Andrei Roșca

Am un blog personal, dar nu ATAT de personal. Deci nu va entuziasmati prea repede si cititi pana la sfarsit :) , dupa care astept pareri.

” Aseara am fost la tine acasa. Mi-au aratat niste fotografii cu tine facute cu clasa ta de liceu si cu echipa. Cea care mi-a placut cel mai mult era una in care tu si inca un coleg erati gata sa alergati. M-am uitat la tine, si asta mi-a trecut prin minte. Parul este strans adunat dat tot este incolacit in jurul degetului meu, ca si cum l-ar prinde. Am sarutat acele buze. Expresia aceea am vazut-o atat de des. Picioarele acestea au fost lipite de mine. Am tinut acele incheieturi cu degetele mele. Mainile mele au fost in acele maini. Degetele mele au atins ambele fete si ambele au atins usor si au sapat adanc in acei umeri. Buzele mele au sarutat acel gat. Si stiu ca trebuie sa fii in viata, pentru ca esti atat de viu! Intelegi ce vreau sa spun ?

Dragul meu, vino la mine in vis la noapte si spune-mi ca esti viu si sanatos. Te rog! Stiu ca vrei sa-mi spui. Poate undeva intr-o inchisoare, in seara asta iti spui ca diseara o sa incerci sa-mi spui ca esti viu. Daca exista ceva bun pe lume, or sa te lase sa-mi spui. Acum, la culcare, astept mesajul tau.

Te voi iubi pana la moarte,

Myra ”

Myra A. Strachner, pentru soldatul Bernie Staller, care a fost dat disparut in misiune. Pe data de 18 martie 1945. A doua zi dupa ce Myra a scris aceasta scrisoare, Bernie a fost ucis in misiune.

Citeam zilele trecute pe un blog (pe care nu am mai reusit sa il gasesc) despre faptul ca Neogen trimite spam-uri intr-o veselie. Si mai si scriu ca niste intelepti ce sunt: “Acesta nu este un mesaj nesolicitat”. Pe bune ? Sa vedem. Astazi primesc de la newsletter@bestjobs.ro (or fi de la neogen nu ?!) un e-mail, evident nesolicitat:

Dupa cum puteti observa, in partea de jos scrie: ” Acest mesaj nu este nesolicitat. Pentru a nu mai primi buletinul informativ Bestjobs apasa aici”. Drept urmare, foarte curios, APAS ACOLO. Si iata ce apare pe ecran:

EXACT. BINE CA SUNTETI VOI ISTETI. Asta stiam si eu. Nu sunt abonat. Atunci terminati cu gainariile astea ! Chiar asa… V-ati gandit sa va deschideti o ferma ? Poate poate iese. Marketing cu permisiune pentru vaci, boi ? …Anyone ?

…are cel mai prost conceput si realizat site pe care l-am vazut ! Nu stiu cine sunt baietii de la Kondiment (desi vad ca au ceva ceva in portofoliu) dar vreau sa cred ca cel putin partea de content si structura a fost impusa de Hollywood si ca baietii nu au avut ce face decat sa se conformeze. Nu-i vorba, si realizarea e la fel de proasta, cu 1000 de pop-up-uri, flash-uri, muzica. Nu ii mai lipseau decat vreo doua “skip intro-uri” consecutive…dar mai bine tac, ca le dau idei. Oricum, din punctul meu de vedere, slab !

update: am aflat astazi cine sunt baietii de la Kondiment (din Business Magazin: fondatori si ex-parteneri eJobs). Desi firma e mare, nu ma impresioneaza si tot sustin ca hmultiplex.ro e un site prost.

Life is an opportunity, benefit from it.
Life is beauty, admire it.
Life is bliss, taste it.
Life is a dream, realize it.
Life is a challenge, meet it.
Life is a duty, complete it.
Life is a game, play it.
Life is a promise, fulfill it.
Life is sorrow, overcome it.
Life is a song, sing it.
Life is a struggle, accept it.
Life is a tragedy, confront it.
Life is an adventure, dare it.
Life is luck, make it.
Life is too precious, do not destroy it.
Life is life, fight for it.

via Alin

Observ de ceva timp din ce in ce mai multe asemanari intre blogging si un role-playing-game :) Sentimentul ca sunt un NPC care vrea sa se convinga ca isi depaseste conditia e din ce in ce mai intens. Simt in “blogosfera” (da! ma enerveaza groaznic numele) un iz similar celui dintr-un RPG bazat in primul rand pe multiplayer. Un joc cu knights and merchants (nici o aluzie la jocul cu acelasi nume) unde nu toata lumea vrea sa se lupte dar toata lumea e interesata de resurse (in cazul nostru, vizitatori/linkexchange-uri etc).

Si, asa cum se intampla cu toate jocurile bune, odata ce ai luat mouse-ul in mana nu il mai lasi. Si blog-ezi, blog-ezi pana cand iti dai seama ca te-ai plictisit sau ca nu mai ai ce spune. Cu alte cuvinte eroul tau si-o ia la greu. Ai ajuns la un nivel prea mare cu experienta prea putina. Dar acum stii cu ce se mananca blogging-ul (si stii ca e o tampenie ca un barbar sa aiba 100 de puncte alocate pentru charisma). Asa ca unul dintre pasii cei mai “destepti” pe care ii poti face este sa te intorci la “drawing board”. Quit ! Start new game! Multiplayer ! Create new character !

Poate ar trebui sa incerci alta abordare… sa nu mai scrii tot ce gandesti. Sau invers ! Sa nu mai dai adresa tuturor. Sau sa platesti pe cineva sa ti-o lipeasca pe stalpi. Indiferent de schimbare continui sa blog-ezi. Fiindca e o provocare. Fiindca vrei sa fii citit si mai ales, simti nevoia sa te citesti. Vrei sa tii legatura cu prietenii vechi sau incerci sa iti faci prieteni noi. Asa cum discutam si cu Andressa acum ceva timp, in momentul in care am sa aud de un blogger care s-a lasat (DEFINITIV) am sa incetez sa consider blogging-ul un virus. Pana atunci…eu mi-am luat portia pe ziua de azi.

PS: sa va spun un secret ! viitorul RPG-urilor nu este crearea unui caracter cu cat mai multe skill-uri ci crearea unui party perfect din caractere ce se completeaza reciproc. Crearea unei comunitati.

” Când îti vine sa plângi, adu-ti aminte de clipele în care zâmbeai; când simti ca viata nu are nici un rost gândeste-te la cei ce mai au doar o zi de trait, când simti ca vrei sa mori gândeste-te ca altii ar da orice sa traiasca… iubeste-ti viata si mai ales prietenii… E cel mai de pret lucru… ”

- autor necunoscut, venit via Messenger; total adevarat.

De acum aproximativ 6 luni cand telefonul meu a fost facut public prin cateva locuri, tot primesc telefoane de la diverse domnisoare si, mai nou, domni care incearca sa imi vanda: asigurari, servicii internet, consultanta financiara etc.

Asta nu ar fi nimic ! Ei suna, eu fac misto de ei un pic fiindca le stiu pe dinafara script-urile si asta e! Problema e ca sunt absolut incompetenti. Nu stiu cine le face training-urile dar sunt jalnici.

1. Cel mai frecvent: suna si isi recita poezia. Repet: O RECITA ! Se vede clar ca citesc de pe foaie, atenti la intonatia sugerata de semnele de punctuatie. Astia sunt cei mai putin distractivi. Daca i-ai intrerupt in mijlocul frazei s-a terminat totul: “Aaaa…..deci….numai putin ca va zic imediat…” dupa care o ia cu discursul din nou, de unde isi aduce el aminte ca a ramas. La orice intrebare pe care i-o pun cauta pe foaie o fraza care ar merge sa fie citita ca raspuns.

2. Nu reusesc sa combata de nici o culoare fraza: “trimiteti-mi o oferta pe fax sau e-mail”. E valabil si pentru “am eu numarul dvs, va sun eu!”. Bai baieti, bagati-va mintile in cap si macar pe astea invatati-le, fiindca altfel nu aveti nici o sansa :)

3. Primele cuvinte pe care le spun imi indica rapid faptul ca acel om incearca sa imi vanda ceva sau sa stabileasca o intrevedere pentru a imi vinde ceva: “Buna ziua ! Ma numesc X, sunt de la firma Y, si voiam sa va intreb daca puteti vorbi / imi puteti acorda doua minute?”. – Nu pot! O zi buna !

4. Cei cu tendinte pupincuriste care mai mai ca iti propun si o partida de sex, numai sa ii asculti si pe ei doua minute. Acum ceva vreme am auzit una geniala: “Buna ziua! Domnul Rosca ? Respectuos va sun de la firma….”. Cum ma suni tu, ma ? Respectuos ? Atunci probabil ca va trebui sa fiu la fel de respectuos cand iti inchid.

5. Greseala generala: nu au un script adaptabil. E prea rigid. Daca il iei cumva prin surprindere dandu-i un raspun usor atipic l-ai dat pe spate. Se pierde.

6. Nu prezinta avantaje. In loc sa imi spuna cu ce ma poate ajuta el pe mine imi toarna tot felul de balarii explicandu-mi cum as putea eu face sa cumpar ceva de la ei. Helloooo ! M-a intrebat cineva daca VREAU sa cumpar ceva de la tine? Tu vrei sa imi satisfaci mie o nevoie sau eu ar trebui sa te fac pe tine sa te simti bine ?

Cam astia ar fi, in mare, oamenii care ma suna. Nepregatiti, fara papagal, cu o minte deloc ascutita. Inteleg ca ei totusi isi primesc banii dar intrebarea mea e cine si, mai ales, de ce ii plateste…?

Imi dau si eu un pic cu parerea despre ceea ce s-a intamplat la Netbridge.

Desi Orlando mi-a lasat impresia unui om foarte capabil si am vorbit cu mai multe persoane care mi-au confirmat faptul ca nu e deloc un tip prost, Netbridge mi se pare o gluma. Mi se pare exemplul perfect de firma fara baze solide (si aici nu ma refer la investitorii din spatele Netbridge) care reuseste sa se auto-propulseze in piata doar fiindca are niste varfuri “mai  ascutite” decat ceilalti. Daca ar fi sa luam pe rand toate proiectele din Netbridge cred ca cel putin 60% sunt proiecte bine gandite dar prost ingrijite (parere proprie, oarecum profana, a unui simplu observator). Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca au fost deja persoane care au sesizat greseli mari (zic eu) de marketing. Mi se pare inacceptabil ca o firma ca Netbridge sa pice la primul cutremur, chiar daca, in momentul de fata acel cutremur se numeste plecarea lui Orlando Nicoara. O firma solida ar fi rezistat. In mod cert problema celor ce au gandit Netbridge-ul este aceea ca s-au bazat prea mult pe anumiti oameni-cheie si prea putin pe dezvoltarea unui sistem sanatos. Pentru mine, Netbridge e inca un mit spulberat (fiindca da ! eu zic ca Netbridge are sanse MINIME de redresare).

PS: inteleg ca Orlando a plecat cu tot cu Boom (si evident cu toti clientii Boom.ro) ceea ce ma face sa cred ca Netbridge va intra in cadere libera. Sa vedem daca se confirma.

” Inainte de a ma naste am gasit pe un fir de iarba o lacrima. Si din ea m-am nascut. Inainte de a muri am gasit pe obrazul unui copil o lacrima. Si era lacrima din care ma nascusem eu. I-am sters lacrima, i-am zambit, dar umbra ei a ramas acolo. Copilul a luat-o, mi-a asezat-o in maini, a suflat peste ea si a imprastiat-o in vazduh pentru ca moartea mea sa fie pretutindeni o lacrima nestearsa. ”

De ce nu suntem ceea ce putem fi? – Chris Simion