Andrei Roșca

 

Se pare ca Realitatea Media SA, detinatoarea posturilor de televiziune „Realitatea TV” si „The Money Channel” a finalizat negocierile cu grupul de presa Catavencu pentru achizitionarea pachetului majoritar de actiuni.

” I see an annoying thing for a while now and I feel like I need to speak up. It regards the “gay” adjective I find in quite a few blogs, and more recently even in publications. It seems the usage derailed in two directions.The first one is as a replacement for disagreeable or disgusting, especially in teenagers’ cool-talk. Using “gay” for this (while using “queer” for that would be somehow justifiable) is a sample of monumental bad taste. But this is only language-related and I hope it marks a temporary trend that will vanish completely soon (if it’s not already passé): the kids will be cured.The other use is consistent with its dictionary meaning, but it is nevertheless an even more disturbing phenomenon. I see more and more observations that a piece of advert copy “sounds gay,” or a brand’s tone of voice “is gay”. Wow. What is this sudden fear? — I haven’t seen this in the local advertising’s list of idiosyncrasies until now. Things add up and become utterly surreal when the commentary is directed at a product targeted primarily at women (as I’ve seen it used the other day — and in a press release!), what the hell could that mean? Immaturity, prejudice, unprofessionalism, or just plain vanilla stupidity — perhaps. I am not saying this because such a comment was targeted at one of the brands I designed — I am pretty confident in both my heterosexuality and the accuracy of the proposed positioning — I’m saying it because it is disturbing to see such a display of distorted judgement and — again — monumental bad taste. This one will cure harder.Guys, please sort out your sexual fears (or dilemmas) before purging them out in public this way. You’re so uncool. ”

via KIT

Toti trecem prin perioade proaste si ni se intampla lucruri mai mult sau mai putin neplacute. Si in acele momente tot ce ne dorim este sa putem evada din acea problema in micile ghicitori de zi cu zi. Partea ciudata este ca, de cele mai multe ori, in momentul in care trecem peste acea problema, in doar cateva zile, uitam complet de cat de prost ne-am simtit si incepem sa ne plangem ca viata noastra nu e cea pe care ne-o dorim.

Trist. Hai sa luam ca exemplu o problema nu foarte grava, pentru a nu schimba dispozitia nimanui pe ziua de astazi. Cel putin nu in rau :)

Suntem raciti de trei zile si pe langa faptul ca afara este atat de cald si bine si ni se pare total anormal si nedrept ca noi, tocmai in aceasta perioada, sa fim raciti, lucrul care ne deranjeaza cel mai tare este nasul infundat si faptul ca nu putem sa respiram ca lumea. Majoritatea oamenilor care constientizeaza ca acesta este lucrul ce ii deranjeaza cel mai mult la momentul respectiv se gandesc la cat de bine este sa poti respira in voie. Cat de placut este sa iti poti umple plamanii cu aer.

Este normal. Si la fel de normal este ca in prima zi in care ne trezim cu nasul desfundat si simtim din nou acea placere de a respira in voie, sa apreciem ceva ce nu mai apreciasem de mult timp…cam de la ultima raceala.

Acum, intrebarea mea pentru voi este: cum ar fi ca in momentul in care terminati de citit post-ul asta sa inchideti ochii si sa trageti aer in piept, sa iesiti in fata casei/blocului si sa simtiti mirosul primaverii ? Daca nu vi se pare un lucru extraordinar ganditi-va la momentele in care erati raciti sau tineti-va de nas timp de 10 minute. Imposibil sa nu vedeti diferenta. Si nu uitati, exemplul a fost o problema minora, o raceala. Efectul este cu atat mai mare cu cat problema este mai mare.

Data viitoare cand aveti o problema tineti minte cum va simtiti, sau, si mai bine, notati-va. Si in momentele in care nu aveti probleme aduceti-va aminte. S-ar putea sa va dati seama ca aveti o viata superba.

Ziua cea mai frumoasã? Azi.
Cel mai usor? Sã gresesti.
Cel mai mare obstacol? Frica.
Cea mai mare gresealã? Sã renunti.
Rãdãcina tuturor relelor? Egoismul.
Cel mai frumos divertisment? Munca.
Cea mai grea înfrângere? Descurajarea.
Cei mai buni învãtãtori? Copiii.
Necesitatea primarã? Sã comunici.
Ce te face mai fericit? Sã fiu util celorlalti.
Cel mai mare mister? Moartea.
Cel mai mare defect? Pesimismul.
Cea mai periculoasã persoanã? Cea mincinoasã.
Cel mai periculos sentiment? Rãzbunarea.
Cel mai frumos cadou? Iertarea.
Cel mai indispensabil lucru? Cãminul.
Cel mai scurt drum? Drumul drept.
Cea mai plãcutã trãire? Pacea interioarã.
Cea mai sigurã protectie? Zâmbetul.
Cel mai eficient panaceu? Optimismul.
Satisfacia maximã? Sarcina îndeplinitã.
Cea mai mare putere din lume? Credinta.
Persoanele indispensabile? Pãrintii.
Cea mai frumoasã dintre toate? Dragostea.

via Raspandacul

” Dupa parerea mea, daca descoperirile lui Kepler sau Newton, din pricina unor imprejurari, nu ar fi putut sa ajunga la cunostinta oamenilor decat jertfindu-se viata unui om, a zece, a o suta si chiar a mai multora, care ar intarzia aceste descoperiri sau ar fi piedici in calea lor, atunci Newton ar fi avut dreptul sa ucida pe cine i-ar fi nazarit, sau sa fure in fiecare zi la piata.

In cursul articolului meu am dezvoltat, pe cat imi amintesc, ideea ca…legiuitorii si marii conducatori ai omenirii, incepand din timpurile stravechi si continuand cu Licrugii, Solonii, Mahometii, Napoleonii etc. toti, fara nici o exceptie, au fost niste criminali, daca n-ar fi decat prin faptul ca, facand legi noi, au calcat pe cele vechi, respectate cu sfintenie de societate, mostenite din mosi-stramosi; si, desigur, ei nu se dadeau inapoi de la varsari de sange daca acest lucru le putea fi de folos. [...]

De unde trag concluzia ca nu numai oamenii mari, dar toti cei care se inalta catusi de putin deasupra nivelului obisnuit, cei care sunt in stare sa spuna ceva nou, trebuie sa fie neaparat, prin insasi firea lor, niste criminali – mai mult sau mai putin, bineinteles. ”

- Dostoievski

BCR-ul a lansat de curand primul card adresat adolescentilor cu varste cuprinse intre 14 si 18 ani. Nu am foarte multe cunostinte despre sistemul bancar din Romania dar avand in vedere ca BCR Visa Electron Junior este primul card de debit din Romania pentru adolescenti mi se pare ca BCR a facut o miscare desteapta si oarecum previzibila.

“  Have you ever been to an Optimist Club meeting? If you haven’t, you’re missing out on a great time. I’ve had the pleasure of speaking for the Optimists a few times and it’s always been a blast.

Optimists brighten up a room when they enter it. Pessimists brighten up a room when they leave it. Which do you want to be? One way will make you more successful. The other will make you less successful. It’s your choice.   “

Ruben Gonzalez

“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici, autostrazi mai largi dar minti mai înguste.

Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putint minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere,fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.

Octavian Paler ”

via Boyarul