Andrei Roșca

Cunosc destul de multe persoane dar nu imi fac prieteni foarte usor. Asta se intampla fiindca sunt pretentios. Prea pretentios, poate. Cer prea multe de la oameni si cred ca iert prea putine. Dar incerc sa ma schimb. Nu cred in prietenii artificiale. Nu cred ca poti avea prieteni buni si prieteni foarte buni. Poti avea prieteni, amici sau cunostinte. Sunt de parere ca folosim prea des si prea usor cuvantul “prieten”. La fel cum unii folosesc cu prea mare usurinta cuvintele “te iubesc”.

In ambele cazuri trocul este simplu: spui cuvintele, faci o persoana sa se simta bine, sa zambeasca si in acelasi timp renunti inca putin la placerea pe care ai putea sa o simti la un moment dat marturisindu-ti sentimentele. Merita? E greu de spus. Depinde de egoismul fiecaruia. In teorie, ar trebui sa fie usor si poate chiar moral sa faci 200 de oameni sa zambeasca renuntand la dreptul tau de a simti bucuria marturisirii sentimentelor. Dar asta ar insemna sa ii minti. Iar minciunile, odata descoperite, lasa rani adanci care se pot acoperi, dar oare se pot si vindeca?

Si daca unul dintre cei 200 de oameni care au zambit odata, acum plang, oare a meritat? Cum cuantifici gradul de fericire produs de un zambet? Oare un om care plange, este egal, in modul, cu unul care zambeste ?

Intotdeauna am fost de parere ca timpul este cea mai importanta resursa de care dispunem.
Va rog sa nu ma mai faceti sa imi pierd timpul fiindca am sa ajung sa va urasc! Nu ma mai tineti la telefon fiindca va plictisiti in casa. A doua oara nu va mai raspund. Nu imi mai trimiteti pe messenger porcarii cu transfuzii de sange, Yahoo care se inchide sau virusi care arunca in aer calculatoare. Daca aveti amici care isi bat joc de voi, asta nu inseamna ca si voi ar trebui sa va bateti joc de timpul meu. Treaba voastra. Primiti Ignore.

Nu mai intarziati la intalniri. Denota lipsa de respect fata de cel ce poate a luat taxiul sau a alergat pentru a ajunge la timp. In plus, NU VA ASTEPT. Daca totusi va moare pestisorul preferat inainte sa plecati de acasa, dati un telefon si spuneti ca intarziati. Si aveti grija ca pestisorul sa nu se reincarneze si sa moara de fiecare data cand trebuie sa ne intalnim. O fi el auriu dar e doar un peste, nu e pasarea Phoenix! Repet: NU VA ASTEPT! Nici macar “sfertul academic”. Si nu ma intorc din drum cand ma sunati sa imi spuneti ca ati ajuns. Nu ma respectati, nu meritati respect. It’s THAT simple!

Sorry. Sper sa revin curand.

Cand doare cicatricea
ne doare rana veche
sau faptul c-am uitat-o?   (O.P.)

Incidentele din ultimele zile m-au facut sa imi amintesc cat de mult imi displace fotbalul. Stiu ca e “sportul rege”, stiu ca sunt oameni care traiesc pentru fotbal dar in 90% din timp pe mine ma lasa rece. In restul de 10%…hmmmm…how should i put this?…imi repugna!

Mi se pare un sport (si doar un sport. Nimic altceva, chiar daca multi uita asta si se bat ca prostii). Un sport destul de interesant, cu reguli de bun-simt, care tocmai fiindca nu se joaca cu mainile ar putea fi privit chiar ca fiind elegant. Din pacate cei ce il practica sunt niste mitocani, care nu sunt in stare sa lege cinci cuvinte, scuipa pe teren (sau pe adversar) odata la cinci minute, injura arbitrul si dau din coate (poate ar trebui sa le aminteasca cineva ca datul cu pumnul nu se pune ca fiind gol).

In plus, pe stadioane vin 90% oameni de r*h*t. Adica cei a caror singura incercare de socializare este un meci de fotbal. In rest, stau in grota. Acum ceva vreme, pe un post tv, cineva intreba: “- au devenit mai civilizate si stadioanele din Romania?”; “- …cum adica”; “paaaiii, poti sa mergi cu sotia la meci? “; “aaa! sigur!”. Asta zic si eu: siiiiguurrr. Cred ca 75% din “cantecele” ce formeaza “repertoriul” galeriilor contin laitmotivul “M*IE” ceea ce, de altfel, e foarte reprezentativ pentru fanii care rup scaunele si dau foc stadioanelor aproape la fiecare meci. Atat poti, atat faci.

Din punctul meu de vedere (de outsider), in momentul in care vad ca in teren sunt oameni de proasta calitate iar in jurul lor, ca spectatori, sunt (in mare parte) niste oameni de o si mai proasta calitate, concluzia e simpla.

“In Thailanda armata si politia au preluat oficial puterea in urma loviturii de stat de marti, fiind instaurata legea martiala. [...] Generalul Sonthi, seful armatei, s-a declarat conducator al statului, a dizolvat guvernul si a anulat Constitutia. “

Sursa: Compact

Prin Ionut, citesc pe DailyTech cum ca Google se implica in domeniul auto:

“Though part of a much larger project, Google’s aim to help fund the development of a plug-in hybrid automobile engine has taken many by surprise. The New York Times is reporting that the recently founded a for-profit organization Google.org is focused on funding start-up companies that aim to improve the world in any way possible including attacking poverty, disease and global warming.“

In primul rand partea cu aim to improve the world in any way possible including attacking poverty, disease and global warming nu e altceva decat bullshit PR-istic. Fratilor, au zis oamenii: FOR-PROFIT organisation. Deci nu e sponsorizare si nici fundatia Gigi Becali. E o organizatie infiintata cu scopul de a face profit. (google.org a fost infiintata intr-adevar cu alt scop: vezi Acumen Fund, TechnoServe sau PlanetRead dar partea cu motoarele este ceva separat si… pro-profit).
In al doilea rand, eu am impresia ca asist in momentul de fata la inceputul declinului Google. Parca prea se concentreaza el pe tot ce misca. S-a dus demult vremea in care ne puteam gandi la corporatii care sa ajunga sa conduca lumea iar Google este un brand prea puternic pentru a isi permite sa dea cu bata in balta. Oare ar fi fost atat de greu sa infiinteze o societate noua, un brand nou care sa nu aiba legatura cu Google sau Google.org si sa isi testeze acolo capacitatile de “focusare pe 30 de domenii” in acelasi timp? In my humble opinion, Google-ul ar trebui sa ramana la ce stie mai bine sa faca si nu sa tinteasca tot ce misca, chiar daca, in momentul de fata, are capacitatea de a face asta.

Ma surprind uneori fiind manios pe cei ce nu au curajul sa viseze. Pe fatalistii care au uitat demult sa considere lupta o optiune si accepta palmele primite de la viata cu capul plecat. Atunci cand viata ii loveste nici macar nu se sinchisesc sa isi atenueze caderea. Se roaga doar ca impactul sa fie cat mai putin dureros. Am spus se roaga? Pardon! Ei nu se roaga si nu spera, fiindca “oricum nu are rost”. Pur si simplu asteapta sa vada ce se intampla.

Au renuntat demult la privilegiul de a alege, in favoarea comoditatii de a-si lua palme. O fuga de responsabilitate care in timp, transforma comoditatea in disperare si capitulare neconditionata in fata celei mai venerate forte de pe pamant: destinul.

O viaţă mediocră poate fi justificată. Mai ales într-o lume mediocră. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuză. Nimic nu ne opreÅŸte să visăm fără măsură. – O. Paler, Autoportret intr-o oglinda sparta

Andrei Rosca

Recomandarea saptamanii: Lumea nwradu

” Un site in care imi voi spune parerea despre diverse evenimente, stiri, intamplari, barfe din lumea larga, comentate in stilul meu caracteristic (posturi lungi, se stie). Sper sa vi se para interesant si sa reveniti sa cititi ce e nou. “