Andrei Roșca

Cand vezi soarele rasarindu-ti in fata, intoarce-te brusc, pentru ca el iti rasare de fapt in spate.Cand ti-e frig, dezbraca-te pentru ca altfel risti sa arzi!Nu da importanta si timp de auz strigatului. Apropie-te alergand de cel care strigaOnoarea nu e de sange ci de inima. Dragostea nu e de femeie ci de nasterea pe care ea o poate indura.Nu se face niciodata seara, decat pentru prosti! Rasaritul stelelor e cu mult mai maret decat rasaritul soarelui.Daca este pacat ca suntem oameni nu este o ispasire faptul ca murim

Adevarul, care oricum ne este refuzat, e mai putin important decat dragostea, pe care urmeaza abia s-o pierdem. Globul pamantesc este mult prea mic si mult prea neicapator ca sa ai dreptul singuratic la eroare. Fii perfect aici, ca sa poti gresi intre doua stele unde e loc liber si imens, si intelegere pe masura.

Lumina soarelui este orbitoate, dar atat. Adevarata lumina nu este nici macar cea a stelelor, care e cu mult mai orbitoare pentru ochiul apropiat lor, ci lumina care nu-si mai aduce aminte de sursa ei.N-ai cum sa te feresti de ea.Trupul in care locuiesti e cu mult mai departe decat ti-ai inchipuit departarea.Faptul ca el te doare sau faptul ca el iti da placere, nu are nici o rubedenie cu tine.Afla ca mai apropiat este trupul pietrii de piatra, desi distanta dintre el si ea e infinita, decat clipa pe care o strabati de strabaterea ta in clipa.Fiule, sufletul meu este bucuros ca stii sa citesti. Daca si intelesul celor citite te va dori, te va fii, fiindu-te. Daca nu, nu!Adio.

Din cand in cand imi mai regandesc actiunile si incerc sa vad lucruri mai de sus, asa cum le vede un om normal, nu unul care este uneori ametit de propriile viziuni. Stiu ca sunt o persoana dificila si greu de multumit. Si ca, in incercarea eterna de a avea viziuni de ansamblu ma trezesc uneori pierdut in detalii. Imi dau seama ca nu toate lucrurile trebuie sa fie stabilite in detaliu si, uneori, pot iesi lucruri bune si daca nu detii controlul absolut asupra intamplarilor. In majoritatea cazurilor nici nu ai cum sa detii controlul, desi unora le place sa creada asta.

Anyway, multumesc celor care ma suporta in fiecare zi! Sunteti niste eroi :)

Imi place un lucru si m-am gandit sa scriu asta pe blog. Imi place ca sunt bloggeri care inteleg faptul ca, daca nu imi place blogul lor nu inseamna ca am o problema cu ei, ca persoane. Asa cum zice Nihasa, e foarte posibil sa nu fiu in targetul cuiva dar asta nu inseamna nici pe departe ca il urasc de moarte sau ca nu am putea fi chiar prieteni la un moment dat. Sunt destui bloggeri pe care ii citesc doar fiindca ne cunoastem si avem o anumita relatie si in nici un caz fiindca sunt captivat de ceea ce scriu. Sunt convins ca exista bloggeri care gandesc la fel in ceea ce priveste blogul meu. Nu cred ca e un capat de lume.

Discutam dimineata cu doua cunostinte despre faptul ca in Romania se fura ORICE. Da’ absolut orice. Stiti voi… creditul pentru oooorice :)

Asa am ajuns sa aud urmatoarea intamplare care s-a petrecut acum cateva zile. Mi s-a parut amuzanta asa ca v-o zic si voua:

Tipul cu care vorbeam tocmai isi renoveaza prin casa si, printre altele a cumparat niste gresie (vreo 10-15 cutii). Ajutat de un prieten a schimbat gresia din casa si, evident, ca a ramas cu un colt al casei plin de moloz (in mare parte vechea gresie sparta). Oamenii s-au gandit sa puna tot molozul in cutii astfel incat sa poata fi carat mai usor. Au umplut cutiile, le-au prins cu niste banda adeziva si le-au dus in fata blocului. In timp ce erau la magazinul de peste drum sa cumpere cate ceva si se gandeau sa dea niste spaga gunoierilor a doua zi pentru a scapa de moloz, sunt strigati de un vecin. Ies din magazin si vad doi oameni urcandu-se repede intr-o Dacie papuc si fugind cu cutiile lor pline de moloz. :)
O alta persoana care participa la discutie ne povesteste inca una care i s-a intamplat unui prieten. Prietenul asta are un doberman care, ca orice caine, mai are si nevoi. Ce este diferit? Pai, stapanul cainelui are obiceiuri “europene” adica merge cu galeata si lopatica dupa el. Acum cateva zile, pe la Romana, stapanul intra intr-un magazin si se gandeste ca ar fi mai bine sa lase galetusa afara, din motive destul de evidente. Nici nu apuca bine sa intre in magazin cand un pusti trece in fuga, apuca galeata si o tuleste cu ea. :)

Imaginati-va satisfactia de pe fetele hotilor in momentul in care se hotarasc sa analizeze (ce cuvant tare am gasit :) ) prada.

Mi-a placut. Am cunoscut cateva persoane noi printre care, in sfarsit, pe Alin. Am discutat despre ideea lui Razvan Varabiescu si despre un nou sondaj in “blogosfera”. Desi nu s-a ajuns la prea multe concluzii (poate ca nici nu s-a vrut asta), nu consider ca cele aproximativ 3 ore au fost pierdute. Exista totusi o concluzie, la care a ajuns si Zoso: nu se poate face mare lucru, in momentul de fata, pentru a scoate bani din bloguri, in Romania, in mod direct. Dar cred ca s-ar putea gasi o solutie sa tragem toti in aceeasi directie pentru a creste vizibilitatea blogurilor.

Si pun si o poza luata de la Cristi in care se poate observa interesul cu care o parte din noi urmaream discutia. Din pacate, nu imi aduc aminte cine vorbea in momentul in care a fost facuta poza :)

“In ordinea aparitiei”, de la stanga la dreapta:  Nihasa, Alex Brie, subsemnatul, Bobby, Vladimir Oane

…simt ca imi este mila de cei ce traiesc doar pentru bani si afaceri si, desi exista posibilitatea ca la un moment dat sa aiba aproape totul, le va lipsi intotdeauna ceva-ul care i-ar putea face sa adoarma zambind.

Au inceput sa ma irite la culme oamenii care cred ca totul li se cuvine. Babele care sufera de vedetism tarziu. Am sesizat de mult timp diferenta dintre babe si femei in varsta dar parca de ceva timp incoace se adanceste prapastia dintre cele doua categorii. Ambele categorii merg spre extreme. Pentru comparatie am sa iau doua exemple:

1. Zona Dristor acum o luna si ceva: urc in tramvaiul 34 care era aproape full. Nu se statea chiar pe scara dar nici nu aveai prea mult loc, asa ca am ales sa stau aproape de usa, altfel riscam sa ma dau jos dupa Piata Sudului. La urmatoarea statie usile se deschid, lumea coboara, urca 2-3 persoane si vad o femeie in varsta (probabil de etnie rroma, undeva pe la 70 de ani, cred). Avea intr-o mana 3-4 sacose de rafie pline (nu stiu daca erau si grele dar oricum erau voluminoase). Cu cealalta mana incerca sa urce in tramvai un carucior metalic (in genul celor pentru butelii). Aveam castile in urechi (cred ca ascultam o emisiune a lui Bobby). Fiindca eram chiar langa usa, nu mi-a fost prea greu sa apuc caruciorul si sa il urc in tramvai. Femeia mi-a multumit (sau cel putin asa mi s-a parut fiindca a dat din cap si a spus cateva cuvinte pe care nu le-am inteles din cauza castilor).

2. Ieri, in troleibuzul 90, relativ gol, stateam pe unul dintre scaunele din spate. Pe ultima usa urca o baba pe la 55-60 de ani cu ceva greutate in maini. In timp ce se tot “chinuia” sa urce scarile, se tot uita in stanga si in dreapta la lume. Spun “chinuia” fiindca nu mi s-a parut ca voia sa urce scarile. Parea mai degraba ca asteapta sa vina cineva sa o ajute. Si cineva chiar se ridica de pe scaun si o ajuta sa ridice sacosa.

Acum, de ce una e femeie in varsta iar alta e baba, desi femeia in varsta era clar mai batrana decat baba?

Pai sa va spun si sfarsitul fiecarei parti:

1. Cateva persoane i-au facut loc femeii, sa isi poata aseza caruciorul si sacosele. Am ramas langa usa, cu castile in urechi. Un minut mai tarziu simt ca cineva pune o puna pe mine (ceea ce ma deranjeaza foarte tare in mijloacele de transport in comun, fiindca suntem in Romania si, in general, exista un singur motiv pt care cineva te atinge in tramvai). Asa ca pun repede mana pe butonul de pauza al mp3-playerului (sa nu pierd ceva important :) ) si ma intorc. Langa mine aparuse femeia de mai devreme care imi spune: “Ia, mama! Astea sunt pentru tine!” si imi intinde niste flori. Un buchet mic de flori de camp, legate cu sfoara, care se tine in galeata si se vinde in general cu 2 ron pe marginea bulevardelor. Ii spun ca nu e nevoie dar insista si ma roaga sa le iau. Imi dau seama ca e un gest care vine din suflet si cedez.

2. Ajunsa in troleibuz, baba ii multumeste femeii care a ajutat-o, fara sa se uite la ea si spune cu sila: “Mda. Nici un barbat nu m-a ajutat!”

In timp ce in primul caz nu pot sa spun ce sentimente m-au incercat fiindca a fost o aglomerare de senzatii de bine, in al doilea caz stiu exact ce am simtit. Si tare mi-ar fi placut sa ii dau o mana (sau un picior) de ajutor babei macar la coborare daca la urcare nu m-am simtit.

Ma deranjeaza fiindca unii oameni uita ca trebuie sa fie recunoscatori. Uita ca nimeni nu este obligat sa faca gesturi frumoase. Iar faptul ca nu faci gesturi de genul asta nu inseamna ca trebuie sa fii invinovatit. E adevarat ca normalitatea este relativa dar nu cred ca asta inseamna sa nu mai apreciem gesturile frumoase. Din punctul meu de vedere este total anapoda sa pretinzi oamenilor sa se poarte frumos cu tine. Este foarte normal si chiar e dreptul tau sa pretinzi oamenilor sa nu se poarte urat, sa te trateze corect. Dar de aici, pana la a imputa oamenilor ca nu mai fac gesturi frumoase e distanta mare.

Si exemple sunt multe. Poate ca am sa scriu la un moment dat despre relatii si despre monotonia lor. De ce cred eu ca dragostea devine plictisitoare, de ce exista mitul celor 3 ani de iubire si de ce, daca 5 luni la rand cumperi cate un trandafir persoanei iubite, in cea de-a sasea luna ei i se pare un gest absolut normal, uneori nici macar nu iti mai multumeste si chiar o va deranja foarte tare daca cumva omiti sa cumperi acel trandafir. Sigur, am generalizat un pic. Slava Domnului, nu toata lumea este asa.

Am citit astazi ceva socant in cartea lui Jay Conrad Levinson (care vine la Zilele Biz), Guerrilla Marketing. Adica, imi imaginam ca lumea are o mare problema cu asta dar parca e prea de tot.

“ Numai doua procente din populatie isi stabileste obiective. Dintre aceste doua procente, numai un procent isi mentine concentrarea necesara pentru indeplinirea obiectivelor. Daca esti plictisit, mergi la circ; nu te apuca sa-ti diversifici activitatea.“

de PabloNeruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
“responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim… Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi…

Multumesc, Ioana!

publicata initial pe blog acum un an, repostata astazi

Recomandarea saptamanii:  Tehnici promotionale: “blogul unui junior marketer despre tehnici promotionale”
Pentru cei ce sunt interesati de marketing si/sau tehnici promotionale. Astazi, de exemplu s-a scris despre tehnica pretului barat si promotiile Cora. Enjoy !