc la proiecte pe online, iar cele de pe offline, pe care le aveam deja, incepusera sa mi se para foarte monotone.

La inceputul lui martie porneam Bookblog.ro si imi mutam blogul personal pe adresa actuala. In aprilie, bookblog avea 3 revieweri si 50 vizitatori/zi. In iunie bookblog avea 8 revieweri si 100 vizitatori/zi, iar eu eram abonat la 100 de bloguri. In prezent, bookblog.ro este scris de 12 revieweri, are undeva pe la 200 vizitatori/zi, eu urmaresc cam 150 de bloguri si cunosc deja multe persoane deosebite pe care nu le-as fi cunoscut fara ajutorul blogului.

In plus, din bloguri se pot face bani. E adevarat ca in Romania e mai greu. Dar lucrurile se vor schimba in scurt timp. De asta trageam un semnal pe care majoritatea “antreprenorilor” de pe online s-au facut ca nu il vad. Oamenii trebuie sa traga toti intr-o directie. In Romania asta este inca o problema, asa cum remarcau si Bobby si Zoso. Totusi, In afara se fac bani buni din bloguri. Asa ca dati-i drumul. Nu mai pierdeti timpul aiurea si porniti si voi un blog, doua, trei. Faceti-l personal daca vreti networking si branding personal sau tematic daca visati sa faceti bani din el la un moment dat ori pur si simplu va place sa construiti, sa vedeti proiecte mari la ridicarea carora ati pus si voi umarul..

Pentru a incepe aveti toate informatiile de care e nevoie pe blogoree.ro si, mai ales, forumul bloggerilor iar daca va grabiti inca puteti sa va cumparati bilete la Zilele Biz pentru a vedea doi oameni care stiu cum se fac bani din bloguri.

Doi infractori sunt dusi la politie pentru a fi interogati. Desi politistii cred ca cei doi au comis o infractiune, nu au suficiente probe decat pentru a obtine condamnarea lor pentru o culpa minora. Singura sansa a politistilor de a ii trimite in judecata si de a obtine condamnarea pentru culpa majora este de a-l convinge pe unul dintre ei sa depuna marturie impotriva celuilalt. Fiecare condamnat e interogat separat, fara sa poata comunica cu celalalt. In timpul interogatoriului cei doi isi cantaresc alternativele.

- Daca nici unul nu marturiseste impotriva celuilalt, amandoi se vor alege cu o condamnare de scurta durata, pentru infractiunea minora.

- Daca amandoi marturisesc, unul impotriva celuilalt, declarandu-se vinovati, li se promite de catre anchetatori o condamnare moderata.

- Dar daca unul depune marturie impotriva celuilalt, iar acela isi tine gura, infractorului care il acuza pe acolitul sau i se promite imunitate si netrimiterea in judecata (urmand sa fie eliberat imediat), in vreme ce acuzatul, care nu a depus marturie impotriva acolitului sau, urmeaza a primi condamnarea maxima.

Tu ce ai face?

Ma tot gandesc de ceva vreme ce s-ar intampla daca 7-8 antreprenori (sau specialisti) din online-ul romanesc s-ar uni si ar incepe un proiect? Eu zic ca ar putea rupe tot. Nu stiu daca majoritatea lumii isi da seama de puterea pe care o poate avea un grup format din 7-8 oameni cu initiativa si ceva experienta in online sau business. Si aici nu ma refer la putere financiara. Pe online banii conteaza cel mai putin. Cum spuneam, cred ca majoriatea lumii nu realizeaza, dar antreprenorii din online sigur isi pot da seama. Fiindca ei cunosc (sau ar trebui sa cunoasca) valoarea unui om bun, care stie ce inseamna cuvantul “responsabilitate”.

Si atunci, ma intreb, de ce nu face nimeni nimic? De ce nu inteleg ca degeaba se aduna cate doi sau trei sa faca un proiect si ca 7-8 oameni ar putea propulsa online-ul romanesc. Iar daca vor sa aiba exit strategy, exista (sau va exista in 2-3 luni) posibilitatea de a vinde foarte usor un proiect bun. Cineva imi spunea astazi ca acesti “antreprenori” au mirosit banii care vor veni din afara si ca de aia nu vor sa se alieze. Eu cred ca tocmai fiindca au mirosit banii ar trebui sa poata mirosi si oportunitatea de a face ceva cu adevarat important. Nu doar un proiect care sa le dea ceva venit alternativ. Un proiect care sa conteze si sa ajute internetul romanesc. Fiindca are mare nevoie de ajutor, iar el nu va veni din afara.

Multa lume are “fobia de a-i fi frica”. S-a mediatizat prea mult, in special in filmele americane, mitul oamenilor neinfricati. Cei ce nu simt frica si nu au emotii nici atunci cand se duc la primul interviu, nici cand sunt amenintati cu arma. Dupa parerea mea, oamenii de genul asta nu exista.

Sigur, putem vorbi aici despre eroi. Nu action-heroes, ci eroi adevarati, umani. Dar oare a fi uman nu implica si o doza de frica? Cred ca si eroilor le-ar fi teama, daca ar fi constienti de ceea ce se intampla. Dar cu ei cred ca e altceva. Mi se pare ca pentru a fi erou ai nevoie de o doza serioasa de nebunie. Sau, mai degraba, trebuie sa crezi in ceea ce faci atat de tare incat sa fii singurul care te intelege. Insa nu toti vor sa fie eroi. Nu toti sunt dispusi sa plateasca pretul si, mai ales, nu toti isi pot alege daca sa fie eroi sau nu.

Exista si oamenii obisnuiti (non-eroi) care lupta si vor sa faca lucruri mari. Unii chiar reusesc. Daca lupti nu inseamna neaparat ca nu ti-e niciodata frica. Si nu inseamna nici ca nu te indoiesti de unele lucruri, macar din cand in cand. Parafrazand un personaj fictiv ( :) ), toti avem furtuni in viata; unii mai multe, altii mai putine, unii mai mici iar altii mai mari, dar furtunile nu ocolesc pe niciunul dintre noi; ceea ce ne diferentiaza insa, este modul in care ne comportam atunci cand ne confruntam cu o furtuna. Unii se lasa paralizati de frica si nu reactioneaza. Altii, infrunta frica si lupta.
“Curajul nu este sa nu ai frica si indoieli, curajul este a actiona in ciuda tuturor temerilor si indoielilor pe care le ai.” (citat gasit pe damaideparte.ro)

Astazi au fost seminariile Internetics. Am asistat numai la primul si la al treilea :)

Primul a vorbit Orlando Nicoara sustinut de Cristi Manafu, “proaspat somer”, dupa cum chiar el declara :). Pe scurt a fost bine. Orlando a vorbit despre publicitatea online si a prezentat cateva tool-uri interesante, Manafu a pus cateva intrebari destepte; au mai fost si ceva intrebari din sala, overall a iesit bine.

Cealalta “cuvantare” i-a apartinut lui Madalin Matica (al carui blog vad ca e picat in momentul de fata) si a fost, asa cum chiar el a spus, un featuring cu alti trei invitati. Nu am sa intru in detalii ci am sa spun doar ca:

- a vorbit si Radu; nimic special, doar lucruri de bun simt in ceea ce priveste marketingul cu permisiune, dar inteleg ca asta era si scopul prezentarii: ca lumea sa inteleaga un pic despre ce e vorba

- mi s-a parut foarte interesanta povestea Fungift.ro

- nu il mai auzisem pe Madalin vorbind, dar mi-a placut foarte mult; mi s-a parut un bun speaker, un bun diplomat, un moderator foarte bun si un om foarte bine pregatit; dupa ce mi-a mai fost laudat si de Bobby, ce mai pot spune ? :) Votati-l !

Au mai fost la Internetics: Zoso, Subiectiv, Antonio Eram, Dorin Boerescu, Dragoş Novac, Dragoş Tuţă

Recomandarea saptamani (sau, mai degraba, a lunii) este blogul Atitudini fara Platitudini. Concis, consistent, inteligent, taios. Intr-adevar un blog de Idei, un blog care te pune pe ganduri. Sunt convins ca nu toata lumea l-ar putea digera. Dar voua s-ar putea sa va placa. De ce? Fiindca eu cred ca cititorii blogului meu “sunt mai destepti decat ai lor” :).

Atitudini fata Platitudini – Ilie Catrinoiu

Nu am timp asa ca am sa fiu scurt.

Mi se pare ca astia de la RATB au niste probleme de comunicare. Cred ca in loc sa incerce sa convinga oamenii sa isi cumpere abonamente prezentandu-le costurile unui abonament in comparatie cu costurile biletelor zilnice ar face mai bine daca le-ar explica in felul urmator:  iti cumperi un abonament, dai 40 ron pe el; dar in momentul in care un controlor iti cere abonamentul si tu i-l arati ai amortizat investitia in abonament (fiindca nu ai primit o amenda in valoare de 40 ron). A doua oara (in aceeasi luna) in care un controlor iti cere abonamentul esti deja pe profit cu 40 ron. Si tot asa. Deci abonamentul este mai degraba o investitie decat o asigurare.

End of post. See you soon.

Am primit o provocare de la Oana. O accept :) In consecinta, scriu cate ceva despre Bucuresti.

1. 3 locuri care imi plac in Bucuresti
- strazile din zona Iancului-Vatra Luminoasa
- parcul I.O.R.
- zona Gara Obor

2. 3 locuri pe care le detest in Bucuresti
- hipermarketurile in perioada sarbatorilor
- zona Izvorul Rece (din cauza aglomeratiei)
- bodega de la Bavaria

3. 3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti
- de ce toata lumea este atat de usor iritabila si non-toleranta
- de ce exista oameni care isi parcheaza masina FIX in mijlocul strazii
- de ce, atunci cand o vanzatoare nu raspunde la salut, arunca punga pe cantar sau spune “n-am rest”, lumea tace si inghite

4. 3 locuri in care imi place sa ies cu prietenii
- Piranha Club
- Holywood Multiplex
- parcul I.O.R.

5. Cel mai de fite cartier
Primaverii, i guess.

6. Cel mai urat cartier
Baicului, de departe. O mizerie crunta. Cartierul cu cea mai mare densitate de furturi, talharii, batai. Postasii intra acolo doar cu pistol la ei.

Buuuun. Iar acum o dau mai departe. Mihai, ai legatura ! :)

Am o intrebare care ma tot sacaie. E adevarat ca unii au incercat sa imi raspunda dar nu pot sa spun ca sunt lamurit. Asadar, pentru cei care fumeaza am urmatoarele intrebari:

1. De ce fumati?

2. Ati incercat vreodata sa va lasati? Daca nu ati incercat de ce nu ati facut-o? Daca ati incercat, de ce nu ati reusit? Ce este atat greu?

Nu spun ca nu ar fi greu, fiindca nu am incercat niciodata. Doar intreb fiindca nu inteleg de ce atatia oameni isi fumeaza viata si, mai ales, nu inteleg daca sunt constienti de faptul ca ei platesc, practic, un produs care, in cel mai bun caz, ii va face sa piarda si mai multi bani, prin spitale. Cel mai rau caz nu il mai spun…

Deci? Ma ajuta cineva cu niste raspunsuri?

“Sinucigasii provin, probabil, nu dintre cei scarbiti de viata, ci dintre cei cu vitalitate excesiva. Dar de ce va fi vrut Dumnezeu sa amestece ceea ce emotioneaza si ceea ce ne distruge ?”  - Desertul pentru totdeauna, Octavian Paler