Andrei Roșca

Am citit la un moment dat undeva ca viata inseamna mai mult decat niste imagini pe un ecran si ca avem atat de multe de experimentat incat ar fi o prostie sa ne multumim ascultand ce ne spun altii despre locuri, lucruri, sentimente.

Cei mai multi oameni se apara de viata in loc sa o provoace. Prea ocupati probabil sa pareze astfel de provocari (care exista pentru fiecare dintre noi), ei nu mai au timp sa isi creeze propriile aventuri. Ar merita incercat macar pentru o zi sa te scufunzi in detalii, sa iti pui intrebari si, poate, la sfarsitul zilei sa iti poti da raspunsuri.

Astazi am gasit o foaie pe care imi notasem, acum ceva timp, urmatorul citat:

“ Hold the texture of life in your hands. Stop hiding behind the excuses. There is so very much to touch, to do, to create, and to experience. It is down on the ground, in the details and the intimacies that you will find life’s exquisite flavor. Wrap yourself around the experience, and savor the richness of every morsel. “

Citat dintr-o carte rasfoita intr-un anticariat. (nu i-am retinut numele dar era o carte cu sfaturi pentru femei despre cum sa pastrezi o relatie; mi s-a parut ca mai tot ce era scris acolo era praf pentru ochi inlacrimati). Totusi:

“Ai grija la visuri. Fiindca visurile lui de astazi vor fi realitatea ta de maine.”

Imi place ca nici macar nu lasa loc de interpretare. Adica nu a scris “visurile lui de astazi ar putea fi realitatea ta de maine” ci “vor fi”. Pe sistemul “daca vrei, poti”.

” Cred ca dragostea ne ridica in proprii nostri ochi. Si cat de mult ai vrea sa fii asa cum te vede celalalt! Ai dori, si chiar incerci, sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate si ceea ce intuiesti ca vede in tine cel pe care-l iubesti. ” – Octavian Paler

” Clipa in care spui “Am reusit!” n-ar trebui sa existe niciodata. Momentul cand te simti satisfacut pentru ca ti-ai realizat scopul este cel mai periculos moment din viata. Daca ti-ai realizat un scop, trebuie sa-ti fixezi un altul mai complex. Tot timpul sa te gandesti ca n-ai sa ajungi niciodata sa realizezi scopul final.

Miscarea este o conditie a vietii, iar activitatea dovada ca esti inca viu. Cei lipsiti de viata nu se misca; daca nu te misti, ramai intepenit. Atunci cand tineretul isi pierde indrazneala si spiritul de aventura nu mai exista nici o speranta. Acest lucru este adevarat atat la nivel individual, cat si la nivelul unei companii sau a unui colectiv. Cand vitalitatea si speranta, specifice tineretii, sunt pierdute, singurul lucru care mai ramane de facut sunt pregatirile de inmormantare. ”

- Kim Woo Choong, Fondator Daewoo

 

Napoleon a zis la un moment dat ca “imposibil este un cuvânt care se găseÅŸte doar în dicÅ£ionarul proÅŸtilor” si sunt perfect de acord. Toate lucrurile mari s-au realizat in timp ce lumea le credea imposibile, de nerealizat. Cred ca sunt prea multi oameni care s-au atasat emotional de comoditatea pe care o da cuvantul “imposibil”. O comoditate nesimtita in care se poate cuibari oricine in momentul in care lucrurile incep sa se complice. De cate ori cineva simte ca exista pericolul sa fie scos din confortul rutinei reactioneaza izolandu-se in lumea lui, ingustandu-si mintea si refuzand cu fermitate sa spere, sa viseze. Si in momentul acela spune singurul lucru cu care isi poate justifica ignoranta: Imposibil.

Una dintre putinele (singura?!) fraze in care folosirea cuvantului nu m-ar face sa zambesc amar si sa ma intorc cu spatele ar suna cam asa: ” Daca nu ai vise, sperante, daca nu crezi cu adevarat ca un lucru se poate intampla, atunci este cu adevarat imposibil ca el sa se produca.” Dar chiar si in acest caz, neproducerea lui nu denota puterea cuvantului ci lipsa de putere a celui ce il rosteste.

Nu uita niciodatã cã pielea se încreteste, pãrul încãrunteste, iar zilele se adunã în ani…
Dar ce e mai important se conservã; forta si determinarea ta nu au vârstã.
Spiritul tãu e cel care îndepãrteazã pânzele de pãianjen.
Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare.
Dincolo de orice reusitã e o altã încercare.
Cât timp trãiesti, simte-te vie.
Dacã ti-e dor de ce fãceai, fã-o din nou.
Nu te pierde printre fotografii îngãlbenite de timp…
Mergi mai departe atunci când toti se asteaptã sã renunti.
Nu lãsa sã se toceascã tãria pe care o ai în tine.
Fã astfel ca în loc de milã, sã impui respect.
Când nu mai poti sã alergi, ia-o la trap.
Când nu poti nici asta, ia-o la pas.
Când nu poti sã mergi, ia bastonul.
Însã nu te opri niciodatã.
(Maica Teresa)

via Raspandacul

Se povesteste ca un rege african era intr-o zi la vanatoare cu suita sa.

Printre cei care il insoteau se afla si un vechi prieten al sau. Indiferent de situatia in care se afla, acesta obisnuia sa vada partea buna a lucrurilor.

Sarcina sa era sa incarce armele. Printr-o nefericita intamplare, una dintre ele s-a descarcat si i-a retezat regelui o parte din degetul mare. Gandind ca situatia putea fi mult mai rea, prietenul regelui a spus:

-Este foarte bine!

-Nu, nu este deloc bine!, a spus regele si l-a aruncat in inchisoare.
 
Peste un an de zile, regele vana din nou intr-o regiune periculoasa si… a fost prins de canibali. Acesti au inceput sa-l pregateasca pentru a-l manca, dar au observat ca ii lipseste o bucata de deget.

Cum la canibali exista superstitia de a nu manca nimic care nu este intreg, l-au eliberat pe rege. Acesta s-a intors si, plin de recunostinta, a mers sa-si elibereze vechiul prieten, spunandu-i:

-Imi pare tare rau pentru felul in care m-am purtat!

Ca de obicei, dupa ce a examinat situatia, acesta a spus:

-Dimpotriva, este foarte bine!

-Cum poti sa spui ca e bine daca ai stat un an in inchisoare?

-Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine…

via DaMaiDeparte.ro

Profesorul universitar George Pruteanu, unul dintre cei mai aprigi critici ai emisiunii realizate de Monica Gabor, spune ca tanara e un model de parvenire. “Aceasta poveste e de un ridicol amestecat cu grotesc. Peripetiile derizorii nu fac decat sa raspandeasca in mentalul romanesc un model negativ al parvenirii prin nuri, sau sex-appeal, al promovarii examenelor prin banii bibicului si prin etalarea opulentei si a prostului gust. Cu alte cuvinte, este o manea vizuala”.

“…nu stiu, domnule sculptor, cum e mai rau: sa-ti para rau de ce ai facut sau de ce n-ai facut. Asta niciodata n-am reusit sa ma decid… Dar mint…Cineva zicea ca pe masura ce-i scad puterile, ii scad si dorintele. Adica nu ai putere sa fugi, nu mai ai dorinta sa fugi. Eu cred ca lucrurile nu stau asa. Daca nu mai ai putere sa bei e si pentru ca nu-ti mai e de ajuns de sete. Si, la drept vorbind, asta-mi reprosez. Ca atunci cand puteam merge nu mi-a fost de ajuns de sete. Ca am avut forta sa renunt. Imbatranisem, domnule.

Cand omul e cat de cat tanar, in ciuda anilor, e slab in fata dorintelor. N-are puterea sa renunte, cedeaza in fata lor. Se apleaca spre izvor, fiindca nu-si poate stapani setea. Cand face pe inteleptul, gata. S-a terminat. Vedeti prin urmare ca n-am glumit spunand ca bolile ne deschid ochii. Ascultati-ma pe mine, viata e un miracol ticalos de scurt.”

["Un om norocos" de Octavian Paler, in curand la www.bookblog.ro]

Evenimentul lunii: Bobby a lansat http://forum.blogoree.ro/ . Foarte util in primul rand celor ce sunt noi in lumea blogurilor. O comunitate noua care creste, creste, creste … :)

Felicitari Bobby !